{"id":7446,"date":"2011-04-21T11:59:51","date_gmt":"2011-04-21T09:59:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7446"},"modified":"2011-11-08T18:48:37","modified_gmt":"2011-11-08T16:48:37","slug":"urat-mai-traim-fratilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/urat-mai-traim-fratilor\/","title":{"rendered":"Ur\u00e2t mai traim, fratilor!"},"content":{"rendered":"

Ion Sapdaru in dialog cu Ruxandra Anton<\/strong><\/p>\n

Ion Sapdaru a absolvit \u00een ’83 Institutul de Teatru din Chisinau \u2013 Republica Moldova, iar la 28 de ani a absolvit si Institutul de Cinematografie VGIK, Moscova, unde a facut si Masteratul \u00een Regie. Imediat dupa revolutie a venit \u00een Rom\u00e2nia si s-a stabilit la Iasi, unde s-a angajat prin concurs ca actor al Teatrului National. \u00cen prezent este angajat regizor la Iasi si la Teatrul ,,Mihai Eminescu\u201c din Botosani. A montat numeroase spectacole \u00een diferite teatre din tara (Oradea, Botosani, Galati, Iasi, Constanta, Bacau, Chisinau, Strapontina). \u00cen filmul \u201eA fost sau n-a fost\u201c este unul dintre protagonisti, alaturi de Teo Corban si Mircea Andreescu. Printre numeroasele premii de la alte festivaluri, filmul a obtinut la Cannes Cam\u00e9ra d’Or si ,,Label Europa Cinema\u201c. A mai jucat \u00een filmele: \u201eH\u00e2rtia va fi albastra\u201c (regia Radu Muntean), \u201eCalifornia Dreaming\u201c (regia Cristian Nemescu), \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c (regia Cristian Mungiu), \u201eHo, Ho, Ho \/ Ho, Ho, Ho\u201c (regia Jes\u00fas del Cerro), \u201eAmintiri din Epoca de Aur\u201c 1si 2 ( regia Constantin Popescu Jr., Razvan Marculescu, Ioana Uricaru, Hanno H\u00f6fer, Cristian Mungiu), \u201eFrancesca\u201c (regia Bobby Paunescu), \u201eConcertul\u201c (regia Radu Mihaileanu), \u201eBibliot\u00e8que Pascal\u201c (regia Szabolcs Hajdu). <\/strong><\/em><\/p>\n

R.A.: Ai fost surprins sa fii invitat sa joci la Las Vegas, la Hollywood? Cum a \u00eenceput aventura asta a ta, ca de un timp vad ca drumurile te duc unde nici nu visezi?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> De multe ori mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa fiu abordat pe strada de oameni care ma felicitau cu ocazia unui succes international de film \u2013 premiile de la Cannes, din Germania, Italia \u2013 si la sf\u00e2rsitul acestor conversatii, invariabil, \u00eemi urau : ,,la mai mare, va dorim si un film la, stiti dumuneavoastra, la Hollywood\u201c. R\u00e2deam si-mi vedeam de treaba mea. C\u00e2nd m-a sunat producatorul american de la Mirage-Film, Andrea Tashler, am crezut ca e o pacaleala, se mai fac din astea printre actori. Apoi am \u00eenteles ca treaba e serioasa si m-am speriat. A fost prea abrupt, prea ca \u00een povestea Cenusaresei. M-am uitat \u00een oglinda si mi-am pus \u00eentrebarea: oare astia stiu cum mai arat? Ok!, dracul nu era at\u00e2t de negru, mai filmasem la Hajdu. Echipa, cel putin \u00een partile esentiale, era aceeasi, subiectul filmului \u00eemi era apropiat, dar faptul ca filmarile vor fi \u00een America, asta am primit-o ca pe un upercut zdravan. Bine, n-o sa-ti povestesc emotiile cu viza, o mie de indivizi mi-au tot povestit ce greu e si c\u00e2te acte \u00eemi trebuie. C\u00e2nd am venit la ambasada am adus cu mine un maldar de documente care demonstrau ca ,,sunt un tip misto si nu-mi doresc nicidecum sa ram\u00e2n \u00een SUA\u201c. Ei, bine, consilierul de la ambasada nu mi-a cerut nici una din h\u00e2rtoagele alea, a z\u00e2mbit amabil si mi-a dat viza \u00een doua minute. E de bine, mi-am zis, daca si restul merge tot asa, chiar o sa-mi placa.<\/p>\n

R.A.: Las Vegas-ul asta e chiar asa o oaza de lumina, ca-n filme?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> C\u00e2nd avionul a ajuns deasupra Las Vegas-ului era noapte si aviatorii au stins lumina \u00een salon ca sa vedem mai bine ce se petrece jos. Este un ocean de lumina, un spectacol orbitor care banuiesc ca se vede si de pe luna. Filmele nu arata nici a zecea parte din splendoarea adevarata a acestui colos urban. E un miraj \u00een desert, iar muntii desertului din jurul Vegas-ului se vad ca \u00een palma. Este un oras construit de nebuni pentru nebuni.<\/p>\n

R.A.: Este a doua oara c\u00e2nd colaborezi cu Szabolcs Hajdu, dupa ,,Biblioteque Pascal\u201c. Ce fel de om e? Ce fel de regizor e? Cum a ajuns sa filmeze la Hollywood? <\/em><\/strong>
\nI.S.: <\/strong>Szabolcs este cel mai straniu om pe care l-am \u00eent\u00e2lnit vreodata. \u00cen prezenta lui te simti talentat. Devii talentat. Este sensibil, uneori ai senzatia ca nu are piele, ca orice adiere de v\u00e2nt \u00eei da frisoane. Este ultimul om profund moral pe care l-am cunoscut. Penultimul l-am \u00eent\u00e2lnit \u00een secolul trecut. Are o vointa de fier dublata de o delicatete aproape feminina. Nu
\nl-am vazut m\u00e2nc\u00e2nd, cred ca se hraneste ca sfintii \u00een desert, cu lacuste. \u00centr-o pauza la filmari, \u00eentr-un faimos hotel unde obisnuia sa se cazeze Marilyn Monroe am auzit sunetele unui pian. Cineva improviza\u00a0 un jazz teribil, de meserias. M-am dus glont \u00een cealalta camera \u2013 c\u00e2nta Szabolcs. Nu suporta minciuna. Recita \u00een esperanto monoloage din \u201eRichard al III-lea\u201c. Este cel mai bun regizor de film din Ungaria, a studiat la Istv\u00e1n Sab\u00f3. Anul trecut s-a suparat pe CNC-ul unguresc, si-a luat familia, sotia si doi copii si a plecat \u00een America, unde \u00eel astepta fratele sau Uldi Hajdu, o alta celebritate a ungurilor, fostul gimnast, campion european si mondial, acum actor la Cirque du Soleil, actor de film si producator. Si care, ca \u00een vechile traditii cu doi frati care se iubesc, i-a oferit casa, masa si un sponsor pentru urmatorul film. Uldi Hajdu \u00eemi aminteste de Theo van Gogh si de Mihail Mihailovici Dostoievski. Szabolcs face un film cu un subiect rusesc, cu actori rom\u00e2ni, dar pe pam\u00e2nt american. E nebun.<\/p>\n

R.A.: Aveti si actori americani \u00een filmul acesta sau doar echipa tehnica? <\/em><\/strong>
\nI.S.: <\/strong>\u00cen film nu avem actori americani. Figuratie americana, da. Echipa tehnica are 10% unguri si restul sunt americani.<\/p>\n

R.A.: Cum v-au tratat?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Ne-au tratat foarte bine. Ca pe niste actori. N-o sa divaghez pe tema deosebirii tratamentului aplicat actorilor \u00een tara noastra si \u00een America pentru ca devin irascibil si nu e tema interviului nostru, ok?<\/p>\n

R.A.: Ce personalitati ai avut ocazia sa \u00eent\u00e2lnesti la Las Vegas?<\/em><\/strong>
\nI.S.: <\/strong>Nu, personalitati n-am vazut, cu toate ca dupa emisiunile televiziunii din Vegas \u00eeti dai seama ca orasul e vizitat de supervedete adeseori. Multi \u00eesi tin spectacolele \u00een salile faimoaselor hoteluri. Am vazut afise cu Seinfeld, cu Robin Williams, cu Bruce Springsteen… cu DOD, n-am vazut. Am vazut de aproape vila lui C\u00e9line Dion. Arata mai modest dec\u00e2t vila oricarui sef de politie din Rom\u00e2nia. Chiar m-am rusinat pentru marea c\u00e2ntareata si mi s-a umplut inima de m\u00e2ndrie pentru realizarile politiei rom\u00e2ne. Programul filmarilor a fost extrem de \u00eencarcat, nu prea am avut timp sa ,,v\u00e2nam\u201c vedete. Cineva ne spunea ca la Universitatea din Las Vegas urma sa vina cu un workshop Robert Redford, daca am \u00eenteles eu bine, dar bine\u00eenteles ca n-am avut timp. Stii cum e? ,,Hei, mergem sa-l vedem pe Redford ?\u201c. \u201eN-am timp\u201c.<\/p>\n

R.A.: Care ar fi, \u00een mare, povestea filmului si cum se numeste el?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Filmul deocamdata se numeste \u201eThe Gambler\u201c si este scris de Szabolcs Hajdu dupa celebrul roman al lui F.M. Dostoievski, ,,Jucatorul\u201c. Szabolcs a mutat povestea \u00een zilele noastre, la Las Vegas, iar personajele au devenit rom\u00e2ni. Personajul meu se numeste Constantin Pop si e un miliardar de carton din zilele noastre care vine la Las Vegas cu tot cu fiica, cu amica si amic, pierde toti banii si disperat \u00eesi baga un pistol \u00een gura.<\/p>\n

R.A.: Cu Oana Pellea, Andi Vasluianu si Ursula Hajdu cum ai colaborat?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Bine. Cei trei sunt actori extraordinari, dar si oameni foarte ca lumea. Distanta apreciabila si dorul de patrie ne-a determinat sa r\u00e2dem la Las Vegas non-stop. Cu Oana poti sa mergi linistit\u00a0 chiar si \u00een iad iar cu Andi la cel mai ur\u00e2t razboi. Ursula e o fetita cu doi copii, cu sot regizor si cu un incendiu continuu \u00een viscere. Este talentata si misterioasa, ca toate unguroaicele. N-am colaborat, ne-am iubit.<\/p>\n

R.A.: Ai avut timp sa-ti pregatesti personajul sau te-ai trezit peste noapte un altcineva?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> N-am prea avut timp pentru ca am primit scenariul foarte t\u00e2rziu. Cea mai teribila faza \u00eensa a fost c\u00e2nd am descoperit ca am \u00een scenariu o caruta de replici \u00een engleza. I-am scris mai \u00eent\u00e2i Oanei sa-i comunic ca nu mai merg \u00een America. Oana a fost ferma, daca eram prin preajma cred ca-mi dadea si doua palme sa-mi revin. \u00cen fine, personajul meu reiese de fapt din toate personajele pe care le-am interpretat \u00een filme. Poate fi lesne comparat cu Primarul din \u201eCalifornia Dreaming\u201c, care nu stiu cum naiba s-a \u00eembogatit si, atras ca un fluture din est de luminile Vegasului, a plecat \u00eentr-acolo sa-si \u00eencerce destinul. Si l-a \u00eencercat. A pierdut totul: banii, copilul, prietenul si prietena, demnitatea si onoarea. A vrut sa-si piarda si viata, dar nu i-a reusit. A fost al naibii de dificil. De exemplu, nu reuseam sa retin marca unui soi de whiskey \u2013\u00a0 Glenfiddich. Vreo 700 de dolari sticla. I-am isterizat pe toti pe platou cu chestia asta. Daca \u00eensa vorbim serios, e greu.<\/p>\n

R.A.: Eu eram oarecum la curent cu ce faceai tu acolo, de la Ana, si nu mi-a venit sa cred ca cineva ti-a furat aparatul de fotografiat. Cum ai reactionat? <\/em><\/strong>
\nI.S.: <\/strong>Nu pot sa afirm ca mi l-au furat. Poate mai sta si acum rucsacul ala aruncat pe undeva \u00een hotelul El Cortez iar eu \u00eemi iau pacat. Dar \u00een ziua c\u00e2nd mi-a disparut am fost dar\u00e2mat. Aveam acolo vreo doua sute de poze. Oana si Andi s-au lasat \u00een grija mea, i-am tot fotografiat peste tot, si-n Vegas si la Hoover Dam, si \u00een muntii de l\u00e2nga Las Vegas si \u00een hotelul Sahara unde dadeau c\u00e2ndva concerte Frank Sinatra si Dean Martin. Si uite ca nu avem nici o poza! Norocul nostru este ca la toamna ne \u00eentoarcem \u00een Las Vegas pentru finalizarea filmarilor si atunci sper sa refacem\u00a0 fotografiile.<\/p>\n

R.A.: Spune-mi niste lucruri socante, de pe platou sau de pe strada. Stii ca mie \u00eemi plac povestile de viata, mai ales cum le povestesti tu.<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Am filmat la El Cortez scena c\u00e2nd pierd un milion si jumatate de dolari \u00een conditii aproape reale. Adica am jucat cu dealer adevarat, un baiat foarte talentat, iar \u00een planul doi oamenii chiar jucau pe bune \u00een cazinou. \u00cen pauzele de filmari l-am \u00eentrebat pe dealer daca a avut chestii tari la ruleta. Mi-a spus ca prin anii ’96 un individ a pierdut 15 milioane de dolari, s-a dus \u00een toaleta de alaturi si si-a tras un glont \u00een gura. Altul a c\u00e2stigat \u00een douazeci de minute un milion si jumatate de dolari. Iata ce poate face soarta cu omul la Las Vegas. De altfel, orasul e cam plin de vagabonzi care cersesc, dar civilizat. Cineva ne-a spus ca acestia sunt cei care au venit la Las Vegas ca personajul meu si au esuat lamentabil.<\/p>\n

R.A.: La sf\u00e2rsitul filmarilor cum \u00eeti omorai timpul, at\u00e2t c\u00e2t mai era?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Am spus ca nu prea am avut timp, dar c\u00e2nd \u00eel aveam mergeam cu echipa de filmari sa stam \u00een vreun bar din Vegas. Odata am mers la iarba verde unde Uldi a pregatit un gulas delicios, iar alta data am fost la un restaurant country \u00een inima desertului unde am m\u00e2ncat o friptura ,,huge\u201c cu cartofi prajiti ca la cr\u00e2smele noastre iar la \u00eentoarcere am hranit magari salbatici care \u00eesi bagau boturile fine prin geamurile deschise ale masinilor si cerseau m\u00e2ncare. Desigur, am jucat si \u00een cazinouri. Acolo s-a spulberat definitiv pentru mine mitul cu \u00eembogatirea peste noapte. Nimeni nu c\u00e2stiga la Las Vegas, cu exceptia patronilor cazinourilor. Dar americanul \u00eesi pune deoparte \u00een fiecare an vreo cinci-zece mii de dolari pe care vine si-i ,,sparge\u201c \u00eentr-o mare veselie la Las Vegas. Bea bere, c\u00e2nta, chiuie ca un cowboy c\u00e2nd c\u00e2stiga zece dolari si z\u00e2mbeste sincer \u00een lift. Am vazut un orb care ,,pacanea\u201c de zor la un slot machine si ne-am distrat copios.<\/p>\n

R.A.: Nu se poate sa nu fi mers macar la un spectacol de teatru. Cum ai cataloga teatrul rom\u00e2nesc de ultima noutate fata de teatrul american?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Am fost sa vad ,,KA\u201c la Cirque du Soleil! Numai pentru asta ar trebui sa-i multumesc sortii ca am fost invitat la Las Vegas. Am fost surprins sa aflu ca sediul teatrului este la Las Vegas. Cirque du Soleil prezinta spectacole \u00een sapte hoteluri din Vegas. Cel mai recent si cel mai senzational spectacol este acest ,,KA\u201c prezentat \u00eentr-o sala uriasa a hotelului MGM. Este considerat cel mai mare spectacol al secolului. Am observat \u00een primul r\u00e2nd ca Cirque du Soleil a facut un viraj clar spre teatru. Adica elementele de circ sunt din ce \u00een ce mai putine iar cele ramase sunt contopite \u00eentr-o magie pur teatrala. Spectacolul nu este deplasabil, are un decor mirific si o masinarie infernala, toata la vedere. Iar spectacolul e o lupta a omului cu gravitatia pe care omul pare s-o c\u00e2stige. Am pl\u00e2ns am\u00e2ndoi, eu si Oana, la acest spectacol. Andi, saracul, n-a putut sa mearga la spectacol, tocmai filma. C\u00e2nd am iesit afara am jurat ca nu voi mai face spectacole de imagine. Ori le faci ca la Cirque du Soleil, ori deloc. Si am mai descoperit un lucru socant. Se pare ca multi maestri ai scenei rom\u00e2nesti s-au ,,inspirat\u201c masiv din arta teatrului Cirque du Soleil! Adica am vazut halci de imagini trase la indigo \u00een marile spectacole rom\u00e2nesti, premiate si laudate. Mi-am si imaginat mecanismul. Da o fuga maestrul p\u00e2na la Las Vegas, vede spectacolul, se \u00eentoarce, \u00eemb\u00e2rliga un director de teatru si apare un fel de Cirque du Soleil de balta. Adica, acolo unde Cirque du Soleil are 100 de arcasi, \u00een spectacolul monstrului sacru rom\u00e2n, apar 20 de puscasi, unde sunt 50 de metri de platforma plutitoare, la noi apare o pluta din 10 metri de platforma, unde-s 30 de tone de nisip, la noi sunt 2 tone de pietris, ma rog, dupa buget. Si tot asa. Avem de-a ,,cirquedusoleiluri\u201c din astea care sunt date drept mari spectacole de ti se face rau. Apoi i-am rugat pe producatori sa ne duca la cabine. Actorii sunt niste copii v\u00e2njosi adunati de prin toata lumea, toti medaliati, toti campioni. Chinezi, japonezi, rusi, unguri, africani, mexicani. Si toti rusinosi nevoie mare.
\n<\/strong>
\nR.A.:<\/strong> Un loc special unde \u00eeti place<\/strong><\/strong>a sa mergi? <\/strong><\/em>
\nI.S.:<\/strong> Oriunde \u00een Las Vegas si la Los Angeles.<\/p>\n

R.A.: Care ar fi diferenta dintre un actor american si unul rom\u00e2n? Ma refer la mentalitate si atitudine.<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Nu cred ca pot raspunde obiectiv la aceasta \u00eentrebare. L-am cunoscut pe Armand Asante la filmul lui Nemescu, iar la Vegas am cunoscut c\u00e2tiva copii frumosi care au facut facultatea de Film la ULS. Pot sa spun cu siguranta ca actorul american este un copil mare. N-am sa uit niciodata documentarul despre cum s-a facut ,,E.T.\u201c.\u00a0 O masinarie bizara teleghidata de la distanta care v\u00e2j\u00e2ia si p\u00e2r\u00e2ia imit\u00e2nd durerea extraterestrului iar actorii pl\u00e2ngeau de mama focului lu\u00e2ndu-si ramas bun de la instalatia aia. Credinta \u00een ce face a actorului american este totala si coplesitoare. Citesc o carte zilele astea cu interviurile lui Al Pacino. Voluptatea acestui actor de a fi perfect \u00een tot ce face este dezarmanta. Actorul rom\u00e2n e si el un copil mare, dar atitudinea si mentalitatea lui sunt determinate de sar\u00e3cie. Si actorii americani, majoritatea, sunt saraci, dar nu \u00een halul asta. Actorul rom\u00e2n este, efectiv, hartuit \u00een acest sens si alearga ca un lup toata ziua pentru a-si aduna necesarul pentru existenta. Si atunci, de unde mai vrei concentrare, profunzime, suflet? Actorul rom\u00e2n se bazeaza foarte mult pe intuitie, ori cucoana asta este at\u00e2t de nestatornica si mai tot timpul nu-i pe acasa.<\/p>\n

R.A.: Care este cel mai important lucru pe care l-ai \u00eenvatat de la americani?<\/em><\/strong>
\nI.S.: <\/strong>Ca viata omului este scurta si nu se mai repeta.<\/p>\n

R.A.: Ai putea spune ca aceasta experienta te-a schimbat \u00eentr-un fel?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Da. A fost socant pentru mine sa aflu ca America chiar este ,,tar\u00e2mul fagaduintei\u201c. Nu \u00eeti voi povesti adevaratele sentimente pe care le am eu din perspectiva celor \u00eent\u00e2mplate mie \u00een ultima vreme. Nu de alta, dar nu vreau sa par ca vreo fitoasa de pe la televiziunile noastre care dupa ce viziteaza c\u00e2te un loc de genul Las Vegas-ului zice ca mosiereasa Chirita ,,of , ca nu mai pot trai \u00een tara asta!\u201c. \u00censa o sa spun ca un personaj al lui Gogol: ,,Ur\u00e2t mai traim, fratilor!\u201c. Apropo, ca veni vorba de televiziuni. Cea mai mizerabila boala a Rom\u00e2niei este televiziunea. Ea a nenorocit poporul si \u00eel \u00eendobitoceste \u00een continuare. Hoarda asta de prostituate-c\u00e2ntarete, politicieni-hoti, moderatori libidinosi, actori de la gura metroului, manelisti nefotogenici\u00a0 \u00eemi defileaza prin casa zi si noapte, intra \u00een casa mea neinvitati, se baga \u00een frigiderul meu, se uita peste umarul meu c\u00e2nd scriu ceva, \u00eesi spala dintii cu periuta mea, construiesc palate din Lego cu pustiul meu. Uite, si \u00een clipa asta o vedeta nesimtita musca din chifteaua mea.<\/p>\n

R.A.: Pe c\u00e2nd vom putea vedea filmul?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> La anul. Sper!<\/p>\n

R.A.: Recent, piesa ta ,,Natura moarta cu nepot obez\u201c a fost montata la Odeon de Eugen Fat. Stiu ca e greu sa-ti vezi ,,copilul\u201c cu alt tata (Doamne fereste!). Parerea mea o stii. E altfel dec\u00e2t spectacolul tau. \u00censa are acel ceva de care multi regizori nu tin cont: doza de nebunie, de exagerare, de surplus de realitate care face deosebirea dintre o reproducere fidela a realitatii si arta. Tu cum l-ai vazut?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Este un sentiment nou pentru mine pe care \u00eenca nu reusesc sa-l gestionez cum trebuie. Voi spune doar at\u00e2t: ca ,,doza de nebunie\u201c \u00een acest spectacol e mai cur\u00e2nd o doza de dementa. Sunt sigur ca voi avea niste cronici ucigatoare, dar \u00eei sfatuiesc pe critici sa citeasca piesa. Scenariul ala care a rezultat \u00een urma taieturilor masive \u00een textul original dilueaza substantial sensurile piesei. Amaraciune, at\u00e2t am simtit \u00een urma acelei vizionari.<\/p>\n

R.A.: C\u00e2nd unii critici de ocazie sau chiar din breasla ti-au pus banderola neagra pe vreun spectacol, au reusit sa-ti taie si din elan? Sau au facut doar o mutare de slabire a autoritatii tale \u00een relatia cu oamenii de teatru?<\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Relatia mea cu cronicarii este cam asa: ei \u00eesi vad de cronicile lor, eu \u00eemi vad de treaba mea. \u00censa uneori nu mai \u00eenteleg nimic. Un cronicar de la Iasi a \u00eenceput sa scrie despre spectacolele mele articole la comanda. \u00cen care cere nu stiu cui sa fiu dat afara pentru ca irosesc banii teatrului, si, \u00een general, i se pare ca reducerea aceea de 25% din salariu e prea putin pentru actori. Asa ,,cronici\u201c se fac la noi la Iasi. \u00cencep sa regret timpurile c\u00e2nd treaba se rezolva foarte simplu. \u00cel chemai pe individ la duel sau \u00eei spargeai capul cu ceva. Accept sa fiu ,,tocat\u201c \u00een cronici, nu m-am pretins niciodata mai mult dec\u00e2t sunt, dar c\u00e2nd criticul iese din aria spectacolului si \u00eencepe sa-ti faca o cronica financiar-contabila \u00eencep sa \u00eenteleg ca individul e canalie. Dar \u00eemi amintesc de pasajul despre critici din ,,Lanterna magica\u201c a lui Ingmar Bergman si ma culc pe cealalta ureche. Toti vor sa man\u00e2nce o p\u00e2ine, nu-i asa? Eu chiar ma bucur ca pot sa ofer sansa asta cuiva.<\/p>\n

R.A.: Ai vreo zi din viata ta pe care ai vrea s-o retraiesti?<\/em><\/strong>
\nI.S.:<\/strong> Am mai multe. N-as vrea sa le nedreptatesc pe unele si sa aleg o anume zi. Una din zile ar fi cea \u00een care m-am \u00eentors din armata. Ma \u00eentorceam din infern. Ziua c\u00e2nd s-a nascut baiatul meu. Ziua c\u00e2nd am jucat prima oara pe scena, cu public. Ziua c\u00e2nd am sarutat prima oara o fata. Si lista ram\u00e2ne deschisa.<\/p>\n

R.A.: Ce le-ai adus lui Petre si Anei din Las Vegas?<\/em><\/strong>
\nI.S.: <\/strong>Anei, sotiei mele, un parfum, iar lui Petre o gramada de haine frumoase si ieftine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Sapdaru in dialog cu Ruxandra Anton Ion Sapdaru a absolvit \u00een ’83 Institutul de Teatru din Chisinau \u2013 Republica Moldova, iar la 28 de ani a absolvit si Institutul de Cinematografie VGIK, Moscova, unde a facut si Masteratul \u00een Regie. Imediat dupa revolutie a venit \u00een Rom\u00e2nia si s-a stabilit la Iasi, unde s-a… Cite\u0219te mai mult »Ur\u00e2t mai traim, fratilor!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5385,5386,1890],"class_list":["post-7446","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-actor-roman","tag-actori-romani-in-america","tag-ion-sapdaru"],"views":1497,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7446","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7446"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7446\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7446"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7446"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7446"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}