Pentru a rezuma ultima idee din articolul de saptam\u00e2na trecuta, ar trebui sa amintesc faptul ca initiativa crearii asociatiilor de prieteni ai muzeelor apartine chiar institutiilor muzeale \u00eensesi, fiind determinata de necesitatea ocolirii unor decizii administrative stupide. De ani de zile, Guvernul interzice achizitionarea de autoturisme, echipamente, mobilier si altele asemenea de catre institutiile si autoritatile publice. Pe de o parte, masura afecteaza comerciantii si producatorii rom\u00e2ni. Pe de alta parte, institutiile nu pot functiona la parametri normali, daca nu se investeste \u00een infrastructura lor. Motivul real este unul strict populist si are \u00een vedere exclusiv g\u00e2ndul la urmatoarea campanie electorala. Atunci c\u00e2nd niste asa-zisi jurnalisti vor socoti pe ce cheltuieste Parlamentul veniturile din taxe, Guvernul va putea spune ca a taiat din luxul bugetarilor. Mi-e greu sa \u00eenteleg de ce politicienii se simt, tot timpul, santajabili, atunci c\u00e2nd vine vorba de cheltuielile pentru \u00eentretinerea institutiilor publice, dar asta este o alta problema. Cert este ca directorii muzeelor trebuie sa se descurce, cum pot, pentru ca sa \u00eesi poata \u00eendeplini obiectivele. Str\u00e2ngerea de fonduri prin intermediul asociatiei de prieteni si utilizarea lor pentru achizitionarea echipamentelor strict necesare institutiei este, asadar, o solutie la \u00eendem\u00e2na.
\nO activitate mult mai dificila pentru cei ce iubesc muzeele si vor sa le ajute este cea de munca voluntara. Stiu, conceptul a fost complet denaturat \u00een timpul dictaturii comuniste, c\u00e2nd munca voluntara, \u00een folosul comunitatii nu mai avea nimic voluntar \u00een ea, devenind obligatorie. Din acest motiv, pentru generatiile mai \u00een v\u00e2rsta este greu de acceptat ideea de munca prestata gratuit, \u00een folos obstesc. Pentru cei mai tineri, \u00eensa, lucrul este firesc, asa cum este firesc \u00een toata lumea care nu a trecut prin experienta nefericita a dictaturii comuniste. Multe festivaluri, conferinte, congrese sau manifestari mult mai mari, cum a fost, de exemplu, cea desfasurata \u00een 2007, c\u00e2nd Sibiul a fost Capitala culturala a Europei, se bazeaza, \u00een buna masura, pe munca tinerilor (mai ales) voluntari.
\n\u00cen aceasta privinta, muzeele rom\u00e2nesti mai au multe de \u00eenvatat. Experienta societatilor democratice arata ca multe institutii de cultura \u2013 si mai cu seama muzeele \u2013 se bazeaza pe efortul voluntarilor, cu deosebire \u00een localitatile mici, unde specialistii, daca nu sunt localnici, nu vin sa se stabileasca. \u00cen toate aceste muzee, voluntarii, indiferent de v\u00e2rsta, at\u00e2t tinerii (elevi, studenti aflati \u00een vacanta) c\u00e2t si v\u00e2rstnicii pensionari, dar uneori chiar si somerii aflati \u00een cautarea unui loc de munca sau alti pasionati (profesori, ingineri etc.), \u00een timpul lor liber, asigura practic functionarea institutiei. De la curatenie si ghidaje, p\u00e2na la achizitionarea de noi exponate si inventarierea lor sau la usoare lucrari de conservare a obiectelor, voluntarii pot sa tina \u00een viata o institutie uneori destul de mare. Am avut ocazia sa vad un asemenea caz l\u00e2nga Melbourne, unde un muzeu deschis \u00eentr-o fosta centrala electrica (care, e adevarat, fusese realizat cu sprijinul specialistilor din muzeul regional), functiona, exclusiv, cu sprijinul a trei voluntari care \u00eentretineau muzeul (cladirea si exponatele) si asigurau ghidajul. Doi dintre cei trei erau pensionari, iar al treilea era un inginer entuziasmat de frumusetea si valoarea patrimoniului industrial. O data pe luna un muzeograf de la muzeul regional venea sa verifice daca totul este \u00een ordine.
\nDin pacate, exemplele rom\u00e2nesti de voluntariat pentru muzee sunt destul de palide si putin numeroase. Daca facem abstractie de colectionarii de prin sate, care \u00eesi \u00eengrijesc propriile muzee doar din pasiune si fara nici un fel de retributie, singurele cazuri care \u00eemi vin \u00een minte ale unor structuri bine constituite de voluntari sunt cele de la Muzeul Taranului Rom\u00e2n (cu peste o suta de voluntari activi, gata aproape oric\u00e2nd sa ajute muzeul!) si de la Muzeul National de Arta. \u00cen alte c\u00e2teva situatii, studenti de la diferite facultati \u00eencearca sa obtina ceva experienta, fac\u00e2nd c\u00e2te o saptam\u00e2na sau doua de practica \u00een muzee. Este, totusi, mult prea putin. Desigur, nu este chiar foarte usor sa ai grija de un grup de voluntari. Cineva din muzeu trebuie sa \u00eei \u00eendrume, sa \u00eei \u00eenvete, sa \u00eei ajute sa \u00eenteleaga rosturile institutiei, pentru ca simplul entuziasm al voluntarilor nu este suficient. Or, adeseori, atunci c\u00e2nd este vorba de asemenea activitati de tutoriat, multi directori de muzee si muzeografi prefera sa se lase pagubasi, \u00eenainte de a \u00eencerca.
\nAnul 2011 a fost proclamat de Comisia Europeana drept Anul European al Voluntariatului. O expozitie pregatita de Comisie si dedicata acestui eveniment se va afla \u00eentr-un adevarat turneu prin toata Europa. La Bucuresti va ajunge peste putina vreme, sala Oaspeti de la Muzeul Taranului urm\u00e2nd sa o gazduiasca \u00eentre 9 si 15 mai. Cu alte cuvinte, expozitia se va deschide cu ocazia Zilei Europei si se va \u00eenchide dupa Noaptea Muzeelor. Simbolurile sunt frumoase, dar nu sunt suficiente. Daca mesajul acestei expozitii nu va fi \u00eenteles, \u00een primul r\u00e2nd de catre oamenii care au un interes aparte pentru cultura, situatia nu se va schimba. Pe de alta parte, nimic nu se va putea face fara efortul de constientizare a importantei voluntariatului, pe care ar trebui sa \u00eel \u00eenceapa chiar oamenii din muzee, ca reprezentanti ai societatii civile din care, \u00een mod natural, institutiile muzeale fac parte. E adevarat, e nevoie de multa dedicatie, ba chiar de talent pedagogic, de imaginatie, de idei noi, de foarte multa rabdare, de sarm si putere de convingere. Dar merita! Odata atrasi \u00een jurul muzeelor, voluntarii vor ram\u00e2ne pentru toata viata apropiati lor, cu conditia sa fie tratati cu respect si chiar cu \u00eengaduinta, atunci c\u00e2nd, poate, mai gresesc din prea mult zel.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru a rezuma ultima idee din articolul de saptam\u00e2na trecuta, ar trebui sa amintesc faptul ca initiativa crearii asociatiilor de prieteni ai muzeelor apartine chiar institutiilor muzeale \u00eensesi, fiind determinata de necesitatea ocolirii unor decizii administrative stupide. De ani de zile, Guvernul interzice achizitionarea de autoturisme, echipamente, mobilier si altele asemenea de catre institutiile si… Cite\u0219te mai mult »Prieteni si voluntari (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5384,2794],"class_list":["post-7443","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-logistica-muzee","tag-muzee"],"views":1206,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7443","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7443"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7443\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7443"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7443"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7443"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}