Titlul complet al rubricii pe care o inaugurez astazi, prin bunavointa redactiei careia ii aduc calde multumiri, ar fi \u201eMarturia cuvintelor limbii rom\u00e2ne\u201c. Imi propun sa va atrag atentia, stimati cititori, si sa va implic impreuna cu mine in asumarea acestei marturii, printr-o reflectie proaspata de natura etimologica privitoare la cuvintele limbii noastre. Tin sa precizez ca sunt ipoteze noi, nu simple reluari in scop de popularizare a ipotezelor consacrate de dictionarele de specialitate. Ceea ce vom face impreuna constituie o munca de cercetare noua, pe care o pornim pe cont propriu, si nu din lipsa de consideratie pentru rezultatele investigatiei consemnate in lucrarile de specialitate, pe care cu totii le pretuim cum se cuvine, ci dintr-o obligatie pe care am putea s-o numim obiectiva, in masura in care decurge dintr-o reactie pozitiva la o provocare, cum se spune astazi, si anume la rezistenta obstinata a multor cuvinte rom\u00e2nesti de a-si dezvalui originile. Aceste cuvinte \u201eenigmatice\u201c sunt mult mai numeroase dec\u00e2t cuvintele cu acelasi statut din alte limbi, ceea ce face sa fie de-a dreptul scandaloasa multimea indicatiilor de tipul: etimologie necunoscuta, sau origine obscura, sau trimiterile vagi si cam dezordonate la alte limbi, de obicei vecine, sau, in sf\u00e2rsit, formatiile onomatopeice intr-un procent neverosimil de mare.
\nPentru inceput va invit sa pasim pe terenul aproape unanim recunoscut drept stratul de baza al limbii rom\u00e2ne, care, ca limba romanica, este urmasa directa, intr-o \u201enedezrupta continuatie\u201c, a limbii latine.
\nA devenit clasica, prin precizia ei, definitia genealogica a limbii rom\u00e2ne cu care se deschide \u201eIstoria\u201c unui lingvist cu autoritate necontestata, Al. Rosetti: \u201eLimba rom\u00e2na este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinz\u00e2nd provinciile dunarene\u00a0 romanizate (Dacia, Pannonia de Sud, Dardania, Moesia Superioara si cea Inferioara) din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si p\u00e2na in zilele noastre.\u201c
\nVom proceda conform acestei traditii, si nu cum procedase la inceputul secolului al XIX-lea un alt mare lingvist din aleasa stirpe cu radacini la Densus, anume Ovid Densusianu, care-si incepea povestea limbii rom\u00e2ne cu elementele autohtone (trac, ilir) pentru a trece de la aceasta prima etapa la cea de a doua, cuprinz\u00e2nd elementele latine. Pentru Rosetti, insa, si pentru cei mai multi lingvisti de dupa el (vezi si \u201eTratatul\u201c de sub egida Academiei elaborat sub conducerea lui Ion Coteanu), aceasta modalitate de expunere prezenta inconvenientul ca nu ne oferea \u201edefinitia limbii, ci descrierea ei\u201c. Plec\u00e2nd insa de la limba latina, se poate da \u201eo definitie genetica a limbii respective, care sa evidentieze esenta ei\u201c.
\nEste de asemenea important sa amintim, in acest moment initial al cercetarii pe care o vom face impreuna, faptul ca vorbitorii limbii noastre din vechime (latina dunareana, strarom\u00e2na, limba perioadei \u201eobscure\u201c a istoriei neamului nostru) au pastrat p\u00e2na relativ t\u00e2rziu contactul cu latinitatea si cu lumea romanica apuseana, prin puternice legaturi carturaresti si religioase, cel putin p\u00e2na in secolul al VII-lea potrivit lui Rosetti, si p\u00e2na in secolul al XI-lea, sau chiar p\u00e2na in cel de al XIV-lea, pentru numerosi alti cercetatori. Mai amintesc faptul ca latina a fost limba oficiala nu numai in Apus, ci si in Imperiul Roman de Rasarit, p\u00e2na la inceputul secolului al VII-lea, si ca\u00a0 in biserica s-a folosit\u00a0 precumpanitor latina si apoi strarom\u00e2na, foarte probabil p\u00e2na in secolul al XI-lea, c\u00e2nd apar si unele formule liturgice \u201eslavone\u201c (judec\u00e2nd dupa continut). Majoritatea acestor formule ne-latine (sau, dupa presupunerea mea, la care voi reveni mai t\u00e2rziu, unele doar aparent ne-latine) se int\u00e2lnesc abia in secolul al XIV-lea.
\nIata prin urmare ca dainuirea latinitatii in limba noastra a fost mult mai indelungata dec\u00e2t se credea p\u00e2na acum c\u00e2teva decenii, si prin amprenta crestina care o marcheaza in mod indelebil comunitatea noastra lingvistica este in mod esential latina. De aceea in aceasta etapa de inceput a cercetarii noastre va propun sa depistam in limba rom\u00e2na o serie de elemente lexicale latine nedezvaluite inca de cercetarile etimologice anterioare, cu care\u00a0 tin sa precizez ca nu vom intra in polemica, ci intr-un raport de colaborare. Ne propunem, asadar, sa punem un accent mai puternic asupra\u00a0 latinitatii\u00a0 limbii rom\u00e2ne, adaug\u00e2ndu-i noi elemente lexicale atribuibile latinei si, prin extensie, dat fiind ca limba e o arhiva a istoriei, sa ajungem la o mai buna cunoastere a propriului nostru trecut.
\nDupa aceasta sumara expunere teoretica pregatitoare, a sosit momentul sa invocam o serie de fapte de limba de natura lexicala, din domeniul vietii religioase si bisericesti, care sporesc bagajul de latinitate a limbii rom\u00e2ne, dat fiind ca orice schimbare (intregire, deocamdata) a viziunii asupra limbii noastre (sau, in principiu, asupra oricarei alte limbi sau asupra oricarui alt domeniu)\u00a0 nu se poate produce fara aportul unui nou set de date, sau unui set vechi\u00a0 mai mult sau mai putin modificat. Sa examinam, asadar, c\u00e2teva cuvinte din domeniul vietii crestine marturisitoare a unei latinitati mai pregnante dec\u00e2t se admite de obicei.
\nNe vom opri pentru inceput la unele cuvinte latinesti din Sf\u00e2nta Scriptura a caror evolutie semantica in limba rom\u00e2na nu se poate intelege dec\u00e2t in contextul credintei crestine, care pentru noi, cum se stie, a constituit (si constituie, cel putin prin instanta limbii) \u201elegea\u201c prin excelenta.
\nMai int\u00e2i un pasaj din \u201eInt\u00e2ia Epistola catre Corinteni\u201c, de o importanta capitala pentru definirea credintei in momentul propovaduirii sale la \u201eneamuri\u201c. Ne oprim la Cap.I, versetele 18-21, pe care le reproducem din Editia Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, cu aprobarea Sf\u00e2ntului Sinod, Bucuresti 1975.
\n\u201e18. Caci cuv\u00e2ntul crucii, pentru cei care pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne m\u00e2ntuim, este puterea lui Dumnezeu\u201c.
\n\u201e19. Caci scris este: \u201ePierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati voi nimici-o\u201c.
\n\u201e20. Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este cercetatorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii acesteia?\u201c
\n\u201e21. Caci de vreme ce intru intelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin intelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa m\u00e2ntuiasca pe cei care cred prin nebunia propovaduirii.\u201c
\nSi in latina (Vulgata):
\n\u201e18. Verbum enim crucis pereuntibus quidem stultitia est: iis autem, qui salvi fiunt, id est nobis, Dei virtus est.\u201c
\n\u201e19. Scriptum est enim: Perdam sapientia sapientium, et prudentiam reprobabo.
\n\u201e20. Ubi sapiens? ubi scriba? ubi conquisitor huius saeculi? Nonne stultam fecit Deus sapientiam huius mundi?\u201c
\n\u201e21. Nam quia in Dei sapientia non cognovit mundus per sapientiam Deum: placuit Deo per stultitiam praedicationis salvos facere credentes.\u201c<\/p>\n
Opozitia este la inceput intre \u201evirtus\u201c si \u201estultitia\u201c. Primul cuv\u00e2nt a dat in rom\u00e2na \u201evirtutea\u201c, potrivit tuturor dictionarelor noastre etimologice. Intrebarea oarecum fireasca ar fi daca nu cumva si cel de al doilea cuv\u00e2nt, \u201estultitia\u201c, a lasat vreo urma in limba rom\u00e2na. Sub raport deopotriva fonetic si semantic ne-am putea g\u00e2ndi la verbul a \u201est\u00e2rpi\u201c, derivat, potrivit explicatiei etimologice din DEX, din adj. \u201esterp\u201c, cu etimologie necunoscuta (et.nec.). Suntem insa perfect indreptatiti sa presupunem ca am\u00e2ndoua cuvintele rom\u00e2nesti provin din latinul \u201estultus\u201c, incadr\u00e2ndu-se fara dificultate in normele evolutiei fonetice si semantice. Schimbarea spectaculoasa a sensului se poate explica in cadrul opozitiei fundamentale dintre conceptia lumii antice precrestine (\u201eintelepciunea lumii acesteia\u201c) si noul mesaj de credinta propovaduit de Apostolul Pavel in numele M\u00e2ntuitorului. Daca \u201enebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta dec\u00e2t intelepciunea oamenilor\u201c (in latineste: \u201equod stultum est Dei\u201c) (I, 25), atunci aceasta intelepciune aparenta si pagubitoare, care devine obstacol in calea m\u00e2ntuirii, trebuie st\u00e2rpita. Putem sa adaugam, ca factor intaritor pentru ipoteza noastra, o posibila incrucisare cu adverbul latin \u201estirpitus\u201c ‘in mod radical, din radacina’, de natura sa explice expresia \u201ea st\u00e2rpi din radacina\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Titlul complet al rubricii pe care o inaugurez astazi, prin bunavointa redactiei careia ii aduc calde multumiri, ar fi \u201eMarturia cuvintelor limbii rom\u00e2ne\u201c. Imi propun sa va atrag atentia, stimati cititori, si sa va implic impreuna cu mine in asumarea acestei marturii, printr-o reflectie proaspata de natura etimologica privitoare la cuvintele limbii noastre. Tin sa… Cite\u0219te mai mult »Sigiliul crestin al Romei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[903,5380,3581],"class_list":["post-7435","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cuvinte","tag-familii-de-cuvinte","tag-sensul-cuvintelor"],"views":2113,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7435","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7435"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7435\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7435"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7435"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7435"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}