{"id":7432,"date":"2011-04-21T11:32:33","date_gmt":"2011-04-21T09:32:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7432"},"modified":"2011-04-21T11:32:49","modified_gmt":"2011-04-21T09:32:49","slug":"calatorul-saramago","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calatorul-saramago\/","title":{"rendered":"Calatorul Saramago"},"content":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, \u201eCalatorie prin Portugalia\u201c,<\/em>
\nTraducere din limba portugheza si note de Mirela Stanciulescu, Polirom, 2011, 480 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dupa ce a cutreierat vreme de un an Portugalia (1979-1980) \u2013 si nu oricum, ci cu \u00eencetinitorul si cu capilarele receptarii dilatate \u2013, celebrul prozator Jos\u00e9 Saramago a devenit si autorul unei carti aparent de calatorie, dupa cum ar sugera titlul: \u201eCalatorie prin Portugalia\u201c. Spun aparent, caci avem mai degraba un volum de eseuri \u00een care, plec\u00e2nd de la pretextul calatoriei, autorul leaga subtil ligamentele unor impresii de calatorie, cu diverse documente, reflectii critice sau poetice, asezate \u00een rame istorice sau… mitice, contur\u00e2nd o carte densa, complexa, hibrida. Asa-zisul obiect al peregrinarii si al scrierii nu este doar o Portugalie vizibila, a prezentului, ci o desfasurare a acesteia \u00een timp si spatiu, \u00een vizibil si invizibil, \u00een spatii reale, dar si de legenda.
\nCu o atentie rabdatoare, iubitoare si gratioasa, Saramago recompune imaginea obiectiva, dar mai ales senzoriala a tarii sale si o etaleaza \u00een fata cititorului cu tot ce are ea mai intim si, \u00een special, mai valoros. Portugalia este pentru Saramago o tara iubita intens, descrisa \u00een cele mai revelatoare sau, din contra, \u00een cele mai simple amanunte geografice, dar mai ales culturale si istorice, prin intermediul calatorului sau, care: \u201eFuge de lume, pentru a re\u00eent\u00e2lni lumea \u00een forme particulare: cea a artei, a proportiei, a armoniei, a statornicei mosteniri care trece din m\u00e2na \u00een m\u00e2na necontenit\u201c. Rezultatul? \u2013 sute de ani de viata spirituala si materiala recuperata si concentrata \u00een aproape 500 de pagini. Calatoria lui Saramago poate fi privita ca un fel de lectura a Portugaliei, una orientata, o cautare subiectiva a frumusetii si a valorii, \u00eensotita de o transpunere si o \u201einterpretare\u201c documentata, caci subsolurile abunda \u00een informatii dintre cele mai variate \u2013 repere istorice, etimologice, arhitectonice, geografice, versuri, elemente biografice, legende etc.
\nDe altfel, \u00een Prefata volumului, Saramago atrage atentia ca cititorul nu trebuie sa se astepte la un ghid, la un catalog informativ destinat turistilor, ci la \u201epovestea unui calator pe parcursul calatoriei pe care a facut-o, povestea unei calatorii care a transportat cu sine un calator\u201c, ce \u201ea calatorit prin sine \u00eensusi, prin cultura care l-a format\u201c. Cu aspect \u00eentr-adevar de poveste, caci Saramago introduce \u00een carte un narator la persoana a treia (care \u00eei permite sa ia distanta reflexiva, adeseori critica sau macar ironic-\u00eengaduitoare), cartea de calatorie este un prilej pentru cititorul mai mult sau mai putin strain de Portugalia sa patrunda \u00eentr-o lume vasta, felurita, reunind, ca peste tot, contraste. Numai ca, sub ochii neobositi ai lui Saramago, acestea urca \u00een grad de pitoresc sau se transforma \u00een \u201edelicte minore\u201c. Ceea ce face cu adevarat speciala aceasta lume nu este neaparat stofa, ci croiala, arta focalizarii si creionarea nuantelor, reflectate toate \u00eentr-o constiinta ce-si trage substanta din simtul valorii si al frumusetii si care, \u00een plus, se afla \u00een posesia unui om de un rafinament estetic exceptional, potentat de puterea data de stap\u00e2nirea artei discursului.
\nCaut\u00e2nd \u00eendeosebi locuri tihnite, \u00een care sa-si poata auzi singur \u00eentrebarile, locuri neatinse de banalitatea moderna, Saramago cuprinde totul cu privirea: de la manastiri si muzee, la casele umile ale taranilor, de la monumente arhitecturale, la p\u00e2nza de paianjen ce leaga salbatice st\u00e2nci slefuite de vreme. Biserici, sate, drumuri, vinuri, m\u00e2ncaruri, peisaje, oameni si povesti, migdali \u00eencarcati cu flori albe, smochini, eucalipti, cimitire, inscriptii, locuri al caror nume e legat de carti sau de mituri, frumuseti sobre sau \u00eenveselitoare, sfinti facatori de minuni, scriitori, arhitecti, artisti plastici, locuri care satisfac si locuri care dezamagesc \u2013\u00a0 alcatuiesc toate un caleidoscop al minunilor, care, odata admirate, se astern definitiv pe harta memoriei calatorului.<\/p>\n

Prins \u00een acest \u201espectacol dificil al lumii\u201c, calatorul Saramago \u00eesi exerseaza pas cu pas arta de a vedea, de a auzi si de a spune, caut\u00e2nd frumuseti si maretii, fara sa uite ca din lume nu lipseste nici deplorabilul. Calatorul \u00eensa cauta, mai presus de orice, \u201earta oamenilor, acea vointa de a birui moartea care se exprima \u00een pietrele ridicate sau suspendate, \u00een talmacirile de linii trasate si de culoare si le \u00eent\u00e2lneste \u00een biserici, \u00een ceea ce a ramas din manastiri, \u00een muzeele care si de la primele si de la celelalte s-au hranit, la urma urmelor\u201c. Spectacolul lumii nu se poate scutura definitiv de spectacolul conditiei umane, dar Saramago stie sa evite capcana opozitiilor si a judecatilor facile: \u201eCea mai usoara filosofie si lipsita total de risc e asta: sa compari splendorile naturii (…) cu mizeria la care pot ajunge oamenii, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een ea o viata \u00eentreaga si sf\u00e2rsind prin a muri \u00een ea\u201c.
\nDesi tonul este preponderent admirativ, gratie selectiei autoimpuse, nu lipseste nici spiritul critic ce scoate la suprafata \u201epacate\u201c, \u201epersonaje\u201c si situatii ridicole. Asa ar fi paracliserul care, \u00een salbaticia naturii si \u00een linistea sf\u00e2nta a manastirii, asculta rock-and-roll la aparatul de radio sau discrepanta dintre constructia impozanta si purtatoare de istorie a unei alte manastiri \u201emodernizate\u201c cu clopote electrice… Admir\u00e2nd, Saramago protesteaza totodata ferm fata de degradare si de invazia kitsch-ului, dar o face cu gratie, cu subtilitate. Contemplat din departare, un palat din secolul al XIX-lea proiecteaza umbra maretiei, de aproape, \u00eensa, nu mai este dec\u00e2t un \u201ecapriciu englezesc, alimentat cu banii din negot de p\u00e2nzeturi, si de inspiratie victoriana (…) un capriciu al unei epoci care avea toate gusturile pentru ca nu avea nici un gust definit\u201c.
\nDate fiind vastitatea \u201emateriei\u201c si numeroasele referinte erudite ce ating nivelul amanuntului ne\u00eensemnat, textul lui Saramago, asemeni unei calatorii, \u00eesi extenueaza pe alocuri cititorul. \u00cel si\u00a0 rasplateste, \u00eensa, gratie valentelor epice si reflexive. La r\u00e2ndul ei, arta de a infuza discret lirismul, schimba, de cele mai multe ori salvator, registrul si ritmul. Ariditatea documentara este contrabalansata de sensibilitatea privirii si de fanteziile calatorului, caci stie el scriitorul foarte bine ca: \u201eCelor care calatoresc trebuie sa li se ierte astfel de fantezii, vai de cel care le evita, nu va vedea altceva dec\u00e2t pietre mute si peisaje indiferente\u201c. Analogiile poetice si reflectiile confera textului savoare. \u201eNimeni nu e calator daca nu e curios\u201c, ne spune Saramago, iar definitia frumusetii e fixata de calatorul care \u201enu-si doreste mai mult dec\u00e2t ceea ce vede\u201c si\u00a0 care, atunci \u201ec\u00e2nd trece pe sub curcubeu, vede ca i se preling pe umeri pete de diverse culori, dar nu \u00eei pasa, din fericire sunt pete care nu se sterg si ram\u00e2n ca niste tatuaje vii\u201c. Acelasi calator \u201econtempla sur\u00e2sul transfigurat al pietrei si simte o invidie nebuneasca pentru cioplitorul care a sculptat, astfel, niste lighioane \u00eendragostite. \u00cen acea noapte calatorul a visat din nou, dar de aceasta data a visat pietre ale vietii\u201c.
\n\u00cen ultimul subcapitol \u2013 \u201eCalatorul pleaca din nou\u201c \u2013 , Saramago aduce calatoriei si artei de a calatori un elogiu vrednic de tinut minte si care merita citat in extenso: \u201eCalatoria nu se sf\u00e2rseste niciodata. Doar calatorii se sf\u00e2rsesc. Si chiar si ei se pot prelungi \u00een memorie, \u00een amintire, \u00een poveste. Atunci c\u00e2nd calatorul s-a asezat pe nisipul plajei si a spus: \u201eNu mai e nimic de vazut\u201c, stia ca nu era asa. Sf\u00e2rsitul unei calatorii este doar \u00eenceputul alteia. Trebuie sa vezi ce nu a fost vazut, sa vezi \u00eenca o data ceea ce ai vazut deja, \u00een timpul primaverii ceea ce ai vazut vara, sa vezi \u00een timpul zilei ceea ce ai vazut noaptea, cu soare acolo unde, atunci c\u00e2nd ai fost, cadea ploaia, sa vezi lanul verde cosit, fructul p\u00e2rguit, piatra care s-a mutat din loc, umbra care aici nu era. Trebuie sa te \u00eentorci la pasii care au fost facuti, pentru a-i repeta si pentru a trasa drumuri noi de-a lungul lor. Trebuie sa re\u00eencepi calatoria. \u00centotdeauna. Calatorul pleaca din nou.\u201c
\nCe norocoasa Portugalia sa-l aiba pe Saramago drept calator!<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, \u201eCalatorie prin Portugalia\u201c, Traducere din limba portugheza si note de Mirela Stanciulescu, Polirom, 2011, 480 p.   Dupa ce a cutreierat vreme de un an Portugalia (1979-1980) \u2013 si nu oricum, ci cu \u00eencetinitorul si cu capilarele receptarii dilatate \u2013, celebrul prozator Jos\u00e9 Saramago a devenit si autorul unei carti aparent de calatorie,… Cite\u0219te mai mult »Calatorul Saramago<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5377,5379,5378],"class_list":["post-7432","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-calatorie-prin-portugalia","tag-carte-de-calatorii","tag-eseuri-de-calatorie"],"views":1457,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7432","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7432"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7432\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7432"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7432"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7432"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}