{"id":7428,"date":"2011-04-21T11:29:34","date_gmt":"2011-04-21T09:29:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7428"},"modified":"2011-04-21T11:30:20","modified_gmt":"2011-04-21T09:30:20","slug":"cealalta-fata-a-paradisului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cealalta-fata-a-paradisului\/","title":{"rendered":"Cealalta fata a paradisului"},"content":{"rendered":"

F. Scott Fitzgerald, Blandetea noptii,<\/em> traducere de Mircea Ivanescu, postfata de Mihaela Anghelescu Irimia, Polirom, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eAlready with thee! Tender is the night,<\/strong>
\nAnd haply the Queen-Moon is on her throne\u2026\u201c<\/strong>
\n (John Keats, \u201eOde to a Nightingale\u201c)<\/strong><\/em><\/p>\n

Publicat initial \u00een patru numere din \u201eScribner’s Magazine\u201c, \u00eentre ianuarie si aprilie 1934, romanul \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c de F. Scott Fitzgerald a suscitat rapid numeroase controverse, \u00eentretinute, \u00een parte, si de cele doua versiuni ale cartii, rezultat al efortului autorului de a-si definitiva si \u00eembunatati creatia si care, mult timp, au circulat \u00een paralel. Pus adesea \u00een umbra de uriasa faima dob\u00e2ndita rapid de \u201eMarele Gatsby\u201c (1925), romanul \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c, acuzat nu o data de lipsa a viziunii de ansamblu sau chiar, de catre unii critici, de o anumita superficialitate, ram\u00e2ne, oric\u00e2t ar putea parea de imperfect, una din operele remarcabile ale literaturii americane a anilor ’30 \u00een ansamblu. Caci, \u00een fond, chiar si imperfectiunile cartii pot fi privite ca alegeri c\u00e2t se poate de bine g\u00e2ndite ale unui scriitor decis sa rezolve, tocmai prin acest caracter oarecum fragmentar si aparent incomplet, dificultatile rezultate \u00een urma abordarii unei teme dificile: epuizarea psihica urmata de inevitabila cadere, precum si capacitatea oamenilor de a-si gasi o nebanuita forta exact prin distrugerea celor din jur. Mariajul lui Nicole si Dick Diver devine, astfel, emblematic nu doar pentru exprimarea p\u00e2na la capat a tuturor semnificatiilor unei alte fete a paradisului, ci si, deopotriva, pentru ascensiunea unor adevarate forte de dezintegrare, care, \u00een cele din urma, prin atacul la insidios la adresa celor mai profunde resorturi ale individualitatii, vor reusi sa distruga tot ce mai ramasese din at\u00e2t de stralucitorul Vis American, ipostaziat si \u00een \u201eMarele Gatsby\u201c.
\nCarte plina de trimiteri la \u00eensasi situatia lui Scott Fitzgerald si a sotiei sale, Zelda, mereu internata \u00een diverse clinici psihiatrice, dar si de aluzii la noile realitati ale lumii americane lovite de Marea Criza sub semnul carora a stau \u00eenceputul anilor ’30, \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c reprezinta, de asemenea, dovada capacitatii autorului de a se raporta la literatura romantica. Titlul \u00eensusi este inspirat de o sintagma (\u201etender is the night\u201c) din \u201eOda unei privighetori\u201c, celebrul poem al lui John Keats, scriitorul cu a carui lirica \u00eentreaga opera a lui Fitzgerald prezinta o fundamentala \u00eenrudire, mai rar observata \u00een epoca si imediat dupa aceea, dar discutata pe larg, \u00eentre altii de Harold Bloom. Iar la o analiza atenta la nuante, se poate observa profunda \u00eenr\u00e2urire a autorului lui \u201eEndymion\u201c, evidenta, mai mult dec\u00e2t oriunde altundeva, \u00een fascinatia lui Scott Fitzgerald pentru descrierea momentului \u00eent\u00e2lnirii unui barbat cu o accentuata capacitate imaginativa, asa cum se dovedeste a fi Dick Diver (la fel cum fusese, \u00eenaintea lui, si Jay Gatsby), cu o femeie parca nemuritoare si av\u00e2nd numeroase calitati de veritabila zeita de-a pururi t\u00e2nara, asa cum sunt, \u00een \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c, at\u00e2t Nicole, c\u00e2t si Rosemary, construite, ca personaje, pe urmele lui Daisy din \u201eThe Great Gatsby\u201c. \u00cen felul acesta, ceea ce parea, initial, a fi simpla poveste a destramarii mariajului sotilor Diver si a caderii lui Dick, urmat de (cel putin temporara) renastere a lui Nicole \u2013 desi, e adevarat, mai cu seama ca urmare a aventurilor ei amoroase, notabila fiind cea ce Tommy Barban, alaturi de care va si ram\u00e2ne, se transforma pe nesimtite \u00een altceva. \u00cen primul r\u00e2nd, \u00eentr-o extraordinara creatie de atmosfera, una din cele mai reusite din \u00eentreaga literatura universala dar, deopotriva, un subtil studiu al relatiei extrem de complicate dintre realitate si fictiune. Caci, daca pentru Keats, \u00een buna traditie romantica, imaginatia reprezenta o cale de evaziune din lumea reala, Fitzgerald va ajunge, \u00een \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c ca, pornind de la accentuarea transfigurarii imaginative, sa puna, subtextual \u2013 dar la tot pasul \u2013 urmatoarea \u00eentrebare: oare \u00eencercarea de a depasi conditionarile exterioare ale lumii reale nu poate sf\u00e2rsi, \u00een ciuda premiselor aparent favorabile, \u00eentr-un esec? \u00cen fond, turnul de fildes pe care sotii Diver si-l construiesc cumva alaturi de realitatea lumii, \u00een peisajul mirific al Rivierei franceze, este un teritoriu al ambiguitatii, oferindu-le, pe de o parte, o salvare de trecutul lui Nicole (fosta pacienta a doctorului Diver cel care, confund\u00e2nd practica de psihiatru cu sentimentele, o va lua de sotie) dar pe de alta, \u00eei va expune tocmai pericolelor pe care \u00eencercasera cu at\u00e2ta \u00eend\u00e2rjire sa le evite la \u00eenceputul casniciei. Pentru ca magia micului lor univers securizant sa poata functiona era nevoie de completa rupere de lume \u2013 pe care, \u00eensa, nici unul din ei nu si-o doreste p\u00e2na la capat, de aici aventurile amoroase pe care ambii le au, de aici si complicatia rezultata \u00een urma apropierii tinerei actrite Rosemary Hoyt de acest cuplu. Dick si Nicole devin, astfel, total dependenti de cei din jurul lor, \u00een fata carora ajung sa se poarte asemenea unor actori pe o scena de teatru, vorbind, adesea, deodata si d\u00e2nd, astfel, impresia \u2013 \u00eensa doar impresia… \u2013 unitatii cuplului lor, \u00een ciuda singuratatii pe care ambii o ascund fie \u00een bautura, asa cum e cazul lui Dick, fie \u00een flirturi mai mult sau mai putin (ne)vinovate, \u00een cazul lui Nicole.
\nDesigur, Dick Diver reprezinta, \u00een alta ordine de idei, si imaginea prin excelenta a psihiatrului de formatie freudiana, tinz\u00e2nd mereu a alina profundele rani identificabile, la nivel simbolic, dedesubtul aparentelor stralucitoare ale unei societati marcate de violenta, sterilitate si moarte spirituala, aspect identificabil, de altfel, si \u00een \u201eTara pustie\u201c a lui Eliot sau \u00een \u201eHugh Selwyn Mauberly\u201c, de Ezra Pound ori \u00een unele dintre romanele cele mai bune ale lui Hemingway, \u201eThe Sun Also Rises\u201c mai cu seama. Apropiat, din punct de vedere tematic, de unele fragmente din citatul roman al lui Hemingway, romanul \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c c\u00e2stiga mult prin accentul pe individualitate, care lui Hemingway \u00eei lipsea, dar si prin maniera de-a dreptul poetica \u2013 \u00een cel mai bun sens al termenului \u2013 de constructie a textului. Malcolm Cowley avea perfecta dreptate sa caracterizeze cartea ca fiind \u201e\u00eencercarea pe deplin reusita de a descoperi ori de a crea valori veritabile \u00een mijlocul unei societati de unde tocmai acestea par a lipsi cu desav\u00e2rsire.\u201c Astfel, ironia subtila a lui Fitzgerald devine un neasteptat mod de a pune \u00een pagina o adevarata critica sociala ce tinde, la prima vedere, sa treaca neobservata. Caci Dick Diver, spre deosebire, de pilda, de boemii protagonisti ai lui Hemingway, are un rol social, perfect expus prin intermediul istoriei mariajului sau cu Nicole. \u00cel are, dar \u00eel ignora, lu\u00e2ndu-si de sotie pacienta, spre stupefactia familiei acesteia, dar si a cunoscutilor, gata sa-l acuze pe Dick de pure interese financiare ascunse, av\u00e2nd \u00een vedere uriasa avere \u00een posesia careia va intra dupa casatorie. Dar Dick nu e altceva dec\u00e2t o ipostaza moderna a doctorului Lydgate cel care, \u00een celebrul roman \u201eMiddlemarch\u201c, al lui George Eliot, avea o soarta oarecum asemanatoare: la fel ca si predecesorul sau literar, Dick se dovedeste a fi un doctor care da voie aspiratiilor sale sociale sa-i prejudicieze cariera si vocatia care nu i se poate nega. De aici tragedia pe care nu va putea s-o evite si care va sf\u00e2rsi prin a-l aduce la destramarea casniciei si la refugirea permanenta \u00een paradisul artificial al fericirii aduse de bautura. Iar daca, de exemplu, eroii lui Hemingway erau afectati de o funciara incapacitate de a se (re)adapta ritmurilor existentei sociale, germenii prabusirii lui Dick se gasesc, \u00eenainte de toate, \u00een el \u00eensusi, fapt excelent subliniat de autor. Nu se poate nega, totusi, profunda constiinta a istoriei si a unui adevarat esec istoric, identificabil la nivelul general al societatii americane a vremii, aspecte pe care Fitzgerald reuseste sa le exprime fara vreun accent didacticist, capacitate pe care si-o demonstrase, practic, \u00eenca din \u201eThe Beautiful and Damned\u201c, romanul pe care l-a publicat \u00een 1922. \u00cen plus, \u00een \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c devine clara convingerea autorului ca un adevarat scriitor trebuie sa fie mereu \u201ea performing self\u201c, gata \u00eentotdeauna sa surprinda exact acele momente \u00een care istoria si societatea interactioneaza semnificativ. Metoda predilecta utilizata \u00een \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c este un soi de expozeu care pe drept cuv\u00e2nt poate fi numit panoramic, prins ca \u00eentr-o rama de extraordinara intuitie a momentului istoric si a implicatiilor sale, toate acestea de natura a portretiza, ca pe o imensa scena a unui atotcuprinzator teatru, o \u00eentreaga lume a esentelor, adesea puse sub semnul destramarii si al fragmentarismului, de dincolo de aparentele oric\u00e2t de stralucitoare ale unui vis american incapabil sa reziste \u00een fata duritatii unei lumi \u00een care visele de orice fel nu a(vea)u nici o sansa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

F. Scott Fitzgerald, Blandetea noptii, traducere de Mircea Ivanescu, postfata de Mihaela Anghelescu Irimia, Polirom, 2009   \u201eAlready with thee! Tender is the night, And haply the Queen-Moon is on her throne\u2026\u201c (John Keats, \u201eOde to a Nightingale\u201c) Publicat initial \u00een patru numere din \u201eScribner’s Magazine\u201c, \u00eentre ianuarie si aprilie 1934, romanul \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c de… Cite\u0219te mai mult »Cealalta fata a paradisului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5376,5375,3859],"class_list":["post-7428","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-blandetea-noptii","tag-f-scott-fitzgerald","tag-polirom"],"views":1807,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7428","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7428"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7428\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7428"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7428"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7428"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}