Din categoria poetilor-critici, Victor Felea a urmarit cu devotiune evolutia poeziei postbelice (\u00een special pe cea din intervalul 1960-1980), detin\u00e2nd cronica de gen at\u00e2t \u00een revista \u201eSteaua\u201c, c\u00e2t si \u00een \u201eTribuna\u201c (alternativ). Critica sa e, \u00een general, bl\u00e2nda, generoasa, comprehensiva, cu rare de tot observatii \u201enegative\u201c. Comentatorul prefera, \u00een cazul impresiilor neplacute, descriptia ca atare, evit\u00e2nd sa se pronunte asupra valorii, dintr-un fel de bunatate care nu voia sa produca nimanui suparare. Astfel de descriptii sunt corecte, ba chiar migaloase si scrupuloase, dar le lipseste entuziasmul din cronicile \u00een care Felea actioneaza pe baza empatiei cu poezia pe care o comenteaza. Nici entuziasmele n-au retorica, dar ele se manifesta ca o caldura difuza, ca o admiratie rasp\u00e2ndita prin toate r\u00e2ndurile. Conceptul de poezie pe placul lui Felea e cel care se ridica la \u201eviziune\u201c, iar o astfel de optiune e exprimata deja \u00een prefata (\u201eCuvinte despre poezie\u201c) la \u201eDialoguri despre poezie\u201c. \u201eDaca viziunea lipseste sau e palida \u2013 zice aici Felea \u2013 nu putem considera ca avem de-a face cu un adevarat artist, ci numai cu un mestesugar\u201c. Fireste ca o asemenea exigenta, o asemenea discriminare vine \u00een conflict cu temperamentul strict marinimos al criticului, iar de elogiile sale vor beneficia deopotriva \u201evizionarii\u201c si \u201emestesugarii\u201c. Substanta \u201eprimordiala\u201c a poeziei e \u201elirismul\u201c (adica \u201eemotia, afectivitatea, miscarea sufletului, glasul viu din interior, reactia inimii\u201c), dar decisiv e \u201emodul\u201c \u00een care se \u201eface sensibil\u201c acest \u201ematerial de viata\u201c. Forma decide asupra valorii, nu continutul (disjunctia e pastrata mai degraba utilitar). Nu mai putin importanta e si densitatea sugestiva a poemului (\u201escurtimea si concentrarea\u201c). Desigur, aceste idei trebuie asezate \u00een contextul anilor ’60 spre a avea si alt rost dec\u00e2t acela de a fi simple propozitii generale si banale; desi nu avea un temperament bataios, Felea a participat (alaturi de \u00eentreg grupul de la \u201eSteaua\u201c) la emanciparea de proletcultism. Aparte patru \u201eprofiluri\u201c dedicate lui Arghezi, Bacovia, Emil Isac si Zaharia Stancu, volumul cuprinde doar cronici de \u00eent\u00e2mpinare la cartile de poezie ale momentului. Comentariile, \u00een general de finete, sunt \u00eensa pline de cliseele epocii (\u201ecritica burgheza a \u00eencercat adeseori sa si-l apropie pe Bacovia (…) ea \u00eel scotea pe poet din contextul viu al epocii\u201c etc.), de care Felea nu scapa tot volumul. C\u00e2nd poate, Felea saboteaza, \u00eensa, cliseele, \u00eencerc\u00e2nd sa strecoare criteriul estetic \u00een plina epoca sociologist-critica (de pilda: \u201ecritica noastra a uitat (…) ca noutatea nu poate fi doar un atribut sociologic al operei de arta, ci e necesar sa fie si unul estetic\u201c); dar adesea nici poezia epocii nu-i permitea prea multe, desi numele selectate sunt dintre cele strict respectabile (A.E. Baconsky, Maria Banus, Nina Cassian, G. Calinescu, Doinas, Gurghianu, Isanos etc.). Atent \u00eentotdeauna si la miscarea tinerilor, Felea consemneaza si c\u00e2teva din debuturile generatiei ’60 (Stanescu, Baltag, Hagiu s.a.).
\n\u201eReflexii critice\u201c e un volum mai compozit, cu un capitol dedicat poeziei \u00een mers (Radu Stanca, A. E. Bacosky, Ion Horea, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru s.a.), dar si cu unul dedicat unor carti de critica literara, unor clasici (Eminescu, Goga, Caragiale, Sadoveanu, Arghezi, Lovinescu, Pompiliu Constantinescu etc.) ori chiar unor autori straini (Apollinaire, Robert Frost). Felea e adeptul \u201ecriticii de creatie\u201c, dar temperata de \u201espirit stiintific\u201c: \u201ecreatia \u00een critica \u00eenseamna (…) a participa at\u00e2t la subtilul har al artistului, c\u00e2t si la intelectualitatea penetranta a omului de stiinta\u201c. Militantismul sau discret pentru revenirea la estetic se vede din toate comentariile, strecurat, e drept, printre multe precautii: \u201eOpera lui Lovinescu trebuie preluata \u00een \u00eentregime, pentru ca este \u00een fond un monument de constructie clasica, fara erori pernicioase si limite grave. O explicatie adecvata a lor e desigur necesara\u201c. Dar Felea e pentru editarea integrala a clasicilor, prefateaza editia de \u201eScrieri\u201c a lui Pompiliu Constantinescu si \u00een general apara (macar) prioritatea esteticului. Un estetic \u201edecent\u201c, potrivit oarecum temperamentului fragil al lui Felea \u00eensusi, speriat, de regula, de orice exces (cum e, de pilda, excesul expresionist al lui Ioan Alexandru: \u201eAsistam la un spectacol de \u00eencordari chinuite si chinuitoare, nu totdeauna elevat, cetos si absurd pe alocuri, dar nu lipsit de o sinceritate brutala. Credem ca poetul va putea renunta cu folos la o anumita m\u00e2zga lexicala si metaforica, merg\u00e2nd pe un drum mai drept si mai limpede catre esente\u201c. Din aceeasi retinere \u00een fata excesului si excesivitatii, ies si judecati mai drastice: \u201eNichita Stanescu a trecut aici nu dincolo de poezia obisnuita, accesibila, ci dincolo de orice poezie, poposind pe un tar\u00e2m arid, neprietenos. Pasul facut printre concepte reci e tot at\u00e2t de pagubitor ca si cel ce se rataceste pe domeniile banalului\u201c. Judecatile de valoare ale lui Felea, pronuntate \u00een general amabil si \u00een ton de sfaturi (c\u00e2nd e vorba de poetii tineri), sunt, de fapt, judecati de temperament. Diversitatea poetica pe care el o tolereaza e limitata de spaima structurala de agresiune, de paroxisme si excese.
\n\u201ePoezie si critica\u201c include, la paritate, cronici la carti de poezie si de critica literara. Poetii pe care mizeaza Felea s-au ales deja \u00eentr-un grup asupra caruia revine cu insistenta (A. E. Baconsky, Ioan Alexandru, Gurghianu, Marin Sorescu, Stanescu, Banus etc.) si pe care-l va urmari staruitor, fara sa-i piarda \u00eensa din vedere pe poetii tineri (\u201ealesi\u201c \u00eensa cam fara criteriu: Romulus Cojocaru, Petre Got, Romulus Guga, Ion Iancu Lefter, Nicolae Stoe s.a.). Comentariile poetice marcheaza apasat elementele de noutate (sau de cotitura, de \u201esurpriza\u201c) din evolutia poetilor si scot la lumina elementele definitorii (de la cele tematice la cele pur expresive). Fiecare carte e bine legata \u2013 \u00een comentariu \u2013 de cele precedente, iar fiecare poet asezat \u00eentr-o retea de referinte relevante. Cu cartile de critica Felea procedeaza mai timid si mai respectuos, merg\u00e2nd adesea pe linia stricta a rezumatului si a aprecierilor de expresivitate critica, fara a se angaja \u00een dispute.
\n\u201eSectiuni\u201c e o culegere masiva de cronici (preponderent despre carti de poezie). \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201c \u00eel pune pe Felea sub semnul lui Lovinescu si reprezinta o pledoarie pentru lectura empatica, pentru critica de identificare: \u201eDaca nu traiesti cu toata fiinta opera citita, daca nu o simti \u00een profunzime ca pe o existenta fraterna, particip\u00e2nd ca si tine la aceleasi valori esentiale ale spiritului (…) impulsul critic nu se iveste\u201c. Felea combate \u201electurile de suprafata, neangajate\u201c si e, totodata, contra implantarii, \u00een cronica literara, a metodelor hermeneutice care scot din cauza judecata de valoare, promov\u00e2nd \u201eo anumita indiferenta fata de rangul si calitatile operei\u201c si \u201emultumindu-se cu satisfactiile interpretarilor subtile\u201c. \u00centre toti criticii, \u201ecronicarul literar e cel mai putin \u00eendreptatit sa devina sibilinic\u201c, \u00eentruc\u00e2t el mediaza \u201e\u00eentre carte si cititor\u201c; de aceea i se cere \u201eun anumit mod de a vorbi cu cititorii, entuziasm si receptivitate \u00een fata noilor valori, dar si fermitate si consecventa \u00een emiterea opiniilor proprii\u201c. Critica lui e, \u00eentr-adevar, transparenta, dar fermitatea e \u00eentotdeauna \u00eendulcita de marinimie, de un suflet bun. Altminteri, \u201eSectiuni\u201c e o mica \u201epanorama\u201c a poeziei contemporane, de la Zaharia Stancu p\u00e2na la tinerii pe atunci Mircea Dinescu, Daniel Turcea, Ion Mircea s.a.
\nDevotamentul fata de poezia contemporana se vede si mai bine \u00een cele trei volume de \u201eAspecte ale poeziei de azi\u201c, \u00een care Felea e un observator atent al tuturor miscarilor. El comenteaza prompt si clasicii perioadei, dar si ultimele aparitii, depun\u00e2nd o r\u00e2vna aproape religioasa \u00een conspectarea tuturor \u201easpectelor\u201c. Pledoaria lui \u00een favoarea \u201ediversitatii\u201c poeziei e sustinuta de propriile optiuni, si ele extrem de diverse si fara discriminari \u201egenerationiste\u201c. Generozitatea lui umana, alaturi de cea estetica, i-au sporit atentia fata de tineri, astfel \u00eenc\u00e2t prin cele trei volume defileaza aproape toate debuturile produse p\u00e2na \u00een pragul anilor ’80. Reunite, volumele fac performanta unei \u201epanorame\u201c adevarate, a unui vast tablou \u00een miscare al poeziei rom\u00e2nesti. Comentariile, desi nesuparatoare cu nimeni (Felea are generozitatea si finetea rezervelor lui Perpessicius), sunt pertinente, pe linia criticii impresioniste, cu extrema grija de adecvare interpretativa. Stilistic ele n-au preagnanta, sufera de un fel de monotonie, dar observatiile merg de la suprafata la profunzime. Dincolo \u00eensa de aceasta circumspectie stilistica, de aceasta aparenta incolora a frazei, Felea e un explorator de inefabil, cu antene subtiri si sensibile la orice adiere \u00eennoitoare si la orice freamat al profunzimii. Limbajul lui e, \u00een fond, destul de colorat, profes\u00e2nd sugestia metaforica \u00een evolutia interpretativa. At\u00e2ta doar ca imaginile critice sunt si ele \u00eembl\u00e2nzite de decenta stilistica. Lecturile lui sunt mereu empatice (uneori cu evidenta stradanie de a fi), venite pe o generozitate care se transforma \u00een disponibilitate principiala si consecventa. C\u00e2nd e mai \u201erau\u201c, Felea da doar un sfat bun.
\n\u201ePrezenta criticii\u201c a separat comentariile dedicate, \u00een ultimii ani, cartilor de critica. E un domeniu de interes consecvent pentru Felea, desi nu cu devotamentul depus \u00een cazul poeziei. Miscarea criticii nu e urmarita sistematic, desi din tablou nu lipsesc numele cu rezonanta (de la I. Negoitescu si Cornel Regman la M. Zaciu, N. Manolescu, E. Simion si p\u00e2na la Mircea Iorgulescu si Petru Poanta). Speciala atentie a acordat \u00eensa Felea cartilor de critica \u2013 sau eseistica, publicistica \u2013 ale poetilor. Ca si \u00een celelalte volume \u00een care s-a ocupat de asemenea carti, si aici comentariile dedicate cartilor de critica sunt oneste \u00een rezumarea ideilor si prudente \u00een combaterea lor. Ele sunt, pe jumatate, conspecte si recurg sistematic la metoda rezumativa, \u00eempanata cu aprecieri pozitive. Lucrarea confratilor e \u00eentotdeauna apreciata de Felea; eventualele obiectii sunt de tot timide, semn ca spiritul polemic nu anima deloc aceste cronici corecte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din categoria poetilor-critici, Victor Felea a urmarit cu devotiune evolutia poeziei postbelice (\u00een special pe cea din intervalul 1960-1980), detin\u00e2nd cronica de gen at\u00e2t \u00een revista \u201eSteaua\u201c, c\u00e2t si \u00een \u201eTribuna\u201c (alternativ). Critica sa e, \u00een general, bl\u00e2nda, generoasa, comprehensiva, cu rare de tot observatii \u201enegative\u201c. Comentatorul prefera, \u00een cazul impresiilor neplacute, descriptia ca atare,… Cite\u0219te mai mult »Critica lui Victor Felea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1206,5371,1204,5370,5372],"class_list":["post-7421","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critici","tag-cronici-literarea","tag-poeti","tag-poezie-postbelica","tag-victor-felea"],"views":1570,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7421","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7421"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7421\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7421"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7421"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7421"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}