Cioran \u00eesi priveste cartile, destinul lor cu scepticismul filosofului, nascut si nu facut, care stie ca p\u00e2na la urma totul este efemer si zadarnic, mai mult, ca nimic nu e mai relativ ca… eternitatea. Refuza premii prestigioase si cu mare vizibilitate de zeci de mii de dolari si sute de mii de franci sau de silingi, (\u201ePersonal, am acceptat cadourile \u00een bani, dar \u00een mod particular, fara surle si tr\u00e2mbite si fara reclama\u201c). Citeste mult (\u201ecititul e marele meu viciu\u201c) si scrie putin (\u201eNeajunsul de a fi om nu trebuie amplificat de grafomanie\u201c). Calatoreste \u00eempreuna cu Simone, dar nu \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t sa nu aiba mereu nostalgia unor tari si orase pe care nu le-a vazut \u00eenca, ori pe care nu le va vedea niciodata (\u201eMi-e dor de Venetia si \u00eenca si mai mult de Cremona pe care de fapt nu o cunosc \u2013 datorita viorilor la care se c\u00e2nta zilnic, fara public, ca sa li se pastreze sunetul\u201c). Este \u00eengrijorat de situatia sa locativa, primeste multi musafiri, inclusiv din Rom\u00e2nia, care \u00eei ocupa timpul si \u00eel agaseaza, \u00eesi face zilnic obisnuita plimbare \u00een \u201efoarte frumoasa\u201c Jardin du Luxembourg t\u00e2njind dupa liniste si singuratate, de care \u00eensa nici acolo nu se poate bucura pe deplin \u201ecaci sunt nevoit sa \u00eent\u00e2lnesc \u00een fiecare zi pe cineva, ceea ce face parte din comedia pariziana\u201c (\u201eMarea eroare a vietii mele a fost aceea ca am ales Parisul ca primul meu acasa, o viata fara zapada, fara puritate exterioara si, ceea ce este si mai rau, fara singuratate. E adevarat ca aici esti \u00eensingurat, dar niciodata singur\u201c). Nu-i plac ceremoniile, festivitatile de orice fel, evita pe c\u00e2t posibil sa raspunda invitatiilor de a tine conferinte, nefiind un vorbitor si tem\u00e2ndu-se de ridicol. La 1 noiembrie 1982 \u00eei scria lui Wolfgang Kraus: \u201eAcum c\u00e2teva saptam\u00e2ni am fost la Koln, nu pentru a tine o conferinta \u2013 nu sunt capabil de asa ceva -, ci pentru a purta o discutie la Centrul European (predare de limbi straine). Mi s-au pus \u00eentrebari referitoare la\u2026conceptia mea despre lume, iar o prietena care are o voce fermecatoare a citit aforisme tenebroase. Am avut sentimentul ca sunt autorul unor inscriptii funerare\u201c. Scepticul basculeaza \u00eentre sentimentul ratarii ori al inutilitatii si o discreta satisfactie a \u00eemplinirii: \u201eAm devenit \u2013 \u00eei marturisea prietenului vienez, la 13 iulie 1988 \u2013 propriul meu elev. Nu poti nega la infinit. La ce bun sa tot ponegresti universul? Nu ma pot converti la nimic, si totusi nu-mi consider viata un esec\u201c.
\nDesi mai mult retras, Cioran e conectat totusi la istoria \u00een act; un Cioran care nu poate, chiar daca trece prin momente c\u00e2nd ar vrea, sa abdice din conditia de contemporan. De contemporan cu evenimentele la zi si fatalmente cu istoria universala care \u2013 din punctul sau de vedere \u2013 aceasta \u201eeste suportabila numai daca o privesti ca un spectacol\u201c. \u00cel preocupa mai ales istoria Europei secolului sau si viitorul acesteia. Criticul Dan C. Mihailescu avea dreptate sa afirme despre volumul de scrisori descoperite cu doi ani \u00een urma la Viena: \u201eToata cartea asta nu face dec\u00e2t sa depl\u00e2nga la un mod spectaculos-paradoxal cum se alege praful de Occident din cauza democratiei care nu stie sa fie si dictatoriala la o adica\u201c. \u00centr-adevar, lui Cioran viitorul Europei, ca, de altfel, si al Americii (e vorba de America de Nord) nu i se pare deloc roz. Frapant este ca ideile si predictiile lui sunt astazi mai convocante, as zice mai actuale (iar unele chiar adeverite) dec\u00e2t erau \u00een anii ’70 si ’80, c\u00e2nd au fost scrise. E aproape un truism a spune ca Cioran, dincolo de sc\u00e2nteietoarele si derutantele lui paradoxuri, de scepticismul sau, era\/este un vizionar. Comentariile sale privind evenimentele, situatiile la care este martor dovedesc nu doar o \u00eentelegere profunda a lor, ci si o intuitie a efectelor acestora pe termen mediu si lung.
\n\u00centr-o scrisoare din 5 mai 1973, el nota: \u201eLibertatea nelimitata, desantata pe care o savureaza cei din Occident este, pe termen lung, daunatoare si chiar periculoasa. Libertatea are o valoare pozitiva numai \u00een masura \u00een care exista prejudecati care o \u00eengradesc. \u00censa \u00een momentul \u00een care prejudecatile sunt \u00eenlaturate, instinctul de conservare este distrus si te cuprinde ameteala\u201c. Si ne aflam, atentie, \u00een 1973, \u00eenainte deci cu doi ani de Actul de la Helsinki! Si cu mult mai mult \u00eenainte de intrarea \u00een actiune a corectitudinii politice. E limpede ca ameteala de care vorbea Cioran a \u00eenceput sa fie resimtita din ce \u00een ce mai acut \u00een deceniile ce au urmat. Si nu numai \u00een tarile din Vestul Europei. Nu o data, \u201eexpertul decaderii\u201c a vazut bine. O fraza asternuta pe h\u00e2rtie de Cioran cu peste 35 de ani \u00een urma pare a fi fost inspirata de chiar realitatea Europei dar mai ales a Rom\u00e2niei de azi: \u201e\u00cen perioadele de criza pot fi observate foarte bine laturile negative ale democratiei\u201c. Este cu at\u00e2t mai nelinistitor cu c\u00e2t ceea ce am citat apartine unui mare g\u00e2nditor al secolului trecut care a trait \u00een simulacrul de democratie rom\u00e2neasca interbelica, iar apoi \u00eentr-o mare si functionala democratie occidentala.
\nCioran sesizeaza motivatia profunda a unor fenomene ce se petrec \u00een contemporaneitatea sa si formuleaza uneori profetii teribile privind evolutia lor. Soarta crestinismului \u00een Occident si \u00een Europa \u00een general este pentru Cioran una dintre temele principale de reflectie si de \u00eengrijorare, \u00eentruc\u00e2t crestinismul a fost si ar trebui sa fie \u00een continuare baza si coloana vertebrala a civilizatiei europene. \u00cen ianuarie 1987, \u00eei scria europeanului pur s\u00e2nge Wolfgang Kraus: \u201eNu exista salvare pentru civilizatia care nu mai crede \u00een ea \u00eensasi. \u00cemi \u00eengaduiti sa fac o profetie? Peste cincizeci de ani, Notre-Dame va fi o moschee\u201c. Dupa aproape doi ani, diagnosticul sau avea sa fie si mai sever: \u201e\u2026crestinismul este completamente gol pe dinauntru\u201c.
\n\u00cen 1988, c\u00e2nd Gorbaciov era vedeta politicii mondiale, \u00eei da urmatorul raspuns prietenului sau: \u201eMa \u00eentrebati ce zic eu despre Gorbaciov. Daca e suta la suta sincer, e pierdut. Daca \u00eensa e semi-cinic, are sansa de a c\u00e2stiga. \u00cen orice caz Rusia are destin. Occidentul, din pacate, nu\u201c.
\nGreu de apreciat, chiar dupa ce au trecut mai mult de doua decenii, daca Gorbaciov a pierdut sau a c\u00e2stigat, daca a fost sincer sau semi-cinic. La urma urmei, important nu e daca a pierdut sau a c\u00e2stigat el \u2013 convingerea multora, printre care ma numar, e ca va ram\u00e2ne \u00een istorie ca un mare perdant, tocmai pentru ca n-a stiut sa-si masoare corect si responsabil actiunile si c\u00e2stigul \u2013, ci faptul ca, oric\u00e2ti vremelnici Gorbaciovi sau Elt\u00eeni s-ar perinda la Kremlin, Rusia are destin, cum zice Cioran. Sa n-o pl\u00e2ngem! C\u00e2t priveste America (adica S.U.A.), poate ca daca am fi cunoscut o asertiune a lui Cioran atunci c\u00e2nd a fost facuta, \u00een 1981, la nici trei luni de la instalarea la Casa Alba a lui Ronald Reagan, am fi privit-o cu mari rezerve: \u201eAmerica, acest amestec de naivitate si coruptie, e incapabila sa faca politica mondiala\u201c. Din pacate, ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat ulterior, mai ales \u00een epoca Bush, avea sa-l confirme cu asupra de masura pe Cioran. Altminteri, Cioran recunoaste ca nu poate dec\u00e2t sa \u00eempartaseasca \u00eentru totul previziunea lui Raymond Aron: \u201eViitorul nostru depinde de Dumnezeu si de tarile producatoare de petrol\u201c. C\u00e2t despre destinul Rom\u00e2niei el nu ezita sa pronunte \u00een stilu-i sententios: \u201eTotul a esuat \u00een aceasta tara. Asta e singura ei originalitate\u201c (27 octombrie 1990).
\nNu mai putin incitante sunt opiniile lui Emil Cioran, cel din scrisori, despre unii scriitori (de exemplu, Musil e \u201eprea plictisitor, prea labartat, prea putin succint, prea reflexiv\u201c); despre roman si alte genuri literare (\u201e\u2026un roman este modul cel mai bun posibil de a te ascunde, pentru a putea spune totul \u00eentr-un mod impersonal. Un eseu este mai mult sau mai putin o confesiune, o atitudine, ba chiar un program\u201c); despre intelectuali (\u201e\u00cen istoria intelectualilor au existat aproape \u00eentotdeauna tradatori si martiri, \u00een ambele cazuri oameni pe care nu te poti bizui\u201c); despre propriile carti (\u201eInconvenientul de a te naste\u201c \u2013 este sumbra, prea frivola pentru a merita sa fie tradusa. Este o carte tipic frantuzeasca\u201c, \u00eei comunica el lui Wolfgang Kraus, \u00een legatura cu traducerea amintitei carti \u00een limba germana ce tocmai se pregatea); despre raporturile sale cu cultura (\u201eSunt obosit de cultura, chiar daca sunt fiul unui popor lipsit de cultura\u201c, iar \u00eentr-o alta scrisoare, vorbind despre \u201eindependenta culturii fata de tot ceea ce stim noi\u201c, admite ca \u201eun pastor, un taran, un muncitor poate avea cultura, chiar daca are cunostinte sumare\u201c); despre Marx (Daca Marx ar fi fost un Luther \u201eastazi am fi avut la Roma un \u00abpapa rosu\u00bb\u201c) ori despre conditia sa de dezradacinat (\u201eE o experienta stranie sa traiesti fara limba ta materna. Dar eu sunt decis sa-mi asum si ultimele consecinte ale dezradacinarii\u201c).
\nSi le-a asumat cu asupra de masura, iar, daca este adevarat ce s-a spus, ultima consecinta pentru Cioran a fost aceea ca, \u00eenainte de marea trecere, limba rom\u00e2na l-a revendicat ca pe un fiu risipitor…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cioran \u00eesi priveste cartile, destinul lor cu scepticismul filosofului, nascut si nu facut, care stie ca p\u00e2na la urma totul este efemer si zadarnic, mai mult, ca nimic nu e mai relativ ca… eternitatea. Refuza premii prestigioase si cu mare vizibilitate de zeci de mii de dolari si sute de mii de franci sau de… Cite\u0219te mai mult »Rememorari la Centenarul lui Cioran (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5368,5369],"class_list":["post-7418","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-centenarul-lui-cioran","tag-emil-cioran-aniversare"],"views":1267,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7418","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7418"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7418\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7418"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7418"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7418"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}