{"id":7415,"date":"2011-04-21T11:18:40","date_gmt":"2011-04-21T09:18:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7415"},"modified":"2011-04-21T11:19:37","modified_gmt":"2011-04-21T09:19:37","slug":"sfarsit-de-veac-19-in-bucuresti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsit-de-veac-19-in-bucuresti\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2rsit de veac 19 \u00een Bucuresti"},"content":{"rendered":"

Ioana P\u00e2rvulescu, Viata \u00eencepe vineri,<\/em> Humanitas, Bucuresti, 2009, 299 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u201e\u00centoarcere \u00een Bucurestiul interbelic\u201c (2003, editia a II-a, 2007), \u201e\u00cen intimitatea secolului 19\u201c (2005) si \u201e\u00centoarcere \u00een secolul 21\u201c (2009), eseuri de mare rafinament cu o sesizabila tenta romanesca, par a pregati romanul istoric \u201eViata \u00eencepe vineri\u201c prin tipul de scriitura, prin tesatura deasa, \u00een arabesc, stilizata, prin descrieri bine lucrate, prin atentia fata de detaliul semnificativ si savuros, prin conturarea unei atmosfere, a unui veac. Seductia cititorului contemporan prin discursul \u00eendragostit si apropiat p\u00e2na la miopie, fara discrepante sau lacune, de spiritul unei epoci, este exersata chiar din titlu. O posibila sugestie continuta de titlu tinde sa trimita la buna traditie anglo-saxona a weekendului, dar adevarata lui semnificatie va fi explicitata \u00een roman de personajul central, Iulia Margolis, a carei viata \u00eencepe vineri, odata cu prima fila a jurnalului, datata 19 decembrie 1897.
\nAstfel, cartea este structurata \u00een functie de cele treisprezece zile premergatoare Anului Nou, ale caror evenimente sunt notate \u00een jurnalul unei domnisoare bucurestene de la sf\u00e2rsitul secolului nouasprezece, Iulia, surprinsa \u00een primele pagini lectur\u00e2nd \u00een trasura. Principala nota de interes a romanului tine de scriitura si perspectiva feminina, ce pare a fi \u00eenteleasa \u00een sensul conceptului metaforic de \u201ezgomot al istoriei\u201c (noise of history), lansat de Laurie Finke \u00een studiul ei, \u201eFeminist Theory, Women’s Writing\u201c si denumind acele spatii goale, lasate neexplorate de istoria si de literatura oficiala, scrisa \u00eentotdeauna de istorici\/ naratori barbati. Componenta patriarhala, masculina a discursului romanesc, manifestata prin existenta unui narator omniscient, impersonal nu va fi \u00eenlaturata de tot \u00een fictiunea de fata, ci va alterna cu discursul romanesc, la persoana \u00eent\u00e2i, al Iuliei Margolis. \u00cencorpor\u00e2nd un mod de enuntare discursiv feminin, romanul \u201eViata \u00eencepe vineri\u201c asigura o privire din interior asupra gineceului unei mondene, cu interesele ei felurite, precum alegerea de a scrie un jurnal \u00een limba rom\u00e2na (si nu \u00een frantuzeste) sau de a nu mai purta corset la indicatiile unui doctor celebru, educat la Paris. Importanta eroinei este sesizabila si din faptul ca ea va deschide cartea relat\u00e2nd, \u00eentr-un mod nu lipsit de umor, un eveniment senzational \u00een lumea Bucurestiului leganat de vorbe, \u201eal marii trancaneli\u201c, dupa formula lui Mircea Iorgulescu, si anume cel legat de motivul strainului misterios: \u201eMama, care e la zi cu absolut totul, zice ca-i scapat de la balamuc, ca sigur a \u00eennebunit de prea multa \u00eenvatatura. Si s-a uitat amenintator la mine: \u00abAsa o sa patesti si tu daca citesti toata ziua!\u00bb Apoi s-a uitat la papa: \u00abE timpul ca Iulia sa se g\u00e2ndeasca la un barbat cumsecade cu care sa se marite!\u00bb\u201c. Or, replica mamei ne evoca at\u00e2t textul confesiv al lui N. Manolescu (\u201eTot mai \u00eenveti, maica?\u201c din \u201eCartile au suflet\u201c \u2013 o reluare, de fapt, a unui text calinescian), dar si rolul traditional al femeii \u00een societatea moderna, pe care personajul \u00eel submineaza implicit.
\nMotivul strainului, perceput dual, ca intrus nerespect\u00e2nd regulile curtoaziei si ca figura provinciala demna de dispretuit, fundamenteaza discursul romanesc, astfel \u00eenc\u00e2t istoria celor doi necunoscuti gasiti pe c\u00e2mp de vizitiul Petre (primul \u2013 lipsit de palton, de palarie si \u00eensemnele vestimentare obligatorii pentru un aristocrat; al doilea \u2013 un adevarat nobil, ce pare victima unui duel) creeaza o tensiune epica specifica romanului politist. Tesatura complexa a cartii, saturata de mediul cultural si de productiile lui (jurnal, ziar, manuscris, fotografie etc.), se \u00eencheaga asadar din doua istorii, care se \u00eentrepatrund si \u00eentre care pare a fi o legatura pe care seful politiei, conu Costache, nazuieste sa o descifreze, umpl\u00e2nd golurile unui puzzle epic sofisticat. Mesajul codat, \u00eencifrat, \u201erosu si verde\u201c, de data aceasta nu de pe buzele unui muribund, ci dintr-o scrisoare de amor, \u00eencurca si itele iubirii, atunci c\u00e2nd scrisoarea Iuliei pentru Alexandru Livezeanu e pierduta de comisionarul cu chipiul rosu.
\nIdentitatea enigmatica, instabila si fluida a primului strain, care se prezinta drept ziaristul Dan Cretu, capata o mai ad\u00e2nca semnificatie datorita monologurile acestuia, digresiuni filozofice asupra relatiei trecut\/prezent, care atesta \u201esocul cultural\u201c resimtit la intrarea \u00een Bucuresti: \u201eSunt ferecat \u00een argintul \u00eenghetat al icoanei unei lumi care deja nu mai este. C\u00e2nd am deschis ochii, aerul ma str\u00e2ngea, eram culcat pe spate. Parca nimerisem \u00een lumea unui Dumnezeu t\u00e2nar si prezent, dupa ce ani de zile, traisem \u00eentr-o lume tot mai ruinata, care-l pierduse pe Dumnezeu sau pe care Dumnezeu o pierduse\u201c. Asadar, strainul este un calator \u00een timp, alter-ego al unei persoane a epocii noastre care ar patrunde \u00een v\u00e2ltoarea lumii bucurestene. Considerat fie un nebun, fie un actor sau un sarlatan, Dan Cretu reprezinta un personaj de tip Janus, cu o identitate ambigua, aceasta ambivalenta fiind de remarcat si la nivelul fizionomiei: o figura obisnuita, chiar insipida, \u00een afara z\u00e2mbetului sau care-l transfigureaza. Pentru ca identitatea sa se creioneaza doar \u00een spatiul nefamiliar al unui fin-de-si\u00e8cle bucurestean, plauzibilitatea acestui personaj este asigurata datorita si \u00een interiorul conventiei manuscrisului, \u00eentruc\u00e2t \u00eentreaga naratiune este pusa \u00een seama unui alt personaj, gazetarul de la \u201eUniversul\u201c, Pavel Mirto, al carui roman va fi respins de editura Socec.
\nDincolo de trama epica, \u201eViata \u00eencepe vineri\u201c documenteaza si reconstituie atmosfera Bucurestiului sf\u00e2rsitului de secol nouasprezece cu acuratetea si acribia unui istoric, ceea ce satureaza, da consistenta si carnatie epicului. O incursiune \u00eentr-un alt veac presupune si o revelare a mentalitatilor, obsesiilor si nostalgiilor acelei epoci, asa cum transpare ea din secventele de cotidian, precum duelul Lahovary-Filipescu (care incita la o polemica asupra ideii de onoare \u00eentre gazetarii de la \u201eUniversul\u201c), demolarea Sarindarului (corelata cu acuzatiile de simonie \u00eendreptate \u00eempotriva mitropolitului Ghenadie), utopia progresului si a stiintei, obsesia viitorului, a loteriei ca sansa a unui c\u00e2stig fabulos. La polul opus al mahalalei caragialiene, \u201eViata \u00eencepe vineri\u201c se focalizeaza asupra aristocratiei, elitei, incluz\u00e2nd aici si un vibrant mediu gazetaresc, secundat de personaje insolite si marginale sau de interferenta \u00eentre lumea buna si prostime, precum comisionarul Nicu, portarul nea Cercel, \u00een seama caruia este pusa o remarcabila critica a ziarelor epocii, sau vizitiul Petre. De altfel, veridicitatea personajelor tine de precizia si coerenta profilului lor, de la biografie la vestimentatie si de la comportament la limbaj, romanul fiind strabatut de un umor subtire, de remarcat si \u00een \u201er\u201c-ul frantuzesc al lui Jacques, fratele Iuliei, sau \u00een pronuntia cu \u201eb\u201c \u00een loc de \u201ep\u201c a vizitiului, evoc\u00e2nd \u201eBoborul\u201c lui Caragiale. Scena banchetului tinut de familia Livezeni, unde personajele centrale se reunesc \u00een ajunul Anului Nou, \u00eemprumuta ceva din splendoarea episodului balului din \u201eMadame Bovary\u201c de Flaubert prin rafinamentul descrierii: \u201eFata de masa din olanda alba, stelele taiate \u00een cristalul paharelor luceau moale, farfuriile von Rosenthal aveau bordura aurie, trandafiri roz si frunze verzi aurii, servetele calcate \u00een evantai si prinse cu un inel de argint suflat cu aur, \u00een forma de delfin \u00eencolacit, cupele de sampanie: le \u00eencercase sunetul cu unghia\u201c. Ochiul estet si aplecarea constiincioasa spre a reda detaliul savuros nu lipsesc de aici. Totodata, structura simetrica a romanului permite reluarea unor scene sau fraze function\u00e2nd ca o efigie, precum cea a incidentului cu turturele de zapada, m\u00e2nuit ca o spada de comisionarul Nicu si amenintarea cu bastonul a conului Costache, incident imortalizat \u00een una din primele fotografii ale Bucurestiului sau fraza-efigie care delimiteaza cadrul temporal al romanului (\u201eNinsese, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul anului mai erau 12 zile, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul zilei, 12 ore\u201c), reiterata la sf\u00e2rsitul romanului c\u00e2nd Dan Cretu re-intra \u00een lumea sa.
\n\u201eViata \u00eencepe vineri\u201c sta sub semnul nostalgiei pentru un Bucuresti cosmopolit, \u00een care \u201enu apucai niciodata sa te plictisesti\u201c, pentru o vreme c\u00e2nd \u201ezilele erau \u00eencapatoare\u201c si pline de evenimente, c\u00e2nd utopiei progresului stiintific si pregatirii viitorului li se acorda \u00eent\u00e2ietate, dupa cum marturiseste chiar autoarea \u00een \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201c. Iar nostalgia, daca e sa dam crezare spuselor lui Lyotard din \u201ePostmodernul pe \u00eentelesul copiilor\u201c, reprezinta prima dintre modalitatile de recuperare a unei viziuni integratoare si unitara a lumii perpetuate \u00een postmodernitate. O postmodernitate pe care Ioana P\u00e2rvulescu o resimte \u00eentr-un mod pe c\u00e2t de acut, pe at\u00e2t de personal.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana P\u00e2rvulescu, Viata \u00eencepe vineri, Humanitas, Bucuresti, 2009, 299 p. \u201e\u00centoarcere \u00een Bucurestiul interbelic\u201c (2003, editia a II-a, 2007), \u201e\u00cen intimitatea secolului 19\u201c (2005) si \u201e\u00centoarcere \u00een secolul 21\u201c (2009), eseuri de mare rafinament cu o sesizabila tenta romanesca, par a pregati romanul istoric \u201eViata \u00eencepe vineri\u201c prin tipul de scriitura, prin tesatura deasa, \u00een… Cite\u0219te mai mult »Sf\u00e2rsit de veac 19 \u00een Bucuresti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3137,1881,5367,1882],"class_list":["post-7415","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-humanitas","tag-ioana-parvulescu","tag-roman-istoric","tag-viata-incepe-vineri"],"views":1445,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7415","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7415"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7415\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7415"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7415"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7415"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}