{"id":7411,"date":"2011-04-21T11:11:58","date_gmt":"2011-04-21T09:11:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7411"},"modified":"2026-01-23T20:45:19","modified_gmt":"2026-01-23T18:45:19","slug":"in-memoriam-alex-leo-serban","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-memoriam-alex-leo-serban\/","title":{"rendered":"In memoriam Alex. Leo Serban"},"content":{"rendered":"

Fragmente din interviul \u201eDaca arta a devenit o simpla comoditate,
\nprobabil ca ar trebui sa-i sunam clopotele de inmorm\u00e2ntare\u201c. <\/strong><\/p>\n

publicat in \u201eCultura\u201c in aprilie 2010<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Viata<\/strong>. Singura capodopera la care aspir este propria mea viata; numai ca ea trebuie sa se faca \u201epe cale naturala\u201c, organic, fara \u201eprogram\u201c, altfel nu mai are niciun farmec…<\/p>\n

Renuntarea la jurnalism<\/strong>. (\u2026) chiar m-am saturat de presa. Pe bune! Nu trebuie sa fii Mafalda (care, apropo, este un personaj foarte popular in Argentina, apare intr-un fel de foileton in ziare) ca sa-ti dai seama ca presa e in picaj \u2013 si nu doar in Rom\u00e2nia, ci peste tot in lume. Probabil ca e-jurnalismul va inlocui jurnalismul \u201eclasic\u201c, si asta destul de cur\u00e2nd. Vine ca o consecinta fireasca a democratizarii informatiei, a accesului la internet etc. Blogurile (pe care, in continuare, nu le gust) au devenit o alternativa care se pozitioneaza tot mai mult ca un trend dominant, marginaliz\u00e2nd presa tiparita. Lucrul acesta va determina o mutatie semnificativa, asta e cert.
\nIn ce ma priveste sunt calm, pentru ca am renuntat la jurnalism fara regrete. Paradoxul este ca ceea ce am facut eu, toti anii astia \u2013 de c\u00e2nd am inceput sa scriu la \u201eDilema (veche)\u201c si toate celelalte… prea multe! \u2013, a fost un fel de \u201eproto-blogareala\u201c, pentru ca am scris (mai intotdeauna) numai ce am vrut, dintr-un punct de vedere ostentativ personal. (Mi s-a si reprosat lucrul asta, dar eu am mers inainte…) A fost distractiv, nu pot sa neg, am devenit cunoscut prin asta, dar am considerat ca e o etapa care se incheie. Nu m-a interesat niciodata \u201ecariera\u201c. P\u00e2na la urma, cum zicea cineva, important e sa nu-ti ratezi viata \u2013 si eu zic ca, at\u00e2ta timp c\u00e2t inca mai cauti (si te mai cauti), viata merge mai departe, departe de rutina si de rugina. Drumul in sine e important, nu directia. E important sa nu scoti aventura din viata ta, pentru ca atunci te duci drept in zid, e un drum inchis. Daca iti place ceea ce faci, atunci totul e ok.<\/p>\n

Prima oara c\u00e2nd s-a plictisit in Buenos Aires<\/strong>. Cred ca intr-o dupa-amiaza foarte calduroasa (si umeda!) de pe la sf\u00e2rsitul sejurului (intre timp m-am intors pentru cursurile pe care le tin la CESI, iar urmatoarea destinatie e Lisabona-mon-amour…) c\u00e2nd, Proust-ul (volum integral) carat cu mine la Buenos Aires deja incheiat, notitele pentru eseul despre (aproape incheiat, si el) transcrise in laptop, si majoritatea prietenilor facuti acolo fugiti din capitala porte\u00f1a din cauza zadufului (eu apucasem sa fac toate excursiile care ma interesau inca din ianuarie \u2013 luna cea mai fierbinte), am simtit \u2013 dintr-odata \u2013 ca nu prea mai am ce sa vad\/fac… Nu am simtit \u201edorul de casa\u201c, asta e clar; doar ca mi-am dat seama ca nu mai simteam nici o afectiune irepresibila pentru locul ala \u2013 dimpotriva, aveam chef sa-l parasesc pentru a-mi fi dor de el. Buenos Aires-ul a fost pentru mine un mic Eden: un loc pe care nu-l stiam dec\u00e2t din mitologiile aferente (Borges, Bioy Casares etc.), dar pe care l-am iubit cu pasiune din prima. Este, cred, \u201eosciorul\u201c care lipsea scheletului meu \u2013 de parca ar fi fost rupt din mine la nastere si mi-as fi petrecut urmatorii 50 de ani caut\u00e2ndu-l…
\nAcum, recunosc, imi lipseste p\u00e2na si acea \u201eplictiseala\u201c: avea un farmec al ei ;P<\/p>\n

Moartea Artei<\/strong>. Mai sunt posibile manifestele artistice \u201ehard\u201c in era Google & Facebook \u2013 care fac ca orice informatie sa se relativizeze in prea multa informatie si orice produs artistic sa devina un fel de apendice personal cool? Mai exista loc pentru gesturi radicale intr-o epoca a nivelarii consumiste, dar \u2013 mai ales \u2013 egalitariste? (Critica mea la adresa consumismului nu trebuie confundata cu cea a lui Ernu! El o face de pe pozitii ideologice & egalitariste, eu \u2013 de pe o pozitie ideosincratica si \u201edandy\u201c… Cum i-am spus o data si lui, hedonismul n-ar putea exista fara consumism, numai ca hedonismul minimalist pe care mi l-am impus \u2013 vezi \u201eDietetica lui Robinson\u201c \u2013 se foloseste de consumism, nu se lasa inghitit de el.)
\nDeocamdata, constat ca terorismul vine dinspre zona asta, \u201esoft\u201c, a retelelor virtual-infinite si manifest-utilitare, in care tinerii construiesc comunitati orizontale aparent deschise, democratice, dar de fapt auto-continute, auto-centrate si cvasi-autiste. Asistam la o \u201efacebookizare\u201c a lumii, asta mi se pare evident: iti pui preferintele (literare, muzicale, cinematografice…) la vedere si faci un statement personal. Ei, si? Ce se c\u00e2stiga prin asta? Daca arta a devenit o simpla comoditate, probabil ca ar trebui sa-i sunam clopotele de inmorm\u00e2ntare. Acestui terorism (i-as zice, terorismul banalului) nu i te poti opune dec\u00e2t imagin\u00e2nd \u201eAntichristi\u201c, eventual \u2013 or, p\u00e2na si acestia isi gasesc \u201enisa\u201c lor.<\/p>\n

Democratia gustului<\/strong>. Exista o fraza teribila in \u201eMao II\u201c al lui DeLillo, care ma tem ca era profetica: \u201eViitorul e al multimilor.\u201c O vedem confirmata astazi de luptele de strada din Londra in momentul deschiderii unui magazin \u201eAmerican Apparel\u201c, care demonstreaza ca multimile nu decid numai politica \u2013 asta se cheama democratie \u2013, ci si loisir-ul si hedonismul. Nivelarea barbara din entertainment, din turism, ba chiar si din moda este efectul pervers al unei \u201edemocratii a gustului\u201c care ajunge \u2013 culmea \u2013 sa nu fie altceva dec\u00e2t dreptul de a alege ce au ales ceilalti…<\/p>\n

Daca ar incepe din nou<\/strong>. (\u2026) cu siguranta ca m-as orienta spre online. As opta pentru o zona aflata la interferenta spatiului academic cu \u201etrendsetterismul\u201c. As propune & sustine un melting pot de concepte venite din zona analizei culturale in care as identifica, riguros dar creativ, trenduri \u201eutilitare\u201c. Probabil ca asta m-ar duce spre un soi de \u201eDietetica a lui Robinson\u201c multimedia inspirata de \u201eAb\u00e9c\u00e9daire\u201c-ul lui Deleuze, dar mult mai \u201eaplicata\u201c si fara mutra mea in cadru;) La limita, experimentul acesta s-ar putea finaliza intr-un pattern combinatoriu cu care fiecare ar urma sa-si construiasca\/stabileasca structura proprie si sa-si anticipeze trend-afinitatile… Un fel de \u201ehoroscop\u201c intelectual, daca vrei, bazat nu pe astre, ci pe concepte.<\/p>\n

Sf\u00e2rsitul lumii<\/strong>. Ah, da! Cine nu si-ar dori \u2013 din orgoliu antropologic \u2013 sa fie unul dintre acei happy few = \u201eultimii oameni de pe Pam\u00e2nt\u201c? Sa asiste la sf\u00e2rsitul acestuia, daca tot nu a fost de fata la facerea lui? (Evident, exclud imbecilii si basinosii!) Pare un masochism, dar este \u2013 de fapt \u2013 o imensa sansa sapientiala si existentiala sa cunosti momentul ultim (chit ca n-ai mai avea cui sa-l comunici…).
\nAcuma, in privinta modalitatilor; nu mi-as dori o apocalipsa nucleara, mi se pare meschin; nici eco, pare derizoriu de trendy; cu \u201ebombardamentul extraterestru\u201c you touch base, cum se spune in baseball. Pentru ca ar fi rezultatul unui hazard cosmic, deci contactul acesta cu un alt corp ceresc (asteroid, meteorit gigant etc.) ar fi in \u201elogica lucrurilor\u201c (eu cred ca totul este hazard in spatiu, doar ca exista patternuri ale acestui hazard). Nu ar fi rezultatul unor t\u00e2mpenii pam\u00e2ntene sau \u201eneatentii\u201c (= isteria eco).
\nDa, am ramas un agnostic, mi se pare pozitia cea mai rezonabila si de bun-simt, cred ca ateii \u2013 \u201econvinsi\u201c ca \u201enu exista Dumnezeu\u201c \u2013 dau dovada de aceeasi aroganta, auto-amagire si naivitate ca si cei care cred ca exista (desi pariul lui Pascal poate fi invocat aici in favoarea celor din urma).
\nC\u00e2t despre asteptarea \u201emadamei\u201c respective (mortii), cum at\u00e2t de haios ii spui: probabil ca m-as sinucide, intr-adevar, cu c\u00e2teva secunde\/minute inainte, pentru ca n-as suporta g\u00e2ndul sa mor \u201ela comun\u201c si sa fiu la cheremul unei madame ambetate (sau imbatate) care-a decis moartea mea…<\/p>\n

Cinema-ul rom\u00e2nesc<\/strong>. (\u2026) in \u201e4,3,2\u201c-ul meu nu exista analize extinse, o data pentru ca \u2013 ai spus \u2013 este vorba despre cronici de int\u00e2mpinare, dialoguri, pagini de jurnal etc. (intr-un fel, cartea asta seamana cu cea despre Lars von Trier, o \u201efast book\u201c, doar ca scrisa de unul singur), si \u2013 totodata \u2013 pentru ca eu zic ca, pentru o analiza aplicata, e nevoie de un ragaz (teoretic, dar nu numai) in care intra si revederea acelor filme. Or, eu mi-am impus intotdeauna sa revad filmele la o anumita distanta de prima vizionare, sa las filmul sa \u201ese aseze\u201c in mine, sa ma b\u00e2ntuie, sa mi se faca dor sa-l revad… Filmele acestea sunt, in general, capodopere (vezi \u201eVertigo\u201c, \u201eAnul trecut la Marienbad\u201c, \u201ePersona\u201c sau un experiment sui generis precum \u201eHistoire(s) du cin\u00e9ma\u201c). Exista un inceput de eseu, cu idei destul de interesante, cred, despre \u201eIacob\u201c (scris inainte de 89), dar acela s-a pierdut; celelelalte filme mai vechi despre care mi-ar fi placut sa scriu (\u201ePadurea sp\u00e2nzuratilor\u201c, \u201eReconstituirea\u201c, \u201eSecvente\u201c) au fost deja abordate in fel si chip de critica rom\u00e2neasca, iar despre cele mai noi pe care eu, personal, le asez in acelasi top cu acestea (\u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c, \u201e4,3,2\u201c, \u201eH\u00e2rtia va fi albastra\u201c si \u201ePolitist, adjectiv\u201c) am inteles ca scrie o carte Andrei Gorzo, deci noul film rom\u00e2nesc \u2013 sintagma pe care o prefer ambiguei \u201enoul val rom\u00e2nesc\u201c \u2013 e pe m\u00e2ini bune. Sper ca exista c\u00e2teva idei bune de preluat din \u201e4 decenii…\u201c, care ar putea servi unor analize aprofundate.<\/p>\n

3 ponturi pentru un critic de cinema.<\/strong> 1. Sa uite de cronica pe care urmeaza s-o scrie c\u00e2nd incepe filmul; 2. Sa nu-si ia notite intr-un carnetel: daca unele chestii iti ies din cap e pentru ca nu erau destul de importante sa ram\u00e2na acolo; 3. Sa-ncerce sa nu povesteasca actiunea in mai mult de doua fraze.<\/p>\n

als \u2013 autodefinitie pentru Twitter in 140 de semne<\/strong>: personaj amoral & egocentric cu reputatie sulfuroasa (partial adev\u00e3rata) care a cochetat cu critica de film din facilitate, apoi a renuntat<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fragmente din interviul \u201eDaca arta a devenit o simpla comoditate, probabil ca ar trebui sa-i sunam clopotele de inmorm\u00e2ntare\u201c. publicat in \u201eCultura\u201c in aprilie 2010   Viata. Singura capodopera la care aspir este propria mea viata; numai ca ea trebuie sa se faca \u201epe cale naturala\u201c, organic, fara \u201eprogram\u201c, altfel nu mai are niciun farmec…… Cite\u0219te mai mult »In memoriam Alex. Leo Serban<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[181,5366],"class_list":["post-7411","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alex-leo-serban","tag-interviu-cu-alex-leo-serban"],"views":1327,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7411","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7411"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7411\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28105,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7411\/revisions\/28105"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7411"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7411"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7411"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}