<\/p>\n
Aceeasi Marie, cu alta palarie (II)<\/strong><\/p>\n \u201eComunistul\u201c devenise asadar Raul absolut, iar \u00een perceptia imediata pe care o putea avea un t\u00e2nar despre el, aducea probabil cu o fiinta extraterestra. Asa ca, \u00een afara c\u00e2torva dinozauri aratati cu degetul de o presa \u00eentotdeauna atenta la ordinele de sus, a devenit aproape imposibil sa reconstitui \u201ecomunismul\u201c \u00een viata cotidiana, \u00een scoli, \u00een licee, \u00een universitati, la locul de munca, \u00een cadrul diverselor administratii, fiindca toata lumea, sau aproape toata lumea, fusese chipurile disidenta, sigur, unii mai degraba pasivi dec\u00e2t activi, dar, orisic\u00e2t, tot disident se cheama. C\u00e2t despre actorii ce reprezentau \u201enoile\u201c puteri si nenumaratii lor acoliti \u2013 odata ce au \u00eempins \u00een fata \u201ecomunistul ticalos\u201c, pe post de Rau absolut picat din cosmos, au putut sa \u00eendeparteze orice banuiala de implicare notabila a lor \u00een comunism (\u201e\u00eel \u00eenduram, spuneau ei cu un aer spasit, dar nu credeam \u00een el (sic!)\u201c), speriati \u00eensa \u00een permanenta de posibila iesire la lumina a adevarului. Erau, asadar, dispusi sa accepte si sa faca tot ceea ce le-a dictat (si le dicteaza \u00eenca) puterea politica. E clar ca niciodata, \u00een tarile ex-comuniste, rolul desecretizarii arhivelor fostelor servicii de politie politica n-a fost acela de a-i pune pe oameni \u00een fata responsabilitatii lor etice. Daca ar fi fost asa, foarte multe figuri publice ar fi trebuit sa demisioneze din posturile lor, de exemplu primii trei presedinti ai Rom\u00e2niei, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu. Or, daca primul nu si-a negat niciodata educatia si trecutul \u00een s\u00e2nul elitelor comuniste, ceilalti doi s-au balacit cu delicii \u00een sm\u00e2rcurile compromisului. Sa lasam balta acest angelism naiv, sa nu mai vedem \u00een scoaterea la iveala a arhivelor mijlocul de a revela cetatenilor fatetele cele mai obscure ale unei societati. Arhivele politienesti (fie ele din Vest sau din Est) sunt si ram\u00e2n ceea ce au fost dintotdeauna: un instrument de putere, de manipulare, de constr\u00e2ngere, de santaj \u00een m\u00e2inile fortelor politice si politienesti, ale diverselor oficine nationale sau straine, \u00een scopul supunerii sau anihilarii cutarui actor politic, militar sau politienesc, daca i se urca puterea la cap.<\/p>\n Astfel, exploatarea arhivelor, cenzura sau cenzurile, uitarea si renegarea muncesc cot la cot pentru a dosi realitatea epocii comuniste asa cum a fost ea traita, \u00een chipuri foarte diferite si \u00een functie de natura grupurilor sociale ce compuneau societatea rom\u00e2neasca. Cei care neaga astazi orice valoare epocii comuniste, zugravind-o ca si cum ei n-ar fi facut niciodata parte din ea, \u00eesi reduc existenta la una de zombies, de fantome, merg\u00e2nd p\u00e2na la a si-o nega cu totul. Ce sunt ei \u00een acest caz? Niste morti-vii? Cine stie… Cu toate astea, ei au trait \u00een acele vremuri \u2013 iar unii dintre ei n-au dus-o deloc rau: au studiat, au iubit, au muncit, s-au \u00eent\u00e2lnit cu prietenii, au avut copii si i-au crescut. Ketman-ul comunist n-a disparut asadar c\u00e2tusi de putin odata cu implozia comunismului, doar s-a primenit cumva, \u00eentr-o noua versiune a refulatului si a schizoidului. Asa c\u00e3 ne putem astepta la ce e mai rau \u00eendata ce refulatul si cenzuratul, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u2013 cumva oblic \u2013 din realitatea epocii comuniste, vor ajunge sa se exprime prin derive xenofobe sau prin promisiuni liberale.. Unde sunt, asadar, adevaratele elite comuniste sau paracomuniste? Unde sunt toti aceia care, cu doua luni \u00eenainte de cadere, la Congresul al XIV-lea al PCR, ovationasera din rarunchi directivele politico-economice ale Partidului, criticile prea putin sfioase adresate lui Gorbaciov \u00een legatura cu Basarabia (Moldova sovietica) si realegerea lui Nicolae Ceausescu \u00een functia de secretar general al Partidului Comunist Rom\u00e2n? C\u00e2t ai zice peste, cam toti membrii uniunilor de artisti (scriitori, plasticieni, muzicieni), vaicaretii din uniunea ziaristilor si universitarii cu frica-n oase s-au trezit \u201edisidenti\u201c, c\u00e2nd numai cu c\u00e2teva zile \u00een urma, \u00een ajunul lui 21 decembrie 1989 apartineau \u00eenca, \u00eentr-o majoritate zdrobitoare, Partidului Comunist si lucrau, unii dintre ei, pentru institutiile de control ale acestuia. E limpede, unii fusesera deja \u00eenstiintati \u00een legatura cu evenimentele ce aveau sa vina de catre generalii ori de catre superiorii Securitatii si ai Armatei. Elitele comuniste care nu pierdusera contactul cu retelele sovietice primisera binecuv\u00e2ntarea si sprijinul unui Gorbaciov aflat \u00een postura de lichidator al URSS-ului, dar si a Statelor Unite conduse de administratia Reagan. Cu c\u00e2teva luni \u00eenainte, cu prilejul unei \u00eent\u00e2lniri foarte mediatizate, o noua Yalta se profilase cu ocazia \u00eentrunirii de la Malta. Chiar daca \u00eentr-o pozitie aparent retrasa (ocupati fiind \u00een acel sf\u00e2rsit de an cu debarcarea sefului de stat din Panama, devenit prea recalcitrant pentru a mai fi pe gustul intereselor nord-americane), Statele Unite ram\u00e2neau \u00eenca la comanda, las\u00e2nd \u00eensa prim-planul unor actori secundari: Franta mitterrandista, orchestratoarea mediatica a falsei \u201ehecatombe\u201c de la Timisoara, prin al sau French doctor sosit la Bucuresti, ca un cavaler calare pe cal alb, pentru a acredita, cu oarece rezerve cantitative, autenticitatea \u201erevolutiei\u201c; apoi fosta Iugoslavie \u2013 care nu statea prea bine si era \u00een cautarea unei noi legitimitati internationale, si Ungaria, gata sa \u00eemplineasca poftele Vestului, dupa ce at\u00e2ta vreme nu cr\u00e2cnise \u00een fata politicii externe sovietice…<\/p>\n Se prea poate ca unii, \u00eenca m\u00e2nati de c\u00e2teva idei traditionaliste, sa fi crezut ca prima descindere a minerilor din Valea Jiului \u00een Bucuresti, \u00een ianuarie 1990, reprezenta un soi de renastere a constiintei critice muncitoresti, un aggiornamento al luptei de clasa \u00eentr-un moment c\u00e2nd trebuiau aparate achizitiile sociale ale socialismului \u00een fata amenintarilor imediate ale \u201eterapiilor de soc\u201c predicate de noii zeloti ai liberalismului economic (1). \u00centr-adevar, \u00een zilele imediat urmatoare parodiei de proces intentat cuplului Ceausescu si asasinarii lui (2), aceiasi economisti care, cu doua luni \u00eenainte, la al XIV-lea Congres al PCR preaslavisera \u00een mod oficial rezultatele economice din ultimii cinci ani si aprobasera noul plan cincinal al economiei hiperplanificate, s-au convertit entuziasti, \u00eentr-o singura noapte, ca prin minune, la retetele hiperliberale ale Scolii de la Chicago. Repede preluati de ideologii de serviciu, de intelectuali, de scriitori si de poeti mai mult sau mai putin faimosi, cercetatori fara nicio formatie economica, critici de arta si universitari la fel de ignoranti \u00een ale economiei pe c\u00e2t \u00een ale democratiei participative, toti \u00een rolul valetului viclean, jucau o comedie care, cu tot grotescul ei sinistru, emana o tristete coplesitoare. Aparusera coruri de zbiri \u00eensarcinati cu preamarirea celei mai stricte economii liberale, a privatizarilor la scara larga, a distrugerii tuturor institutiilor care asigurau protectia sociala, stiind ca gasesc acolo, l\u00e2nga stap\u00e2nii jocului, si sursa unor avantaje financiare necurate, a sinecurilor bine remunerate, direct sau, \u00een genere, indirect si distribuite printr-o gramada de ONG-uri, care, dupa caderea comunismului s-au \u00eenmultit ca un fel de \u201egeneratie spontanee\u201c. ONG-uri unele mai filantropice dec\u00e2t altele, si care, dupa cum se stie, nu sunt \u201enon-guvernamentale\u201c dec\u00e2t cu numele. Aici, \u00een culisele comediei generozitatii lor prea bine calculate, fara a o sugera, si \u00eenca si mai putin a o recunoaste pe fata, erau concentrate adevaratele puteri guvernamentale si economice care cautau sa aduca, chiar cu forta, politica si economia tarilor ex-comuniste sub tutela lor, distrug\u00e2ndu-le autonomia sociala si politica. C\u00e2t despre cultura, acelasi servilism. Asistam la un proces de clonare a tuturor neroziilor occidentale, \u00een vreme ce, \u00een realitatea factuala, institutiile de valoare sunt desfiintate. E suficient sa constatam prabusirea cinematografului polonez, ceh sau iugoslav pentru a ne face o idee despre degringolada culturala din aceste tari. Si, din nefericire, La Palme d’Or de la Cannes decernata \u00een 2007 unui excelent film rom\u00e2nesc nu va schimba, \u00een fond, mare lucru. Pentru a tine piept tavalugului nord-american trebuie sa fii India, \u00cen februarie 1990, discursurile intelectualilor ar fi ramas poate doar niste clovnerii grotesti daca nu si-ar fi bagat aici coada cinismul privilegiatilor fostului regim, care luptau din rasputeri pentru dob\u00e2ndirea noilor avantaje ce \u00eencepeau sa li se plimbe pe sub nas. Pentru mine, care traisem si lucrasem luni bune \u00een Rom\u00e2nia \u00een perioada comunista fara ca vreodata, \u00een vreun text al meu \u2013 si eram un tip de st\u00e2nga (chiar de extrema st\u00e2nga) -, sa fi laudat metodele regimului, spectacolul era c\u00e2t se poate de sordid. C\u00e2t de \u00eendreptatita era vechea vorba a lui Heraclit si c\u00e2t de actuala: \u201eOnorurile \u00eei supun si pe zei si pe oameni\u201c. Toti, cu exceptia c\u00e2torva lingai ai ceausismului, \u00eesi confectionasera biografii de disidenti ori macar \u00eesi treceau sub tacere compromisurile cu regimul comunist si privilegiile de care se bucurasera. \u00cen ultimele luni de viata ale regimului, unii chiar pareau a fi fost arestati de Securitate \u2013 pentru a se fabrica disidentii de care tara dusese lipsa crunta si a-i fi confectionata o oarecare demnitate postcomunista, pe potriva experientelor poloneze, cehe sau maghiare. Multe dintre faptele afisate \u00een discursurile pro domo ale acestor intelectuali privind represiunea regimului contrazic at\u00e2t biografiile lor \u2013 foarte usor reperabile -, c\u00e2t si cea mai elementara inteligenta. Se poate lesne pricepe ca organizatorii loviturii de stat avusesera nevoie de disidenti tocmai pentru a-i masca declicul sub umbrela unui elan popular spontan. Pentru a amagi opinia publica, mobilizata deja masiv prin mediatizarea caderii Zidului Berlinului, prin mutatia pacifica ungara si agitatia ceha preabine controlata de politie, era de bon ton sa se fabrice si pe-aci, \u00eentr-un fel sau altul, niscai disidenti si revoltati. La urma urmei, acesti pseudo-disidenti nu erau dec\u00e2t pandantul pseudo-teroristilor zice-se dirijati de Securitate, toti deodata, a caror invocare mediatica obsesiva permitea legitimarea scenografiei s\u00e2ngeroase a complotistilor si ascensiunea lor la putere… Astazi, toata lumea stie ca elevii de la scoala Securitatii din Baneasa \u2013 trimisi ne\u00eenarmati pe aeroportul Otopeni si, odata ajunsi acolo, masacrati imediat de militieni \u00eenarmati -, au fost victimele acestei regii s\u00e2ngeroase. La fel s-a \u00eent\u00e2mplat cu muncitorii si cu studentii de la Cluj \u2013 ucisi \u00een Piata Libertatii de armata, \u00een 22 decembrie 1989, si cu multi alti morti din Sibiu, Timisoara si Brasov \u2013 toti victime ale acestui Gesamtskunstwerk \u2013 pe c\u00e2t de mediatica pe at\u00e2t de reala. Discut\u00e2nd cu unii dintre noii actori politico-culturali care desfasurasera sub regimul comunist activitati intelectuale sau artistice notorii, nu trebuia sa fii prea versat pentru a-ti da seama ca \u00eendepartarea lor din societate (prin filaj intens ori prin domiciliu supravegheat), \u00een ultimele luni ale regimului, fusese o operatiune de relatii publice, \u00een atentia presei occidentale, a radio-urilor zise \u201elibere\u201c, organizata de aliati sau de agenti ai viitorilor maestri ai loviturii de stat, \u00een s\u00e2nul institutiilor de control. Daca realitatea ar fi fost asa cum pretind unii, adica o represiune feroce executata de un regim dictatorial \u00eencoltit, atunci cum se face ca \u00een momentul manifestatiilor de la Timisoara, care amenintau ordinea si stabilitatea, periculosii disidenti arestati n-au fost eliminati fizic, de vreme ce \u00eentruchipau taman ceea ce vulgata comunista definea odinioara drept \u201etradatori ai patriei socialiste\u201c \u2013 care se stie ce trista soarta aveau?! (3) Dupa spusele unora dintre acesti \u201edisidenti\u201c, se pare ca domiciliul lor supravegheat n-a fost deloc un chin; ba, din c\u00e2te povesteau \u00een\u00a0 conversatiile lor private, se pare ca situatia era mai degraba confortabila. C\u00e2t despre asa-zisele obiective ale unei supravegheri sporite, astia puteau, cu totul bizar si \u00een deplina libertate, chiar sa discute la telefon cu ziaristi occidentali. \u00cen epoca \u00een care regimul comunist era fara \u00eendoiala o dictatura de fier, sub Gheorghiu-Dej (epoca stalinismului rom\u00e2nesc), adevaratii disidenti nu aveau acces la niciun mijloc de comunicare cu Vestul. Putrezeau tacuti \u00een strafunduri infecte de ocna, mureau sub tortura \u00een b\u00e2rloguri sinistre (cf. \u00eenchisorile din Sighet, Gherla, Aiud, Jilava) sau storsi de epuizare \u00een lagarele de munca din Delta si de la Canal! Dar nici noi, \u00een Vest, n-am ramas cu m\u00e2inile-n s\u00e2n: multi intelectuali, specialisti \u00een Europa comunista si experti acreditati \u00een politica comunista, chemati aici de te miri ce scriitoras de doi bani sa-si expuna parerile competente, au cautionat cu \u201estiinta\u201c lor aceste baliverne absurde, aceste zvonistici de cr\u00e2sma, aceste panglicarii bune de asortat la un pr\u00e2nz ceva mai aghezmuit…<\/p>\n Dupa decembrie 1989, aici, pe malurile Istrului, n-am vazut sa fi aparut pe scena politica vreun Talleyrand sau macar un Fouch\u00e9, cu at\u00e2t mai putin un Chateaubriand sau un Benjamin Constant. Si totusi cenzura comunista disparuse, sa tot ai ce citi… C\u00e2tiva sc\u00e2rta-sc\u00e2rta de pe la ziare si unii condeieri m\u00e3runti pretindeau ca o enorma literatura clandestina hiberna \u00een niscai sertare secrete, t\u00e2njind sa fie scoasa la lumina. Unii o mai asteapta si azi. Cu exceptia unor jurnale ale unor personalitati politice si culturale mai mult sau mai putin celebre \u00een interbelic si \u00eenainte de preluarea puterii de catre comunisti, \u00een 1948, unele deloc lipsite de interes factual si informativ, n-a aparut nimic deosebit. Nu de alta, dar intelectualii, universitarii, cercetatorii si criticii nu produsesera nimic care sa merite regimul secret al unui sertar. Cu c\u00e2teva remanieri cerute de cenzura, tot ce scrisesera fusese publicat. \u00cen frenezia lor autocompasionala, uitau sa aminteasca \u00eensa vizitatorilor straini de numeroasele traduceri din opere occidentale capitale, care nu datorau nimic marxism-leninismului. Daca discursul privind literatura clandestina nu era dec\u00e2t o momeala care sa v\u00e2nda naivilor ceva post\u00f9ri eroice care nu existasera niciodata, \u00een schimb, la c\u00e2teva zile dupa caderea regimului comunist, imediat dupa ospetele de Craciun si de Anul Nou, au \u00eenceput sa misune din toate partile cohorte de lachei \u2013 unii destul de talentati, dar cei mai multi salcii si mediocri, o sleahta de valeti avizi, compusa din mici arivisti versati \u00een simulacre, \u00een privirea unsuroasa a feloniei si \u00een limba mieroasa a vicleniei, fac\u00e2nd temenele \u00een fata primului occidental sosit, care, nu-i asa, putea sa aiba ceva bani la tescherea, o sinecura, o conferinta ici, o calatorie de studii sau o bursa dincoace. Erau gata de orice acesti asa-zisi \u201edisidenti\u201c, acesti \u201eanticomunisti de c\u00e2nd se stiu\u201c; puteai sa-i faci sa spuna orice, ei repetau cuminti tot ce voia sa auda un vizitator strain, primeau orice cu \u201eda, saru’-m\u00e2na\u201c, accept\u00e2nd cu un sur\u00e2s egal discursuri oric\u00e2t de antinomice, opinii care mai de care mai contradictorii, aplaud\u00e2nd la conferintele cele mai idioate, firitisind pe mediocri, dar mirosind cu un nas de copoi oamenii de calitate, daca se \u00eent\u00e2mpla sa apara vreunul, pentru a-i tine la distanta. Ca si mai \u00eenainte, tot ce stiau era sa repete ad nauseam sloganurile noii mode politice: \u201edemocratie\u201c, \u201eprivatizare\u201c, \u201eNATO\u201c, \u201eUniunea Europeana\u201c, \u201eliberalism\u201c, \u201erazboi \u00eempotriva terorismului\u201c, \u201esa-i zdrobim pe s\u00e2rbii lui Milosevici, pe irakienii lui Saddam, pe palestinienii lui Arafat si apoi ai Hamas-ului, pe talibani, pe iranieni, Hezbollah-ul si pe Chavez\u201c, \u201etraiasca Bush!\u201c, \u201ebravo, Blair!\u201c, \u201eglorie lui Berlusconi!\u201c, \u201eda-i \u00eenainte, Sarko!\u201c sau \u201ecomunismul \u00een afara legii!\u201c. De la mijlocul anilor 1990 \u00eencoace nimic nu s-a schimbat; aceste elite si-au consolidat detinerea puterii politico-culturale si o pastreaza cu strasnicie, neaccept\u00e2nd pic de critica si \u00eenjur\u00e2ndu-i sanatos pe cei din t\u00e2nara generatie sau pe cele c\u00e2teva spirite independente din generatiile mai vechi care \u00eendraznesc \u2013 pe un ton oric\u00e2t de moderat \u2013 sa-si exprime rezerve \u00een privinta bunei credinte a discursului lor moralizator si a anticomunismului lor de doi bani \u2013 tocmai ei, care au profitat fara rusine de avantajele adesea colosale acordate intelectualilor docili de catre puterea comunista. Amestec\u00e2nd rolurile, ocup\u00e2nd, de multe ori \u00een acelasi timp, toate posturile de conducere din cultura, universitate, edituri, diverse institutii culturale si ONG-uri, transfer\u00e2ndu-si uneori activitatea \u00een sfera politicului, \u00eesi tot etaleaza succesele si notorietatea, cu aroganta cinica a parvenitului de pe o zi pe alta. Ei, care \u00een urma cu ceva vreme sc\u00e2nceau de teama c\u00e2nd vreun aparatcic pricajit le cerea socoteala, \u00eendemn\u00e2ndu-i sa nu se abata de la calea trasata de Partid si de capetenia sa! Printul Salina avea fara doar si poate dreptate, dar marele Caragiale cu at\u00e2t mai mult, \u00een a sa \u201eO scrisoare pierduta…\u201c s\u2026t <\/p>\n Extras din Postfata (2007) volumului Inventarea poporului-natiune. Letopiset al Rom\u00e2niei <\/p>\n Note:<\/strong><\/p>\n 1. Am cunoscut astfel, la Cluj, un fost profesor care predase vreme de cincisprezece ani \u201esocialism stiintific\u201c si ateism. Avusese reputatia unui ins deosebit de exigent cu studentii sai, mereu gata sa-l dea afara din universitate pe acela care-ar fi pus \u00eentrebari incomode \u00een legatura cu practicile socialismului real. \u00cen c\u00e2teva zile din decembrie 1989, acest baiat de isprava s-a transformat \u00eentr-un propagandist incurabil al lui Hayek si… al Bibliei \u00een versiune baptista! Acest individ, totusi un bun cunoscator al filosofiei politice clasice, a devenit decan al Facultatii de Stiinte Politice nou-create, \u00een 1993, prin fonduri nord-americane. Uimit de aceasta \u00eentorsatura, \u00een 1994 2. E vorba, \u00een sensul propriu al termenului, de un asasinat comis \u00een perfecta ilegalitate, caci constitutia rom\u00e2neasca nu fusese schimbata, iar presedintele Republicii Socialiste Rom\u00e2nia (acelasi cu secretarul general al Partidului Comunist) era \u00eenca seful tuturor institutiilor statului si \u00eenainte de toate al armatei si al politiei. Aceasta crima exprima, o data \u00een plus, dar \u00eentr-un mod mai dramatic, tripticul cenzura, uitare, renegare: \u00eendata ce seful statului si consoarta sa au fost eliminati, unul dintre fii \u2013 bagat la racoare, iar fiica \u2013 expusa calomniilor, elitele au crezut ca s-au curatat de tot Raul, ca si cum acest asasinat ar fi avut capacitati lustrale. Conducatorul a murit si, \u00eentr-un prim moment, comunistii joaca rolul ticalosilor mereu absenti, ca Arleziana din opera lui Bizet, toata lumea vorbeste despre ei, dar nimeni nu-i vede nicaieri. Apoi, acuzatia s-a cam rasuflat, caci toti acuz\u00e2nde-se reciproc de a fi\u00a0 fost comunisti, cuv\u00e2ntul si-a pierdut puterea discriminatorie, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t greutatile materiale din traiul cotidian nasteau, \u00een cei mai napastuiti, nostalgii dupa fostul regim.<\/p>\n 3. Un universitar din Cluj, t\u00e2nar asistent \u00een perioada comunista, muncitor, fara sclipiri de inteligenta, dar foarte devotat regimului, devenit profesor dupa decembrie 1989, a \u00eendraznit \u00eentr-o zi, \u00een 1995, sa spuna \u00een fata unui vizitator strain ca el fusese disident. * Din ratiuni de adecvare la spatiul publicistic generalist, majoritatea notelor au fost \u00eendepartate (n. red.)<\/p><\/blockquote>\n <\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Aceeasi Marie, cu alta palarie (II) \u201eComunistul\u201c devenise asadar Raul absolut, iar \u00een perceptia imediata pe care o putea avea un t\u00e2nar despre el, aducea probabil cu o fiinta extraterestra. Asa ca, \u00een afara c\u00e2torva dinozauri aratati cu degetul de o presa \u00eentotdeauna atenta la ordinele de sus, a devenit aproape imposibil sa reconstitui… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nia \u00eentre comunism si democratie originala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-7408","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":3921,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7408","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7408"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7408\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7408"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7408"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7408"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nJaponia sau China.<\/p>\n
\n\u00cen primele luni de dupa caderea regimului si \u00een ciuda teatralismului perfect al loviturii de stat, s-au \u00eenfiripat, cu tot controlul politienesc omniprezent, multe confuzii \u00een opiniile si \u00een viata oamenilor. De la simplul militian de comuna (botezat peste noapte \u201epolitist\u201c) la \u00eenvatator, de la miner la functionarul de birou, de la muncitorul metalurgist la profesorul de liceu, de la functionarul comunal sau judetean la diversi salariati ai institutiilor de Partid desfiintate peste noapte, comportamentele si asteptarile oscilau \u00eentre un optimism cvasi-isteric \u2013 gata, m\u00e2ine e Schimbarea la fata! \u2013 si o luciditate cruda, imediat dupa\u00a0 primele semne ale inflatiei: \u201eCu ce si cum o sa traim?\u201c De fapt, cam toata lumea era bulversata din pricina unei grave erori de interpretare (ce nu se poate totusi reprosa, de vreme ce era consecinta noii propagande liberale a elitelor autoproclamate reprezentanti ai societatii civile, altminteri destul de absenti \u00een peisaj), care producea dezorientare \u00een privinta viitorului imediat. \u00cen mare, oamenii voiau sa scape de restrictiile ceausismului terminal, dorind, inocentii de ei, sa dob\u00e2ndeasca bogatia occidentala, dar sa pastreze si asigurarile sociale ale statului-providenta comunist; altfel spus, un consum fara fr\u00e2na si un serviciu asigurat si bine platit la terminarea studiilor. Prinsi cu naivitate \u00een fictiunea imaginilor oferite de serialele occidentale livrate de puterea comunista ca portie de \u201elibertate\u201c, multi, chiar dintre cadrele didactice, erau convinsi ca viata cotidiana din Occident seamana cu scenele din \u201eDallas\u201c! s\u2026t
\nSi ce daca \u00een 1990 adevaratii detinatori ai puterii proveneau din fostele elite reconvertite \u00een noile elite; foarte rapid au \u00eenceput sa rasara si noi actori pe scena publica, care devine astfel mult mai complexa dec\u00e2t fusese \u00een epoca puterii comuniste, cu simplicitatea conflictelor sale de tendinte. \u00cen ciuda hopurilor si a piedicilor orchestrate de noii stap\u00e2ni, au fost re\u00eenfiintate institutii interzise sub comunisti; \u00een r\u00e2ndul primilor conducatori postcomunisti si-au facut loc ambitii personale divergente; lupta \u00eentre diversele forte semi-oculte detinatoare ale puterii reale pentru ciop\u00e2rtirea si \u00eempartirea ciozv\u00e2rtelor din bunul public (\u201eterapia de soc si privatizarea\u201c) au sporit poftele si tensiunile, fac\u00e2nd loc unei lipse de probitate latente p\u00e2na atunci, dar de acum \u00eencolo de necontrolat, care a distrus ideea de civilitate si de bun public; \u00een fine, faptul ca interesele straine au \u00eensfacat marile \u00eentreprinderi industriale, agro-industriale si bancare a declansat foarte repede un razboi economic salbatic \u00eentre fortele politice locale, av\u00e2nd ca efect imediat radicalizarea coruptiei endemice, care rodea \u00eensa de multa vreme (cu mult \u00eenainte de instaurarea regimului comunist) administratia rom\u00e2neasca. Promovare prin relatii de rudenie, nepotism, clientelism, mita, malversatii si reglarile de conturi subiacente domina toate institutiile, toate domeniile activitatii administrative, industriale si comerciale. Arcanele acestor evenimente erau, la scara larga, imprevizibile si au sporit confuzia produsa de schimbarea pe care promotorii ei o imaginasera, proiectasera si programasera dintru \u00eenceput. Daca pe de o parte am asistat la re\u00eenvierea fostelor partide istorice \u2013 cele dinainte de Al Doilea Razboi Mondial, corupte si \u00een parte compromise prin legaturile cu fascismul rom\u00e2nesc reprezentat de Garda de Fier, apoi cu dictatura pro-nazista a maresalului Antonescu, a aparut, \u00een acelasi timp, ca din strafundurile unor catacombe, si Biserica Greco-catolica (unita), interzisa \u00een 1948 de puterea comunista, \u00een alianta cu Biserica Ortodoxa. Pe de alta parte, s-a ivit si trista familie regala, flancata de curteni unii mai ridicoli dec\u00e2t altii, care \u00eentre, 1990 si 2000, mobiliza \u00eenca mase importante de oameni \u00een Bucuresti, fara a reusi totusi sa genereze o puternica miscare monarhista populara. \u00centr-adevar, nici noile clase de mijloc fabricate pe banda rulanta de regimul comunist, nici mai ales lumea rurala (45% din populatia activa) nu vedeau \u00een monarhie un regim legitim. Fusese respinsa definitiv regalitatea, care, \u00een anii 1930, se dovedise incapabila sa impuna o politica de mai-bine social si economic, las\u00e2nd zonele rurale prada unei mizerii pe care azi am cataloga-o de lumea a treia.
\nSigur, era o confuzie controlata, caci, pe zi ce trecea, era evident ca nimic, nicio manifestatie, nicio greva, nicio revolta a minerilor, a muncitorilor metalurgisti, a camionagiilor nu zguduia serios puterea vechilor-noilor elite. \u00cen spatele conflictelor politice aparente, acestea semnasera, cu rarisime exceptii, un pact tacit de neagresiune radicala (\u00een vigoare si astazi) privind \u00eempartirea bunurilor economice, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t pe fondul simularilor de conflict, al santajului, coruptiei, absentei societatii civile si al indulgentei cetatenilor (care considera ca toate astea sunt la urma urmei \u201enormale\u201c), participarea unora sau altora la activitati ale fostei Securitati iesea la iveala dintr-un simulacru cu deviza \u201eO m\u00e2na spala pe alta\u201c. s\u2026t
\nPrin aroganta si vanitate, m\u00e2nate de setea de c\u00e2stig, prin lasitatea ei sociala, larga majoritate a elitelor intelectuale rom\u00e2nesti poarta o enorma responsabilitate etica, at\u00e2t \u00een ce priveste renegarea realitatilor trecute (caricatura practicilor reale ale regimului comunist, negarea aspectelor pozitive ale progresului social si uitarea unora dintre victime permit atenuarea compromisurilor facute chiar de acesti pseudo-disidenti), c\u00e2t si \u00een ceea ce priveste \u201ejaful secolului\u201c din istoria economica europeana. Prezent\u00e2ndu-se drept rezerva morala a societatii, s-au \u00eenfatisat \u00een fata poporului ca garanti morali ai trecerii la liberalism, cautiuni ai eticii schimbarii, nefac\u00e2nd dec\u00e2t sa-si adune privilegii economice exorbitante, \u00eentr-o lume pe cale de a se preschimba rapid \u00eentr-o lume a treia tocmai din pricina acestui hold-up care a dezechilibrat total raportul economic dintre cele c\u00e2teva mari orase ale tarii si asezarile mai mici, urbane sau rurale.<\/p>\n
\nsi al Europei Orientale 1973-2007, <\/strong><\/em>
\ntraducere din franceza de Teodora Dumitru,
\n\u00een curs de aparitie la Editura Idea Design&Print<\/strong><\/em><\/p>\n
\ni-am pus oarece \u00eentrebari, ca sa \u00eenteleg cum s-a petrecut brusca lui convertire. Raspunsul lui m-a lasat perplex: \u201eSub comunisti, vezi dumneata, eu\u00a0 nu credeam \u00een ce spuneam\u201c, grait-a el cu nespusa candoare. Cazul ilustreaza perfect ceea ce am definit drept sinergie a cenzurii, a uitarii si a renegarii. Grozava tulburare a psych\u00e9-i trebuie ca se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd marturisesti ca \u00een cincisprezece ani de \u00eenvatam\u00e2nt n-ai facut dec\u00e2t sa \u00eendrugi trasnai. Lucruri ca astea i-au adus pe unii \u00een pragul nebuniei. Cazul nu era izolat, am \u00eent\u00e2lnit zeci de persoane care negau orice valoare, orice consistenta vietii lor sub comunisti. Un prieten al meu, universitar si, \u00een timpul liber, romancier, \u00eemi spune \u00eensa \u00eentr-o zi: \u201eCum sa-mi resping toata viata traita \u00een comunism? Sigur, n-am avut vreo responsabilitate politica sau represiva, dar cu toate astea: cum sa-mi arunc la gunoi patruzeci de ani de viata? Ar \u00eensemna sa-mi arunc parintii, tineretea, iubirile, \u00eent\u00e2lnirea cu sotia mea, copilul pe care-l avem etc.\u201c El traise \u00een adevar, nu \u00een minciuna.<\/p>\n
\nL-am \u00eentrebat \u00eendata: \u201eCum se face ca eu n-am auzit deloc, \u00een anii 1970-1980, de rezistenta ta \u00eempotriva regimului?\u201c Mi-a raspuns ca actiunea sa fusese foarte secreta. I-am replicat: \u201e\u00centr-adevar, at\u00e2t de secreta \u00eenc\u00e2t nici tu nu stiai ca erai disident!\u201c<\/p>\n