{"id":7403,"date":"2011-04-21T11:01:21","date_gmt":"2011-04-21T09:01:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7403"},"modified":"2011-11-08T18:24:10","modified_gmt":"2011-11-08T16:24:10","slug":"call-center-metafizica-si-deconstructie-in-practica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/call-center-metafizica-si-deconstructie-in-practica\/","title":{"rendered":"Call-center. Metafizica si deconstructie \u00een practica"},"content":{"rendered":"

Contrar a ceea ce se crede \u00eendeobste, constiinta sociala exista. Oric\u00e2t ar fi de minunat si de liberal, nu suntem chiar o simpla adunatura de indivizi si piata libera nu-i singura m\u00e2na invizibila care ne tine pe toti laolalta. Faimosul \u201eintelect general\u201c, prezenta la sine, constienta si suverana a societatii exista pe bune. At\u00e2ta doar ca, \u00een sine, punctul acesta de coordonare, centralizare si totalizare a existentei sociale nu este nici constient, nici suveran, si nici macar prezent, acasa, la sine. <\/strong><\/em><\/p>\n

Statutul acesta paradoxal de constiinta inconstienta, prezenta absenta sau centru destructurant al socialului se regaseste, la scara redusa, \u00een infamul call-center. Fenomenul call-center-ului ne ofera astfel modelul unei idei curat metafizice, dar care, odata pusa \u00een practica, pare sa urmeze \u00een functionarea ei cotidiana o evolutie eminamente deconstructiva. Pe de o parte, call-center-ul este nucleul aperceptiv al productiei contemporane. Ideea care sta la baza sa este aceea ca, pe masura ce productia de masa devine din ce \u00een ce mai sofisticata, se face tot mai puternic simtita nevoia unui centru de constiinta al acestei productii. Daca productia este mereu mai delocalizata, tehnicizata, ramificata si dematerializata, se impune instituirea unui centru de coordonare, un centru \u00een care productia sa redevina stap\u00e2na pe sine si constienta de sine, cu o constiinta la care noi, restul, \u00een calitate de consumatori, sa putem oric\u00e2nd apela. Call-center-ul este the ghost in the machine of production.
\nCel putin asa putem deduce din instructiunile de pe cutie. Odata spart ambalajul, realitatea pare \u00eensa sa fie alta. \u00cen r\u00e2ndurile care urmeaza, voi \u00eencerca, \u00een calitate de critic impartial, sa dau glas si sa domolesc totodata strigatele de consumator revoltat care ma \u00eemping sa abordez aceasta chestiune spinoasa.
\nCum sa-ti instalezi internet \u00een Italia<\/strong>
\nPentru a putea raspunde la aceasta \u00eentrebare aparent simpla, e necesar un detur teoretic considerabil. \u00cen celebrul sau studiu \u201eLa m\u00e9taphore blanche\u201c, Jacques Derrida a aratat cum opozitia metafizica primara dintre metafora si concept se \u00eentemeiaza, de fapt, pe o metafora. Daca asa (metaforic) stau lucrurile, n-ar trebui sa ne surprinda faptul ca alunecarea dinspre metafizica \u00eenspre post-metafizica are loc printr-un proces de re-literalizare.
\n\u00cen cazul nostru, metafora care sub\u00eentinde ideea de call-center este vechea imagine metafizica a omuletului din om, a piticului din papusa, a fantomei imateriale, constiintei pure din interiorul structurii materiale oarbe. Odata pusa \u00een practica \u00eensa, \u00een institutia numita call-center, metafora omuletului din om este literalizata: piticul capata un nume, mai multe nume, devenind chiar o gasca de operatori. Multiplicarea fantomelor particulare submineaza \u00eensa automat functia lor de coordonare si centralizare. Ceea ce trebuia sa constituie un nucleu de aperceptie, un centru de constiinta, \u00eencepe sa functioneze ca o structura descentrata de inconstient social. \u00cen acelasi mod \u00een care, la Freud, mesajul inconstientului urmeaza logica inconsistenta a ibricului spart (sustin\u00e2nd, \u00een acelasi timp, ca n-am \u00eemprumutat ibricul, ca ibricul era deja spart c\u00e2nd l-am \u00eemprumutat, si ca am returnat ibricul fara stricaciuni), la fel, consumatorul furios care \u00eemi urla \u00een casca a avut parte, timp de o luna, pe post de raspunsuri din partea call-center-ul unei companii de internet, de variatii constante \u00een jurul acestor trei raspunsuri contradictorii: contractul d-voastra de internet urmeaza sa fie trimis prin posta; serviciul de internet a fost deja activat; nu aveti dreptul la optiunea internet.
\nNu e, \u00eensa, doar o problema legata de numarul operatorilor. E o problema, \u00een acelasi timp, care tine de numele lor si care face ca aceasta suita de operatori sa nu aiba nici un principiu ordonator. Umanizarea relatiilor comerciale e direct proportionala aici cu destructurarea lor: daca operatorul se prezinta de la bun \u00eenceput pe numele sau mic, \u00eenseamna ca relatia de colaborare prieteneasca astfel (pre)stabilita exclude, din simple motive de politete, iar daca nu, din simple motive de regulament interior, colaborarea cu alti operatori. Multiplicarea operatorilor particulari progreseaza astfel pe urmele infinitului rau: nu numai ca nu exista comunicare \u00eentre doi operatori, dar nici macar \u00eentre un acelasi operator si el \u00eensusi nu exista vreo legatura de memorie. \u00cen acest flux de informatii cu adevarat heraclitean, practic n-ai cum vorbi de doua ori cu acelasi om. Povestea ta \u00eencepe \u00eentotdeauna de la zero. Din ratiuni evidente de eficientizare a operatiunilor, din comunicare este exclusa orice urma de vorbarie. \u00censa comunicarea pateste aici ca porumbelul kantian: \u00een \u00eencercarea de a elimina, din procesul de comunicare, orice reziduu si orice rezistenta, descopera ca, de fapt, ceea ce asigura eficienta comunicarii erau tocmai aceste resturi straine.
\nCentrul de constiinta sociala, de coordonare comerciala a productiei imateriale se dovedeste a fi un centru de optimizare a informatiilor prin stergerea memoriei. El este nu doar excentrat fata de noi, fiind tot mai adesea delocalizat \u00een tarile calde, dar si descentrat \u00een sine: o puzderie de nume proprii fiecare cu capatul sau de linie telefonica. Vorba lui Heidegger, e mai multa vecinatate \u00eentre doua case aflate la kilometri distanta una de alta dec\u00e2t \u00eentre doi operatori aflati \u00een doua cubicule alaturate. Excentrat, descentrat si, totodata, destructurat: pe l\u00e2nga progresiva \u00eendepartare a call-center-ului de capatul nostru de linie telefonica si pe l\u00e2nga ineluctabila dispersie schizoida care \u00eel macina \u00een interior, mai trebuie luata \u00een calcul scindarea call-center-ului pe doua sectiuni \u2013 serviciul comercial si serviciul tehnic. Aceasta scindare strategica reproduce aici diviziunea \u201efireasca\u201c \u00eentre imperativele obiective ale productiei si spatiul de libertate care revine consumului si distributiei, integr\u00e2nd totodata aceasta falie, altfel destabilizatoare, ca propriul principiu de functionare al \u00eentregului asamblaj. Astfel, consumatorul norocos care va reusi sa-si spuna povestea p\u00e2na la capat, confrunt\u00e2nd prietenul operator cu inconsistenta mesajelor institutiei sale, va fi invitat sa contacteze serviciul tehnic. Parasind tar\u00e2mul serviciului comercial si al libertatii, consumatorul patrunde pe terenul necesitatii constr\u00e2ngerilor tehnice. De-aici, nu exista dec\u00e2t doua cai de iesire, nici una negociabila: fie se va dovedi ca exista o problema tehnica inconturnabila, si cu asta basta; fie se va dovedi ca nu exista nici una, iar consumatorul va fi invitat sa apeleze, din nou, la serviciul comercial. Si povestea re\u00eencepe de la zero.
\nSi-atunci, cum \u00eeti instalezi internet \u00een Italia? Apelezi la alta companie. Totul e, la urma urmei, o chestiune de noroc. Si norocul poate face ca, dupa obisnuitul dialog cu call-center-ul pe marginea starii contradictorii a ibricului (tehnicienii vor veni zilele astea sa instaleze internetul; nu aveti cum sa beneficiati de internet, neav\u00e2nd linie telefonica fixa), tehnicienii sa chiar vina si sa instaleze internetul \u2013 asta, desigur, dupa ce vor confirma si ei ca optiunea pe care ati ales-o si care era promovata pe site \u2013 internet fara telefonie fixa \u2013 n-are cum sa existe.
\nFetisismul rasturnat<\/strong>
\nAcum, ca avem si internet, sa trecem la chestiuni mai serioase. Conform teoriei marxiste a fetisismului marfii, relatiile sociale dintre oameni iau aparenta unor relatii obiective \u00eentre marfuri. Fenomenul call-center-ului arunca o lumina inedita asupra acestui paradox. Sau, cel putin, accentueaza un aspect deja prezent aici: socializarea cresc\u00e2nda a productiei care, \u00een context capitalist, are efectul opus de a izola producatorul \u00een nisa sa particulara de activitate, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t aspectul social al productiei nu mai transpare dec\u00e2t rasturnat, ca relev\u00e2nd de relatiile obiective dintre marfuri. Din aceasta perspectiva, call-center-ul reprezinta un pas mai departe pe calea socializarii productiei: nu numai ca el tine de o etapa \u201eimateriala\u201c a productiei, asadar de acapararea, \u00een interiorul dinamicii capitaliste, a chiar resorturilor sociale de ordinul intelectului general; socializarea nu mai e aici doar preconditia si resursa principala a productiei. Ea este inclusiv produsul efectiv. Nu \u00eent\u00e2mplator, call-center-urile apartin, \u00een general, unor companii al caror produs este chiar socialul, sub diferitele sale forme: firme de asigurari, provideri de internet, servicii de telefonie etc. Sa \u00eentelegem, atunci, ca, gratie call-center-ului, inversiunea constitutiva fetisismului marfii este, \u00een sf\u00e2rsit, rasturnata la loc, iar relatiile sociale dintre producatori se manifesta si transpar \u00een produsul lor drept ceea ce sunt? Mai degraba, ceea ce are loc aici este o inversiune secunda, care nu anuleaza \u00eensa inversiunea fetisista initiala, ci o duce mai departe si o aprofundeaza. Dialectica fina a expresiei marxiste \u201eapar drept ceea ce sunt\u201c \u00eesi desfasoara aici \u00eentreaga sa capacitate de semnificare: fetisismul este rasturnat aici nu \u00een sensul \u00een care aparentele \u00eenselatoare ar fi \u00eenlaturate si esenta ascunsa ar fi scoasa la iveala, ci \u00een sensul \u00een care functionarea obiectiva si necesara a aparentelor este dezvaluita ca atare. Falsa reconciliere pe care call-center-ul si, \u00een general, productia sociala de socializare o pun \u00een scena nu reprezinta dec\u00e2t o deplasare a fetisismului: contradictia din interiorul productiei este fals reconciliata \u00een sfera consumului. Socializarea productiei, simultana cu fragmentarea si parcelizarea sociala pe care le produce \u00een context capitalist, este fidel reflectata \u00een paradoxala socializare atomizanta, sau gregarizarea solitara care caracterizeaza produsului efectiv. Chiar si asa, \u00een aceasta dialectica, momentul call-center-ului reprezinta un moment de adevar (un adevar, ca la Debord, care nu mai e dec\u00e2t un moment \u00een desfasurarea falsului): la telefon cu acelasi strain prietenos, \u00eentotdeauna altul, \u00eentotdeauna necesarmente amnezic si eficient tocmai prin amnezia sa, relatiile sociale dintre oameni apar drept ceea ce sunt.\u00a0 O scena de spiritism cotidian, \u00een care fantoma sociala a productiei este conjurata \u00een toata absenta ei sublima. \u00cen conversatia sa heracliteana cu operatorii call-center-ului, socialul se priveste ca \u00een oglinda si se nerecunoaste \u00een realitatea sa: excentrat, descentrat, destructurat, inconstient, non-suveran.
\nWo Es war\u2026<\/strong>
\nDar daca institutia si ideea de call-center reprezinta o falsa reconciliere prin deplasarea contradictiei inerente legii valorii din sfera productiei \u00een sfera consumului, sa deducem oare ca lucrurile s-ar putea solutiona fericit daca am aplica \u00eenca o deplasare, de data asta \u00een sens opus? La o privire mai atenta, s-ar zice ca nu: amplasarea call-center-urilor \u00een interiorul productiei, \u00een inima sweat shop-urilor ar putea fi cel mult un experiment social bizar. \u00cen practica, cele doua realitati \u2013 call-center-urile si sweat-shop-urile \u2013 se exclud nu pentru ca ar fi contradictorii, ci pentru ca sunt redundante. Pentru ca ele sunt, deja, cam acelasi lucru. Nu doar ca, pe de o parte, conditiile de munca din interiorul call-center-urilor sunt practic aceleasi cu cele din sweat-shop: imperativele neconditionate de productivitate si eficienta la cote maxime impun celor doua categorii de angajati constr\u00e2ngeri similare, ba poate, \u00een cazul operatorului de la call-center, care lucreaza pe baza de pura comunicare, acestea sunt si mai presante dec\u00e2t \u00een cazul muncitorului din sweat-shop, care mai poate \u00eenca gusta din vechea dulce alienare pe baza de simpla \u00eendem\u00e2nare. Dar simetria merge si invers: imperativele de productivitate si competitivitate, precum si securea suspendata a concurentei la locul de munca impun \u00een sweat-shop aceleasi relatii sociale de totala \u00eenstrainare si desolidarizare pe care le-am regasit, ceva mai sus, \u00een spatiul aerisit si dezinfectat al call-center-ului. Una peste alta, simpla reunificare a celor doua fenomene extrem de actuale \u2013 sweat-shop-urile si call-center-urile \u2013 nu ne-ar duce foarte departe. Simpla alaturare a acestor forme contemporane de organizare sociala, definind productia de bunuri si consumul de servicii, n-ar face dec\u00e2t sa puna fata \u00een fata doua realitati care sunt, deja, fiecare oglindirea celeilalte.
\nSa vina, atunci, asa cum se spune, salvarea de-acolo de unde vine si pericolul? O lectura lacaniana a imperativului freudian de mai sus \u2013 wo Es war, soll Ich werden \u2013 \u00eentr-acolo bate. Poate solutia ar fi sa devenim fiecare propriul nostru call-center. Daca nu din alt motiv, macar pentru placerea de a putea raspunde la orice interpelare cu formula: apasati 1 pentru serviciul nostru de prietenie; 2 pentru comentarii legate de starea vremii; 3 pentru ultimele impresii legate de politica; 4 pentru a afla c\u00e2t e ceasul; 5 pentru \u00eenjuraturi la adresa lui Razvan Lucescu etc. Iar c\u00e2nd naivul interpelant va fi razbit prin acest hatis de optiuni, sa-i putem livra si cireasa de pe tort: ne pare rau, momentan operatorii nostri se g\u00e2ndesc la altceva. Va rugam reveniti. Ar putea parea o scena de s.f., c\u00e2nd, \u00een realitate, e utopia liberala \u00een carne si oase: call-center-ul integrat e singurul mod \u00een care ideea liberala \u2013 ideea individului autonom si \u00eenchis ermetic, cu setul sau de facultati si aptitudini separabile, detasabile si alienabile, cu centrul sau de comanda si ierarhizare a functiunilor (meniul \u00eensusi) -, singurul mod \u00een care aceasta fantasma liberala a individului ar putea fi, \u00een sf\u00e2rsit, dusa p\u00e2na la capat si, implicit, traversata. Si cu ocazia asta, ea ar \u00eenceta totodata sa mai paraziteze realitati potential comuniste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Contrar a ceea ce se crede \u00eendeobste, constiinta sociala exista. Oric\u00e2t ar fi de minunat si de liberal, nu suntem chiar o simpla adunatura de indivizi si piata libera nu-i singura m\u00e2na invizibila care ne tine pe toti laolalta. Faimosul \u201eintelect general\u201c, prezenta la sine, constienta si suverana a societatii exista pe bune. At\u00e2ta doar… Cite\u0219te mai mult »Call-center. Metafizica si deconstructie \u00een practica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[5364,5361,5360,5365,5362,5363],"class_list":["post-7403","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-call-center","tag-constiinta-sociala","tag-existenta-sociala","tag-ghost-in-the-machine","tag-relatii-interumane","tag-umanizarea-relatiilor-comerciale"],"views":1476,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7403","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7403"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7403\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7403"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7403"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7403"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}