{"id":7365,"date":"2011-04-14T14:01:09","date_gmt":"2011-04-14T12:01:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7365"},"modified":"2011-04-14T14:02:07","modified_gmt":"2011-04-14T12:02:07","slug":"%e2%80%9e-teoria-ca-teoria-dar-practica-ne-omoara%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9e-teoria-ca-teoria-dar-practica-ne-omoara%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201e…Teoria ca teoria, dar practica ne omoara!\u201c"},"content":{"rendered":"

\u201eSa vad totul, sa merg peste tot, sa stiu totul si sa spun totul\u201c scrie Andr\u00e9 Marie de Ch\u00e9nier in \u201eL’Am\u00e9rique\u201c, pun\u00e2nd astfel pe h\u00e2rtie, intr-o forma ideala, dorinta cea mai ad\u00e2nca a fiintei omenesti: cunoasterea deplina. \u201eSa spun totul\u201c ar putea adauga insa numai un entuziast cercetator etnolog, inspirat probabil de modelul vechilor antropologi ai secolului al XIX-lea, atrasi de chemarea catre cunoastere si de \u201eexotismul\u201c altor culturi, dispusi sa renunte la confortul traiului lor pentru experiente fabuloase si revelatoare \u201epe teren\u201c.<\/strong><\/em>
\nNarcisa Stiuca publica volumul \u201eCercetarea etnologica de teren, astazi\u201c, un raspuns la lipsa unei lucrari moderne, prin care isi propune sa prezinte sistematic cititorului o imagine de ansamblu a cercetarii de teren de la inceputuri p\u00e2na in prezent, sa fixeze repere esentiale si sa schiteze metode, principii si tehnici utile celor interesati de cercetarea faptelor culturale, nuant\u00e2nd partea tehnica prin adaugarea de fr\u00e2nturi din experienta proprie in domeniul cercetarii de teren din perioada 1987-2000.
\nPrima parte a cartii constituie nucleul teoretic al lucrarii, un cadru propice pentru discutii ulterioare, care defineste concepte de baza si prezinta succint domeniul cultural si contextul dezvoltarii stiintei etnologice in Rom\u00e2nia, de la intemeierea \u201eoficiala\u201c a catedrei de catre Ovid Densusianu la inceputul secolului XX, insotita de o critica a culegerilor nesistematice si a lipsei unei metode universale, p\u00e2na la studiul lui Mihai Pop, \u201eIndreptarul pentru culegerea folclorului\u201c, aparut in 1967.
\nCapitolul 2 (\u201eCercetare, Cercetator, Teren\u201c) este o expunere cronologica a fenomenului cercetarii etnologice si a ipostazelor cercetatorului in functie de gradul acestuia de implicare in activitatea de cercetare. Porneste de la marturiile si descrierile calatorilor si misionarilor de dinainte de 1800, interpretarea acestora de catre cercetatorii \u201ede biblioteca\u201c sau \u201ede cabinet\u201c (J.G. Frazer) si continua cu prezentarea urmatoarei etape: cercetarea mediata, care in Rom\u00e2nia a permis conturarea unei opinii asupra potentialului cultural al zonelor respective, raspunsurile la chestionarele vehiculate de Nicolae Densusianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Simeon Florea Marian, Theodor Sperantia si Ion Muslea fiind si astazi o baza importanta pentru intelegerea vietii in satele rom\u00e2nesti. Avatarul modern al cercetatorului de cabinet ni se dezvaluie ca fiind cercetatorul internaut, renascut din propria-i cenusa datorita eficientei canalelor moderne de comunicare. La noi, culegerea directa, desi facuta cu entuziasm si interes real sub spectrul ideologiei de \u201esalvare a tezaurului spiritual national\u201c, a fost puternic marcata de limitarile tehnice si numarul crescut de diletanti care practicau o culegere superficiala si trunchiata a datelor etnografice. Se face apoi trecerea la o noua epoca: cea a cercetarii \u201esolitare\u201c, prin demers individual al cercetatorilor, pliata mai nou pe principiile metodologice si stiintifice ale institutiilor in cadrul carora activau, pentru ca locul lor sa fie luat, in final, de nuclee de lucru pluridisciplinare, echipe de cercetare \u201ecapabile sa cuprinda un fenomen cultural in complexitatea lui functionala, semantica si de limbaj\u201c. Surprinzator, in subcapitolul dedicat terenului, anticipat inca de la enuntarea titlului, abunda speculatia, termenul fiind folosit totusi pentru o clasificare (teren \u201evirgin\u201c, teren \u201emodern\u201c, teren \u201ede interferenta etnografica\u201c). Cumul\u00e2nd datele oferite de Narcisa Stiuca putem spune ca terenul este \u201eo realitate spatiala si culturala, definita de anumite valori (locul, tipul de practica si comportament, un obiect, un domeniu tematizat, o traditie stiintifica, chiar un ritual de intrare in profesie) si o realitate \u201eparalela\u201c Aceasta ambiguizare a termenului lasa loc pentru nenumarate interpretari, terenul fiind, p\u00e2na la urma, o experienta personala.
\nCapitolele 3 (\u201eCercetarea si Ancheta\u201c) si 4 (\u201eMetode si Tehnici\u201c), nucleul lucrarii, sunt introduse ludic sub egida \u201e…teoria ca teoria, dar practica ne omoara!\u201c. Dintre instrumentele de lucru recomandate (comunicarea orala, observatia, experimentele si inregistrarea imaginilor), niciuna nu este strict specifica domeniului etnologic. Totusi, in urma insusirii aptitudinilor necesare si\u00a0 aplicarea lor dincolo de \u201epragul cabinetului\u201c, cercetatorul isi va dezvolta un stil propriu de culegere a datelor. Urmeaza o pledoarie pentru obiectivitate si respectarea autenticitatii, c\u00e2t si observatii din diverse surse care deseneaza la superlativ portretul cercetatorului ideal: un carturar dedicat, maestru al artei observatiei, minutios p\u00e2na la cel mai neinsemnat detaliu in redactarea exhaustiva a notelor de teren si un psiholog, in mod paradoxal implicat afectiv.
\nA doua parte a capitolului 4 este dedicata prelucrarii rezultatelor cercetarii si expunerii lor intr-o comunicare stiintifica prin coroborarea materialului scris cu dovezi audio-vizuale, inregistrarea carora necesita familiarizarea cu unele instrumente de captura si insusirea unor aptitudini tehnice care sa permita \u201eclaritate tehnica si detaliu documentar-stiintific\u201c. Stacheta este, din fericire, mult cobor\u00e2ta in epoca \u201ehigh definition user-friendly\u201c, demod\u00e2nd principiul \u201eeconomisirii\u201c mijloacelor de stocare, o problema a carei solutionare s-a incercat intr-un numar insemnat de studii.
\nO anecdota inserata in partea de final a cartii ne arata ca cel mai scurt drum catre indeplinirea obiectivelor nu este intotdeauna si cel mai bun: un monografist incepator care voia sa cerceteze obiceiurile de la moarte intreaba un taran: \u201e \u2013 Ce-ai face d-ta daca ti-ar muri tatal?\u201c. Raspunsul primit este \u201e \u2013 Tiu! Stuchi-te-ar m\u00e2tele! Piei de aici, cobe!\u201c.\u00a0 Exemplul este de fapt recomandarea de a stabili contactul cu Celalalt mentin\u00e2ndu-ne in anonimat pe c\u00e2t posibil si fac\u00e2nd uz de maxima discretie si tact in abordarea interlocutorului, improviz\u00e2nd si raport\u00e2ndu-ne mereu la circumstante, mai ales la semnalele receptate din toate directiile.
\nIn incheiere, autoarea priveste in ansamblu lucrarea, d\u00e2nd de inteles ca aceasta\u00a0 constituie un simplu compendiu de instrumente, un \u201eghid\u201c sau un nou \u201eindrumar\u201c, racordat la tendintele epocii si la un teren aflat in continua schimbare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eSa vad totul, sa merg peste tot, sa stiu totul si sa spun totul\u201c scrie Andr\u00e9 Marie de Ch\u00e9nier in \u201eL’Am\u00e9rique\u201c, pun\u00e2nd astfel pe h\u00e2rtie, intr-o forma ideala, dorinta cea mai ad\u00e2nca a fiintei omenesti: cunoasterea deplina. \u201eSa spun totul\u201c ar putea adauga insa numai un entuziast cercetator etnolog, inspirat probabil de modelul vechilor antropologi… Cite\u0219te mai mult »\u201e…Teoria ca teoria, dar practica ne omoara!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5343,5341,5342],"class_list":["post-7365","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cercetarea-etnologica-de-teren","tag-etnologie","tag-narcisa-stiuca"],"views":2338,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7365","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7365"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7365\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7365"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7365"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7365"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}