{"id":7358,"date":"2011-04-14T13:54:19","date_gmt":"2011-04-14T11:54:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7358"},"modified":"2011-04-14T13:54:33","modified_gmt":"2011-04-14T11:54:33","slug":"prieteni-si-voluntari-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/prieteni-si-voluntari-i\/","title":{"rendered":"Prieteni si voluntari (I)"},"content":{"rendered":"

Cel putin \u00een Europa, marile institutii muzeale sunt, \u00een ultimele doua secole, \u00een grija autoritatilor publice \u2013 fie ele centrale sau locale \u2013, ori a institutiilor publice, indiferent daca au fost sau nu \u00eenfiintate de acestea. Asadar, finantarea muzeelor aflate \u00een proprietate publica depinde, evident, de posibilitatile bugetare pe care autoritatea sau institutia (\u00een ultima instanta, de fapt, comunitatea ori societatea, \u00een ansamblul sau) le are si de importanta pe care decidentii o acorda rolului institutiei muzeale \u00een acea comunitate. <\/strong><\/em>
\nEvident, banii nu ajung niciodata pentru proiectele muzeelor, fie ca este vorba despre extinderi, despre achizitii, expozitii, cercetari sau, uneori, pur si simplu, despre simpla supravietuire a institutiei. Muzeele contemporane au fost nevoite sa apeleze la tot felul de subterfugii pentru a-si atinge scopurile: de la magazinele cu suveniruri si publicatii p\u00e2na la contracte pentru lucrari de cercetare fundamentala si pentru restaurare a bunurilor culturale. Uneori, muzeele au reusit sa faca toate aceste lucruri cu fortele proprii. Alteori, \u00eensa, a fost nevoie nu doar de inventarea unor activitati lucrative, ci pur si simplu de forta de munca. Fie ca pentru muzeele foarte mici era nevoie de c\u00e2te un ghid care sa suplineasca activitatea celor salarizati, \u00een zilele aglomerate din sezoanele turistice ori de la sf\u00e2rsitul de saptam\u00e2na, fie ca la conferintele organizate de muzeu era nevoie de cineva care sa dea o m\u00e2na de ajutor \u00een rezolvarea problemelor logistice, \u00een toate aceste cazuri, muzeele s-au adresat publicului lor pentru sprijin. Pentru a da mai multa greutate demersului celor decisi sa ajute muzeele pe care le vizitau si de care se simteau apropiati sau chiar m\u00e2ndri, fie la ideea lor, fie la initiativa muzeelor \u00eensesi, acestia s-au organizat \u00een structuri asociative dedicate sustinerii muzeelor.
\nDesigur, ca si \u00een Rom\u00e2nia secolului al XIX-lea, \u00een multe dintre statele europene institutiile culturale au luat fiinta la initiativa unor oameni luminati, care au creat diverse societati si asociatii care au str\u00e2ns fonduri si s-au ocupat de rezolvarea problemelor logistice, p\u00e2na c\u00e2nd statul sau municipalitatea au fost capabile sa preia efortul de organizare si sa puna bazele institutionale ale muzeelor, teatrelor, bibliotecilor sau filarmonicilor. Uneori, aceste asociatii au ramas, undeva, \u00een umbra nou createlor institutii, alteori au disparut. \u00cen ultimele cazuri, ele au fost reinventate \u00een deceniile recente, atunci c\u00e2nd muzeele au \u00eenceput sa se confrunte cu o lipsa acuta de resurse financiare si umane. Daca \u00eentr-o tara precum Rom\u00e2nia asociatiile de prieteni ai muzeelor au fost readuse \u00een actualitate de efectele dure ale politicii culturale din ultimul deceniu de regim comunist si au fost tolerate de acesta, fara sa aiba un statut juridic bine definit, \u00een vestul continentului, asociatiile au devenit mult mai vizibile \u00eenca de prin anii ’60. \u00cen primii ani ai crizei determinate de cresterea pretului petrolului, asociatiile de prieteni ai muzeelor au str\u00e2ns r\u00e2ndurile si au format chiar retele nationale de sprijin pentru muzee.
\n\u00cen 1975, \u00een Belgia, la initiativa federatiei belgiene a asociatiilor de prieteni ai muzeelor, create \u00eenca din 1973, a avut loc congresul de constituire a Federatiei Mondiale a Prietenilor Muzeelor (WFFM, dupa acronimul utilizat \u00een limba engleza), organizatie care \u00een cele aproape patru decenii de functionare a ajuns nu doar unul dintre partenerii privilegiati ai Consiliului International al Muzeelor (ICOM), care este o asociatie internationala a specialistilor din muzee, ci chiar al UNESCO, ceea ce arata forta pe care initiativa privata o poate avea atunci c\u00e2nd este sustinuta cu entuziasm, pricepere si… bani. Filantropi, sponsori bogati sau pur si simplu iubitori de arta, istorie si stiinta nu s-au sfiit sa se \u00eenscrie \u00een aceste asociatii, active astazi \u00een aproape patruzeci de tari. \u00centre ele, cele mai importante retele nationale de asociatii au fost organizate \u00een America (Argentina, Brazilia, Canada, Chile, Columbia, Mexic, Peru, SUA si Uruguay), \u00een Europa (Belgia, Cehia, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit, Rusia, Spania, Suedia si Ungaria), la antipozi, \u00een Australia si Noua Zeelanda, dar si \u00een Asia (Coreea de Sud, Filipine, Indonezia, Israel si Thailanda) sau chiar \u00een Africa de Sud. Federatia mondiala are propriile sale congrese, publicatii si structuri organizationale, \u00eencerc\u00e2nd sa stimuleze aparitia unor noi structuri asociative similare si \u00een alte tari.
\nCa si \u00een alte cazuri, \u00een Rom\u00e2nia, lucrurile s-au miscat mai greu. \u00cen primul r\u00e2nd, ar trebui spus ca adeseori initiativa organizarii unor asociatii de prieteni ai muzeelor a venit nu de la publicul acestora, ci chiar din interiorul lor. Uneori, primii si singurii membri ai asociatiilor au fost muzeografii si familiile acestora. Exista, desigur, si exceptii. Marile muzee, \u00eentre care, Muzeul National de Arta al Rom\u00e2niei, Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n si Muzeul National de Istorie a Rom\u00e2niei, au fost bucuroase sa accepte initiativa crearii unor asociatii, initiativa venita din afara institutiei. \u00cen unele cazuri, aportul asociatiei a fost de-a dreptul extraordinar. Ma refer la campania de str\u00e2ngere de fonduri realizata de Asociatia prietenilor Muzeului National de Arta, la initiativa sotiei fostului ambasador american, Nicholas Taubman (colectionar de arta, \u00eempreuna cu sotia sa, Eugene, si fondator de muzeu privat),\u00a0 care a adus Muzeului fonduri substantiale utilizate pentru achizitionarea unor bunuri muzeale, pentru care statul nu a avut bani suficienti. De altfel, una dintre cauzele pentru care muzeele din Rom\u00e2nia \u00eencearca sa \u00eenfiinteze asociatii de prieteni este tocmai aceea ca fiind organizatii neguvernamentale, ele pot achizitiona si ulterior dona muzeelor pe care le sprijina bunuri a caror achizitionare este imposibila din fonduri publice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cel putin \u00een Europa, marile institutii muzeale sunt, \u00een ultimele doua secole, \u00een grija autoritatilor publice \u2013 fie ele centrale sau locale \u2013, ori a institutiilor publice, indiferent daca au fost sau nu \u00eenfiintate de acestea. Asadar, finantarea muzeelor aflate \u00een proprietate publica depinde, evident, de posibilitatile bugetare pe care autoritatea sau institutia (\u00een ultima… Cite\u0219te mai mult »Prieteni si voluntari (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5340,2794,5339],"class_list":["post-7358","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-finantarea-muzeelor","tag-muzee","tag-proiectele-muzeelor"],"views":1349,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7358","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7358"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7358\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7358"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7358"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7358"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}