{"id":7350,"date":"2011-04-14T13:46:49","date_gmt":"2011-04-14T11:46:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7350"},"modified":"2011-04-14T13:47:06","modified_gmt":"2011-04-14T11:47:06","slug":"un-ochi-rade-ceilalti-doi-plang","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-ochi-rade-ceilalti-doi-plang\/","title":{"rendered":"Un ochi r\u00e2de, ceilalti doi pl\u00e2ng"},"content":{"rendered":"<p>Cum nu sunt cronicar de film si nu trebuie sa ma tin de rigorile genului, cum de data aceasta n-am datoria sa-mi mentin aerul strepezit de critic, o spun cinstit: \u201eBuna! Ce faci?\u201c mi-a placut la nebunie. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru ca a fost filmul rom\u00e2nesc \u00een care am scapat de hidos, de \u00eenjuraturi si de urlete, de marea drama sociala care-ti baga realitatea-n ochi p\u00e2na ti-i anesteziaza. Aici, prim-planul \u00eel ocupa un gen de cuplu nu prea \u00eent\u00e2lnit nici pe scena, nici (mai ales) pe ecranele noastre, cu \u00eenclinatia lor \u2013 rupta din realitatea \u00eenconjuratoare \u2013, catre relatii isterice si furia care tin loc si de pasiune, si de viata, si de tot. Partenerii din \u201eBuna! Ce faci?\u201c manifesta un aer de civilitate pentru care creatorul rom\u00e2n rareori are nas. Cu at\u00e2t mai bine ca scenarista Lia Bugnar (actrita si autoare dramatica totodata) si regizorul Alexandru Maftei au constatat cinematografic ca exista \u00een mediul nostru nu numai mitocani si pitipoance, mai ales ca povestea pleaca de la un fapt real. E drept ca acesta s-a petrecut \u00een Italia, unde si-a gasit locul \u00een topul celor mai nastrusnice stiri. Av\u00e2nd personaje principale de bun-simt si maniere catifelate, drama consumata \u00een tonuri subtile se dovedeste cu at\u00e2t mai puternica. O spun cinstit: din o ora si jumatate de film, o ora am r\u00e2s si am pl\u00e2ns, pe r\u00e2nd si \u00een acelasi timp. Sincer vorbind, mi s-a parut ca prevaleaza drama, desi filmul circula \u00een categoria \u201ecomedie romantica\u201c.<br \/>\nDoi oameni bine mobilati afectiv au crescut deja un pusti ajuns la majorat. Genul \u00een care a fost catalogat filmul se refera mai ales la el. \u00centre saptesprezece si optsprezece ani, baiatul \u00eesi \u00eenregistreaza zilnic un jurnal audio despre ce i s-a \u00eent\u00e2mplat mai vertiginos \u00een privinta aventurilor sexuale de peste zi. Regizorul Alexandru Maftei \u00eel \u00eenconjoara de ironia gingasa cu care privesc adultii v\u00e2rsta formarii, \u00een doua-trei cadre, filmul trec\u00e2nd \u00een revista si libertatea erotica a adolescentilor de azi. Pustiul e sigur ca va ajunge bogat si celebru, posibil ca star porno, av\u00e2nd \u00een vedere libidoul de saptesprezece ani si performantele probate alaturi de colegele de liceu. Visul i se spulbera \u00eensa c\u00e2nd se trezeste la un casting pentru genul de film dorit. Clar: limbajul porno tine mai mult de tehnica si echipamente dec\u00e2t de erotism. Asta nu-l \u00eempiedica pe baiat sa fie sigur ca va deveni celebru, desi deocamdata nu mai stie neaparat cum. Cu toata apropierea sexuala de orice respira \u00een liceu si are sex feminin, baiatul e savuros prin naivitatea si energia cu care crede \u00een viitorul lui de top. Paul Diaconescu, student anul III Actorie, stoarce la maximum comicul din inocenta celui jucat. Actorul graseeaza delicios, e suta la suta credibil, laudaros c\u00e2t trebuie la v\u00e2rsta si performantele personajului. \u00cen fond, \u00eentocmai ca si parintii sai, Vladimir are stofa buna, dar, spre deosebire de acestia, \u00eenca se mai poate lauda si cu o vivacitate cuceritoare. \u00cendragostit de tocilara clasei, cea abonata la Olimpiada de fizica, campionul sexual al liceului va exulta c\u00e2nd, dupa o tona de pregatire pentru Olimpiada alaturi de fata, reuseste sa o sarute. Nuantele sunt evidente, ironia bl\u00e2nda de asemenea. Aleasa poarta rochite cuminti, \u00eentocmai ca mama baiatului, asa ca istoria se va relua fara dubii.<br \/>\nAceasta e partea tonica a filmului. Nu ca planul cuplului parental nu ar oferi multe momente de amuzament, dar mesajul transmis de adulti e mai degraba amarui. Parintii (Dana Voicu si Ionel Mihailescu) cunosc o perioada de hiatus \u00een armonia conjugala. Simturile sunt amortite de mai multi ani, libidoul stins iremediabil a lasat loc caldei \u00eentelegeri si alinierii umar la umar \u00een fata responsabilitatilor comune. Chiar daca acesti oameni structural frumosi si calzi se \u00eenteleg si se menajeaza, paradisul lor, cu o vechime de douazeci de ani, s-a rutinat fatalmente. Marile bucurii s-au tocit, caldura dintre ei nu mai are stralucire si nu mai aduce satisfactii. Ambii simt nevoia unui v\u00e2nt de primavara, a unui minifreamat despre care \u00een spatiul conjugal nu mai poate fi vorba. Si atunci apare gura de aer proaspat pe noul canal al dragostei: chat-ul, bine\u00eenteles. Nimic din ce e frumos nu are viata lunga, dar adevarul acesta se strecoara discret, printre replicile amuzante de pe chat care se \u00eentind haios, \u00een bule, pe toate laturile ecranului. Refugiul din calea cotidianului tocit se construieste \u00een imaginatie iar pentru aceasta spatiul virtual e mana cereasca. Cei doi se \u00eenvolbureaza adolescentin. Mina si gesturile li se schimba\u00a0 radical fata de spatiul domestic. Gingasi cum sunt, derapajul de l\u00e2nga partener se consuma strict cyber. Poantele pe seama nepriceperii lor \u00een arta tastarii si \u00een misterele computerului curg, unghiul de filmare se adapteaza la subiect, \u00een secventele petrecute pe chat fetele li se vad de la nas \u00een jos, pe urma misterului presupus de noul mediu de comunicare. Asta pe fondul amuzamentului st\u00e2rnit de faptul ca publicul stie ca cei doi vorbesc unul cu celalalt, pe c\u00e2nd cei in cauza nu. Oric\u00e2t de veche ar fi tehnica quiproquo-ului, are aici efecte redutabile, mai ales c\u00e2nd e \u00eensotita si de bataia timida pe singurul calculator, la vizavi-ul caruia r\u00e2vnesc toti membrii familiei.<br \/>\nAm auzit pareri cum ca protagonistii Dana Voicu si Ionel Mihailescu ar fi prea teatrali, dar pentru cineva deprins cu limbajul teatrului, si nu cu al filmului, cei doi joaca excelent. Ea, calda si mirata, interpreteaza o femeie normala, cu bun-simt, mama \u00eenteleapta, dar ferma c\u00e2nd e nevoie, cu marea frustrare de a nu fi facut psihologia pentru ca a trebuit sa-si creasca copilul. El, bun ca p\u00e2inea calda, e un loser sensibil, un pic de moda veche, dar cu nameti de delicatete, imun la avansurile directe ale colegelor de orchestra.<br \/>\nCa \u00een cazul filmului rom\u00e2nesc, nu toate replicile se aud, destul de des spectatorii se \u00eentorc la vecin sa \u00eentrebe \u201eCe-a zis?\u201c, iar imaginea nu are nicidecum contrastele de otel din productiile hollywoodiene. Dar conditiile tehnice nu impieteaza asupra placerii de a vedea filmul. Parerea mea e sa-l v\u00e2nati, sa-l vedeti c\u00e2t mai repede si sa va bucurati de tot ce are el de oferit: relaxare, adevaruri amarui strecurate discret, poante din belsug si actori pe care \u00eeti vine sa-i decupezi din ecran si sa-i iei la plecare cu tine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cum nu sunt cronicar de film si nu trebuie sa ma tin de rigorile genului, cum de data aceasta n-am datoria sa-mi mentin aerul strepezit de critic, o spun cinstit: \u201eBuna! Ce faci?\u201c mi-a placut la nebunie. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru ca a fost filmul rom\u00e2nesc \u00een care am scapat de hidos, de \u00eenjuraturi si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-ochi-rade-ceilalti-doi-plang\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un ochi r\u00e2de, ceilalti doi pl\u00e2ng<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5336,150,83,80],"class_list":["post-7350","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-buna-ce-faci","tag-cinema","tag-film","tag-film-romanesc"],"views":2182,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7350","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7350"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7350\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7350"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7350"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7350"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}