{"id":7338,"date":"2011-04-14T13:37:25","date_gmt":"2011-04-14T11:37:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7338"},"modified":"2011-04-14T13:37:46","modified_gmt":"2011-04-14T11:37:46","slug":"flori-si-frumusete-in-orasul-chimonourilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/flori-si-frumusete-in-orasul-chimonourilor\/","title":{"rendered":"Flori si frumusete \u00een Orasul chimonourilor"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Yasunari Kawabata, <em>Vechiul oras imperial,<\/em> traducere si note de Anca Focseneanu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Pentru cititorii familiarizati cu modul de a scrie al lui Yasunari Kawabata, romanul \u201eVechiul oras imperial\u201c, publicat \u00een 1962, reprezinta, pe de o parte, \u00eenca o ocazie de a veni \u00een contact cu lumea at\u00e2t de specifica a prozei celui dint\u00e2i laureat japonez al Premiului Nobel pentru Literatura, iar pe de alta, oportunitatea de a cunoaste mai \u00eendeaproape atmosfera inconfundabila din Kyoto. Fosta capitala a Japoniei \u00eentre anii 794 si 1867, principal centru urban al Insulei Honshu, Kyoto este nu doar \u201evechiul oras imperial\u201c, ci si locul unde dialectul vorbit are o eleganta neegalata \u00een nici o alta parte a Japoniei, iar sarbatorile si festivalurile traditionale configureaza, aici, un univers unic, raportat \u00een permanenta la niste ritmuri care publicului occidental ar putea sa-i para, la o prima si grabita lectura, perimate sau, \u00een cel mai bun caz, greu de \u00eenteles \u2013 mai cu seama \u00een contextul secolului XX. Tocmai de la acest punct de tensiune porneste Kawabata, caci, dupa cea de-a doua conflagratie mondiala, nici lumea si viata stravechiului Kyoto nu mai sunt ceea ce erau \u00een trecut. \u00cen plus, ca si \u00een alte romane ale sale, scriitorul \u00eesi include \u00een text majoritatea temelor preferate, abordate deja si \u00een creatiile anterioare: copii orfani sau abandonati \u00eencerc\u00e2nd sa-si regaseasca radacinile, complicate jocuri simbolice si\/sau vizuale miz\u00e2nd mult pe semnificatiile oglinzii si ale repetatelor reflectari, meditatia profunda asupra declinului lent, dar evident, al modului de viata traditional japonez. Iar daca, \u00een \u201eTara zapezilor\u201c, de pilda, Kawabata \u00eesi lua un simbolic ramas bun de la vechiul stil de viata al gheiselor si, deopotriva, de la stravechiul ideal al frumusetii feminine, iar \u00een \u201eO mie de cocori\u201c descria, cu tristete, degradarea milenarei ceremonii a ceaiului, \u201eVechiul oras imperial\u201c reprezinta o extraordinara elegie dedicata artei confectionarii chimonourilor. \u00cen plus, \u00eentr-un mod chiar mai evident dec\u00e2t \u00een \u201eFrumusete si \u00eentristare\u201c, scriitorul reuseste sa descrie totul evidentiind mai cu seama individualitatea absolut unica a orasului Kyoto, vechea capitala imperiala, pe care o priveste si o interpreteaza, chiar daca, pe alocuri, indirect, drept pastratoare a trasaturilor japoneze prin excelenta si a valorilor traditionale amenintate de tendintele de occidentalizare si de modernizare, adesea artificiale, ale tarii. Privit din acest punct de vedere, romanul de fata se dovedeste a fi mai mult un extraordinar poem \u00een proza dec\u00e2t o veritabila constructie narativa, caci imaginile pe care autorul le accentueaza la tot pasul au darul de a configura un univers al simbolurilor ce se suprapun ori se \u00eentretaie cu scopul de a realiza tabloul global al unei lumi traditionale ce pare a-si trai, cu demnitate si seninatate, cele din urma clipe.<br \/>\nSimboluri<br \/>\nDesigur, din punctul de vedere al subiectului, ca si \u00een alte romane ale lui Kawabata, nu avem de-a face cu vreun edificiu spectaculos, ci, dimpotriva, mai mult cu simboluri menite a fi descifrate cu grija de cititor \u2013 un cititor care, fara \u00eendoiala, trebuie sa fie mereu atent la nuante si la detalii si, mai cu seama, sa nu se grabeasca a ajunge la deznodam\u00e2nt, ci sa-si ofere ragazul de a medita asupra semnificatiilor imaginilor predilecte ale prozei scriitorului nipon. \u00cen orice caz, firul epic, at\u00e2t c\u00e2t exista, este axat pe povestea lui Chieko, o t\u00e2nara care fusese abandonata cu ani \u00een urma, iar de atunci fusese crescuta \u00een familia lui Sada Takichiro, specialist \u00een confectionarea chimonourilor traditionale, dar care \u00eesi vede mica afacere intr\u00e2nd \u00eentr-un evident declin, odata cu schimbarea gusturilor mai vechilor sai clienti, care \u00eencep sa prefere din ce \u00een ce mai mult \u00eembracamintea occidentala celei specific nipone. Pe fondul acesta, Chieko \u00eensasi \u00eesi traieste drama, reprezentata de nevoia imperioasa de a-si cunoaste adevarata origine. Caci, pe neasteptate, ea afla ca are o sora geamana, Naeko, pe care o si \u00eent\u00e2lneste; si care, spre deosebire de viata lipsita de griji pe care fiica adoptiva a comerciantului din Kyoto, o dusese \u00eentotdeauna foarte greu, este silita sa munceasca la padure, taind lemne si fac\u00e2nd tot felul de munci dure pentru a se \u00eentretine. Fara \u00eendoiala, dureroasa revelatie pe care o are Chieko \u00een legatura cu propria sa identitate si familie nu e de anvergura oedipiana, \u00eensa trebuie sa recunoastem ca \u00een universul calm si senin al vietii tinerei, ale carui ritmuri fusesera marcate anterior doar de schimbarea anotimpurilor si de \u00eenflorirea plantelor, aceasta este traita cu o intensitate care impresioneaza chiar si pe cititorul mai putin obisnuit cu stilul kawabatian si care, \u00een consecinta, nu poate fi uitata prea usor. Caci povestea feerica pe care Shinge si Takichiro i-o tot repetasera delicatei Chieko referitoare la originea sa se vede destramata cu brutalitate tocmai de \u00eent\u00e2mplarile ce iau, \u00een \u201eVechiul oras imperial\u201c, locul destinului implacabil. Prin urmare, Chieko va trai o maturizare rapida, descoperind ca nu fusese gasita dormind sub ramurile unui cires \u00eenflorit, asa cum crezuse ani de zile, ignor\u00e2nd orice date mai veridice si plac\u00e2ndu-i, \u00een fond, aceasta poveste, desprinsa parca din vechile legende care \u00eel inspirau pe tatal sau adoptiv \u00een crearea modelelor pentru chimonourile sale. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, toate acestea se petrec pe fondul iubirii pe care fata o nutreste pentru Hideo, un t\u00e2nar pasionat, la r\u00e2ndul sau, de arta realizarii chimonourilor. Numai ca, ajung\u00e2nd sa le cunoasca pe ambele surori, nici chiar privirea agera a acestuia, care nu dadea gres niciodata la alegerea culorilor ori a modelelor de tesaturi nu mai e \u00een stare sa faca diferenta, Chieko si Naeko fiind, p\u00e2na si pentru el, identice. De unde, desigur, dureroasa confuzie, precum si \u2013 la fel de dureroasa \u2013 pentru Chieko revelatie ca ea \u00eensasi nu e at\u00e2t de unica pe c\u00e2t crezuse. Desigur, ne aflam pe teritoriul specific prozei lui Yasunari Kawabata, at\u00e2t de fascinat el \u00eensusi, ca autor, de metafora oglindirii \u2013 pe care, de altfel o utilizase cu succes si \u00een \u201eTara zapezilor\u201c \u2013 si de multiplele semnificatii ale declinului lumii traditionale nipone, fapt evident mai cu seama \u00een \u201eMaestrul de go\u201c. Pe de alta parte, avem de-a face si cu capacitatea specifica a autorului de a se raporta la universul credintelor si superstitiilor japoneze, caci, se stie, \u00een lumea traditionala a Arhipelagului, \u00een anumite epoci, nasterea de gemeni era considerata de rau augur, astfel fiind explicata, indirect, si decizia parintilor naturali (de-acum morti de mult) ai fetelor de a pastra doar una dintre ele si de a o abandona pe cealalta. Prin urmare, nasterea iubirii \u00een sufletul lui Chieko este mereu pusa \u00een legatura, pe de o parte, cu povestea complicata a originii sale, precum si, pe de alta parte, cu un nivel profund, al unei traditii culturale la care autorul \u00eensusi gaseste cu cale sa se raporteze mereu, \u00een stilul sau inconfundabil. Sentimentul propriei identitati devine, \u00een acest fel, pentru Chieko, inseparabil de desteptarea sa erotica. Desigur, este momentul pentru Kawabata, ca bun reprezentant al Scolii Nipone a Noului Senzualism, sa teasa o serie de imagini de un erotism delicat, profund si tulburator, caci chipul lui Chieko \u00eensasi este conturat astfel \u00eenc\u00e2t sa corespunda cu atmosfera unicului Kyoto, dar si cu florile pe care fata adora sa le contemple (deloc \u00eent\u00e2mplator, cartea \u00eencep\u00e2nd cu un capitol intitulat \u201eFlori de primavara\u201c si \u00eencheindu-se cu unul ce poarta titlul \u201eFlori de iarna\u201c).<br \/>\n\u201eMono no aware\u201c<br \/>\nRomanul \u00eencepe, de altfel, chiar cu descrierea scenei \u00een care Chieko contempla, la venirea primaverii, viorelele care au aparut din nou pe trunchiul unui batr\u00e2n artar, \u00eentreb\u00e2ndu-se daca cele crescute mai sus stiu oare ceva de existenta celor de mai\u00a0 jos si daca s-ar putea cunoaste ori recunoaste \u00eentre ele. Desigur, Kawabata nu face altceva dec\u00e2t sa prefigureze, printr-o excelent dozata tehnica speculara, a punerii \u00een abis, ceea ce protagonista \u00eensasi va trai pe parcursul desfasurarii actiunii, ea si Naeko fiind, evident, \u00eentruchipari umane ale viorelelor incapabile, la \u00eenceput, de a se cunoaste una pe cealalta. Deja din primele pagini cartea stabileste, asadar, un ton specific si sugereaza lectura atenta la simboluri de care \u201eVechiul oras imperial\u201c trebuie sa beneficieze. Caci tot astfel se cere descifrata si profunda legatura dintre floarea de cires, prin excelenta un simbol al feminitatii nipone, devenirea lui Chieko \u00eensasi si traditionala arta a confectionarii chimonourilor, totul plasat pe fondul serbarilor ce marcheaza existenta orasului Kyoto \u00een ansamblu. Toate acestea trimit, fara doar si poate, la modul \u00een care Yasunari Kawabata \u00eentelegea ideea de frumusete \u2013 si, deopotriva, pe aceea de \u00eentristare, \u00een conformitate cu acel patos ad\u00e2nc al lucrurilor, \u201emono no aware\u201c, ale carei expresii sunt at\u00e2t de ad\u00e2nc \u00eenradacinate \u00een \u00eentreaga sa creatie. Cartea se dovedeste, astfel, a fi, citita la un anumit nivel, nu doar un roman despre sentimentele umane, ci, \u00een egala masura, si unul despre importanta vesmintelor, dar nu neaparat a aparentelor, asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een opera marelui contemporan al lui Kawabata, Yukio Mishima, ci mai degraba despre aceea a necesitatii stabilirii unui acord profund \u00eentre existenta umana si ritmurile naturii, exprimat mai cu seama prin adecvarea culorilor si modelelor chimonourilor purtate de personaje la anotimpuri si la sarbatorilor traditionale din Kyoto. Tocmai de aceea nu trebuie sa ne surprinda ca p\u00e2na si un om precum Takichiro va petrece ore \u00een sir contempl\u00e2nd motive florale si medit\u00e2nd la \u00eembinarea acestora, ele nefiind cu nimic mai prejos dec\u00e2t clarificarea circumstantelor sosirii lui Chieko \u00een casa sa. Frumusetea, pare a spune la tot pasul Kawabata, poate ca nu va reusi sa salveze lumea, dar cu siguranta va fi capabila, cel putin \u00een anumite momente, sa aline, chiar daca nu p\u00e2na la capat, sentimentele oamenilor. Nu \u00eent\u00e2mplator, \u00een discursul de acceptare a Premiului Nobel, scriitorul afirmase:\u00a0 \u201eAtunci c\u00e2nd contemplam miracolul zapezii ori al lunii pline, atunci c\u00e2nd privim ciresii \u00een floare, ne dam seama de importanta frumusetii anotimpurilor si\u00a0 a lumii si ajungem sa ne g\u00e2ndim mai profund la cei care ne sunt dragi si alaturi de care ne-am dori sa fim \u00een astfel de momente, chiar daca nu \u00eei avem aproape.\u201c<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Yasunari Kawabata, Vechiul oras imperial, traducere si note de Anca Focseneanu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009 Pentru cititorii familiarizati cu modul de a scrie al lui Yasunari Kawabata, romanul \u201eVechiul oras imperial\u201c, publicat \u00een 1962, reprezinta, pe de o parte, \u00eenca o ocazie de a veni \u00een contact cu lumea at\u00e2t de specifica a prozei&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/flori-si-frumusete-in-orasul-chimonourilor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Flori si frumusete \u00een Orasul chimonourilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5329,5328,5327,5326],"class_list":["post-7338","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ceremonia-caiului-in-literatura","tag-roman-japonez","tag-vechiul-oras-imperial","tag-yasunari-kawabata"],"views":2466,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7338","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7338"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7338\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7338"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7338"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7338"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}