Un remarcabil portret al lui Cioran este cel pe care i-l schiteaza Fran\u00e7ois Bott, el \u00eensusi autor de eseuri filosofice: \u201eAveam \u00eent\u00e2lnire cu Cioran \u00eentr-o cafenea de pe strada Soufflot, \u00eentr-o seara de iarna. El locuia pe-aproape. Nu schimbase cartierul de c\u00e2nd sosise de la Bucuresti. Dupa razboi \u00eesi mutase starile sufletesti din strada Racine \u00een strada Od\u00e9on. Eram nelinistit la ideea ca-l voi cunoaste pe acest campion al pesimismului. \u00cemi imaginasem conclavuri furtunoase \u00eempreuna cu Pascal, Schopenhauer, Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Kafka, Beckett, Cioran, fantoma lui Hamlet si umbra lui Alceste. Semnificatia existentei nu valora prea mult. Era chiar trecuta la solduri, ca hainele ce se demodeaza at\u00e2t de repede… Si atunci, ce surpriza sa-l \u00eent\u00e2lnesc pe omul asta asa de plin de caldura, cu butadele sale, cu exuberanta si parul lui vesnic rebel! Pe c\u00e2t de tolerant cu indivizii, pe at\u00e2t de sever cu specia umana, el era mizantropul cel mai urban de pe planeta. Cioran \u00eembina, cu umor, istorisirea neplacerilor sale cu evocarea problemelor sufletesti sau a elanurilor sale. Caci acest ciudat pesimist avea numeroase pasiuni: bicicleta, dietetica, plimbarile prin Paris, gradina Luxembourg toamna, c\u00e2ntareata portugheza Am\u00e1lia Rodriguez si marchizele din secolul 18. Practica arta conversatiei cu aceeasi virtuozitate ca si acele marchize. C\u00e2nd m-am despartit de Cioran \u00een seara aceea, mi-l imaginam mai putin \u00een compania lui Schopenhauer si mai degraba \u00een salonul D-nei Geoffrin, discut\u00e2nd cu Fontenelle despre pluralitatea lumilor sau laud\u00e2nd farmecul inconstantei cu Marivaux \u00een decembrie 1749, pe strada Saint-Honor\u00e9…\u201c
\n\u00cen eseul intitulat \u201ePrincipiul de stil\u201c, Patrice Bollon observa ca ideile autorului \u201eExecitiilor de admiratie\u201c nu sunt noi; \u201eele se gasesc la Nietzsche c\u00e2nd acesta remarca modul \u00een care grecii au stiut sa fie \u00absuperficiali prin profunzime\u00bb. C\u00e2t despre asceza pe care o reprezinta stilul, ea era ceea ce \u00eel autoriza pe Baudelaire sa vada \u00eentr-un dandy un mostenitor al stoicilor. \u00cen revendicarea lui Cioran a \u00abinutilitatii\u00bb, cum sa nu percepi un ecou al unor motive din \u00abInima mea dezgolita\u00bb: \u00abA fi un om util mi s-a parut \u00eentotdeauna hidos\u00bb? Ca si artistul pentru Baudelaire, pentru Cioran g\u00e2nditorul lucid, neput\u00e2nd lua o pozitie ferma, este omul steril prin excelenta care \u00eesi ia, din \u00eensasi sterilitatea sa revendicata, valoarea, poate chiar \u00aberoismul\u00bb. Singura diferenta este ca, la Cioran \u2013 ca sa parafrazam celebrul aforism baudelairian \u2013 \u00abam fram\u00e2ntat noroi si am facut din el aur\u00bb \u2013 \u00abaurul0187 limbajului pastreaza, trebuie sa pastreze un rest de \u00abnoroi\u00bb metafizic \u2013 ceea ce \u00eel situeaza dincolo de dandysme: \u00een acel soi de \u00absanctitate civila\u00bb, care era pentru stoici definitia desav\u00e2rsirii filosofice si pe care el nu s-a g\u00e2ndit niciodata s-o revendice pentru el \u00eensusi…\u201c
\n\u201eManual de recompunere\u201c
\nUn admirabil text despre Cioran este si cel al lui Louis Nucera. Punctul de vedere inedit \u00een care se plaseaza autorul e sugerat chiar din titlu \u2013 o inspirata parafraza: \u201eManual de recompunere\u201c. Demonstratia se sprijina si pe unele dintre aforismele cioraniene precum: \u201eShakespeare: \u00eent\u00e2lnire \u00eentre un trandafir si o secure\u201c; \u201eIstoria ideilor este istoria ranchiunii solitarilor\u201c sau \u201eVisez la o lume \u00een care s-ar muri pentru o virgula\u201c.
\nAr fi putut Emil Cioran \u2013 precum Constantin Noica \u2013 sa spuna ca el nu are biografie, ci numai bibliografie? La prima vedere, cel putin, ar fi fost mai \u00eendreptatit sa o faca, macar si pentru ca biografia sa pare a fi fost una monotona, \u00een orice caz nespectaculoasa \u00een sensul ca nemarcata de experiente de tipul celor traite de colegul sau de generatie (si, p\u00e2na la un punct, de ideal). Cum se stie, o profesoara de filosofie din Germania, Friedgard Thoma, a surprins lumea literara si pe cea culturala \u00een general public\u00e2nd, \u00een 2001, un roman epistolar de dragoste intitulat: \u201ePentru nimic \u00een lume. O iubire a lui Cioran\u201c (carte editata si la noi, \u00een 2005, \u00een traducerea Norei Iuga), cu dezvaluiri ce au socat si au suscitat reactii dintre cele mai contradictorii. Nu at\u00e2t de socant, dar cu siguranta mai relevant si, \u00een consecinta, mai important pentru biografii lui Cioran si pentru exegetii operei sale este corpusul de scrisori descoperit la Biblioteca Nationala din Viena si aparut cu doi ani \u00een urma la Editura Humanitas: 158 de epistole ale lui Cioran si doua \u2013 tulburatoare, privind boala si moartea celui ce a scris \u201eIncovenientul de a te naste\u201c \u2013 ale Simonei Bou\u00e9, acestea toate av\u00e2ndu-l ca destinatar pe Wolfgang Kraus, la care se adauga cinci misive ale lui Kraus catre \u201eexpertul decaderii\u201c de la Paris. La acestea, cercetatorul George Gutu, descoperitorul mapei cu pretioasele texte \u00een biblioteca amintita, traducatorul lor din limba germana \u00een rom\u00e2neste si autorul notelor, a adaugat c\u00e2teva pagini din jurnalul vienezului referitoare la Cioran. Cu Wolfgang Kraus (1924-1998), personalitate complexa, autor de studii filosofice, editor, inspirator si organizator de prestigioase institutii culturale \u00een spatiul european, Cioran a corespondat, dar s-a si \u00eent\u00e2lnit de mai multe ori la Paris \u00een deceniile opt si noua ale secolului trecut.
\n\u201eCitate pentru orice situatie\u201c
\nEpistolarul nu ne revela esentialmente un alt Cioran fata de cel pe care-l stim \u00een primul r\u00e2nd din opera sa, dar si din literatura confesiva (\u201eAm devenit cunoscut prin interviuri sinistre\u201c). O opera care, \u00een treacat fie zis, are o receptare invidiabila. Cioran este astazi, asa cum s-a remarcat, unul dintre cei mai evocati si citati scriitori, autori de eseuri filosofice si aforisme. Michel Tournier observa ca Emil Cioran \u201eofera citate pentru orice situatie\u201c, \u00eentarind astfel o constatare facuta de altcineva: \u201e\u2026nu mai poti deschide o carte recenta, fie ca e vreun roman, o culegere de versuri sau un eseu, fara sa dai peste vreo fraza de-a lui Cioran\u201c. (Sunt si opinii potrivit carora critica ar fi \u00eenceput sa-l ignore). Dar \u201eScrisorile catre Wolfgang Kraus\u201c ne familiarizeaza mai mult cu personajul Emil Cioran \u00een ipostaze, unele nebanuite de cei care i-am citit numai cartile. Ele contin idei, confesiuni, comentarii, profetii etc. ce tin de \u201econceptia despre lume si viata\u201c, o formula dintr-un binecunoscut limbaj de lemn ce cu mirare vad ca era folosita \u00een mod curent \u00een epistolele sale de marele stilist al limbii franceze, dar, e drept, nu si al limbii germane \u00een care le redacteaza. Dincolo de toate acestea \u00eensa, avem posibilitatea sa patrundem c\u00e2t de c\u00e2t \u00een intimitatea lui Cioran. Datorita lui Wolfgang Kraus, ideal partener de dialog si colaborator, cobor\u00e2nd, ori de c\u00e2te ori e nevoie, din sfera ideilor si speculatiilor filosofice \u00een realitate si vadindu-si, nu o data, pragmatismul si rigoarea tipic germane, desprindem profilul unui Cioran comunicativ, cu un comportament firesc, fara nici o urma de extravaganta sau de trufie. Dupa o vizita pe care i-o face lui Cioran, austriacul noteaza \u00een jurnalul sau, la 8 octombrie 1984: \u201eIeri, la orele opt, la Cioran si Simone, imensa bucurie. El, ca \u00eentotdeauna, cu chipul putin zb\u00e2rcit, dar t\u00e2nar, rapid, precis \u00een miscari, v\u00e2njos, rustic, parul alb ridicat, caz\u00e2ndu-i partial pe frunte. Ochii mari, albastri, \u00eei stralucesc veseli, umorul sau te \u00eencalzeste, amaraciunea care strabate din scrierile sale este bine pastrata acolo. Simone echilibreaza totul, el emana multumirea unui om fericit. Nu se lamenteaza \u2013 coboara si urca sapte etaje zilnic, de cel putin patru ori pe zi, cu sacosele de cumparaturi, deseori foarte grele, uneori cu geamantane pentru calatorii, stiu ca are dificultati de vedere, temeri imaginare etc. \u2013 \u201emerge, merge\u201c. R\u00e2sul lui \u00eencurajeaza, oricum, are 73 de ani, iar moartea nu e prea departe. E admirabila atitudinea lui, din care emana bucuria de a trai si gratitudinea, indiferent cum scrie si cum a scris (\u2026) Ar putea locui \u00eentr-o casa de taran (\u2026) Un om fericit, modest, \u00eentelept din nastere \u2013 care \u00eensa si-a exteriorizat consecvent toate emotiile. Asta a fost \u00eentelepciunea lui, care niciodata nu s-a manifestat ca atare si l-a ferit de o batr\u00e2nete otravita \u2013 nu \u00eensa si de o viata cu numeroase probleme. \u00cenainte era altfel si cu siguranta ca nu e \u00eentotdeauna asa cum a fost ieri cu mine: un exemplu pozitiv, cum rareori mi-a fost dat sa \u00eent\u00e2lnesc\u201c. Peste aproape zece ani acelasi Wolfgang Kraus nota \u00een jurnalul sau: \u201eIonesco vorbea la telefon chiar si de 12 ori pe zi cu Cioran, pentru ca, \u00een starea sa depresiva, sa capete m\u00e2ng\u00e2iere si \u00eencurajare. De la Cioran! Trebuie sa fi fost un scheci apocrif al lui Ionesco\u201c. Marta Petreu a observat bine ca desi \u201egemeni\u201c cei doi av\u00e2nd \u00eenca din anii copilariei revelatia mortii si a timpului, traind, ambii, \u201edrama finitatii omului \u00een fata infinitului si neantului acestei lumi\u201c, erau opusi. Oricum, Cioran, spre deosebire de Eugen Ionescu, pare sau vrea sa para \u00eempacat cu neantul. Uneori persifl\u00e2ndu-l, alteori convertindu-l \u00eentr-un antidot: \u201eC\u00e2nd vad prieteni sau necunoscuti care trec prin momente grele, de disperare, nu le dau dec\u00e2t un sfat: duceti-va douazeci de minute \u00eentr-un cimitir si veti vedea ca necazul vostru nu va disparea, dar va fi depasit… Ce poti sa-i spui cuiva care e total disperat? Nimic sau aproape nimic. Singurul mod de a suporta acest gen de vid este sa ai constiinta neantului. Altfel, viata nu e suportabila\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un remarcabil portret al lui Cioran este cel pe care i-l schiteaza Fran\u00e7ois Bott, el \u00eensusi autor de eseuri filosofice: \u201eAveam \u00eent\u00e2lnire cu Cioran \u00eentr-o cafenea de pe strada Soufflot, \u00eentr-o seara de iarna. El locuia pe-aproape. Nu schimbase cartierul de c\u00e2nd sosise de la Bucuresti. Dupa razboi \u00eesi mutase starile sufletesti din strada Racine… Cite\u0219te mai mult »Rememorari la Centenarul Cioran (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5325,1864,5324],"class_list":["post-7335","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aniversare-cioran","tag-emil-cioran","tag-portret-al-lui-cioran"],"views":2058,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7335","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7335"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7335\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7335"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7335"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7335"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}