{"id":7332,"date":"2011-04-14T13:28:57","date_gmt":"2011-04-14T11:28:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7332"},"modified":"2011-04-14T13:29:25","modified_gmt":"2011-04-14T11:29:25","slug":"e-lovinescu-%e2%80%93-conceptele-de-critica-si-istorie-literara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/e-lovinescu-%e2%80%93-conceptele-de-critica-si-istorie-literara\/","title":{"rendered":"E. Lovinescu \u2013 conceptele de critica si istorie literara"},"content":{"rendered":"

E discutabil, \u00een cazul \u00een care am folosi la maximum rigoarea criteriilor, daca E.\u00a0 Lovinescu a fost si un istoric literar. El \u00eensusi a afirmat despre sine ca e critic, \u201eat\u00e2t si nimic mai mult\u201c, \u201edar nici mai putin\u201c. Desi a scris (si rescris) o \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne\u201c, aceasta s-a extins doar asupra zonei \u201econtemporane\u201c, cuprinz\u00e2nd primii 30 de ani ai secolului trecut. Cele trei monografii pe care le-a redactat (despre Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi si Gheorghe Asachi), realizate (primele doua), din exces de zel, \u00een singurul an \u00een care a fost profesor universitar la Iasi, au fost, multa vreme, un model si ar fi facut poate parte dintr-un proiect de monografii concise, menite \u00een special \u00eenvatam\u00e2ntului universitar. Studiile consacrate, mai t\u00e2rziu, lui Titu Maiorescu si Junimii, tin doar partial de istoria literara, preeminent ele fiind studii de evolutie a ideologiei si put\u00e2nd fi atasate, cel putin cu egala \u00eendreptatire, si sociologului cultural. Cariera de istoric literar a lui Lovinescu s-a \u00eencheiat aproape \u00eenainte de a \u00eencepe, \u00eentruc\u00e2t, \u00een viziunea lui, istoria literara tinea de spatiul universitar, de unde, cu aceeasi miscare, izgonea critica literara, trimit\u00e2nd-o spre publicistica, spre confruntarea de opinii si verdicte a actualitatii, din care istoricul literar ar fi urmat sa extraga doar valorile consensuale. Critica literara opereaza, asadar, asupra literaturii contemporane, asupra literaturii actuale, pe cale de a se face, risc\u00e2nd \u00een domeniul imprevizibilului. Ea e o activitate militanta si criticul \u201ee un soldat \u00een tinuta de campanie, pe terenul cultural\u201c. Ideile profesate acolo sunt strict personale, subiective. Universitatea nu e, \u00eensa, \u201eun c\u00e2mp de experienta\u201c si studentii trebuie sa se aplice pe valori sigure, din exercitiul carora sa-si formeze gustul si sa deduca criteriile de analiza si valorizare. Critica literara e, peste toate, atenta la individualitatea operelor si staruie asupra acesteia, \u00eencerc\u00e2nd sa prinda unicitatea ei irepetabila. Disputa de valoare tine, nu mai putin, de competenta criticii. Ce ram\u00e2ne dupa aceste doua razboaie (al operei cu critica si al operei cu timpul) ar cadea, automat, \u00een sarcina istoriei literare, degrevata cel putin de misiunea axiologica. Literatura e dominata, desigur, de personalitati irepetabile, care nu pot fi prinse laolalta, ca margelele, pe un simplu fir istoric. Dincolo \u00eensa de aceste dominante, care se pot manifesta ca rupturi, ca salturi ori ca precipitari, literatura e, dupa Lovinescu, un fenomen organic, cu o legitate \u2013 si mai ales cu o continuitate \u2013 mult mai complexe dec\u00e2t aparitiile meteorice ale individualitatilor. Literatura e \u201eun corp organizat ce creste, se dezvolta, descrie curba vietii, strabat\u00e2nd un sir de prefaceri care, oric\u00e2t de \u00eent\u00e2mplatoare ar parea, au temeiuri ad\u00e2nci, ce ram\u00e2n de cautat\u201c. Aceasta cautare a \u201etemeiurilor\u201c ascunse, prin descifrarea carora o opera \u00eesi uneste singularitatea cu un sistem, particip\u00e2nd la acesta, e \u201ecea dint\u00e2i datorie a istoricului\u201c. Nu e vorba, fireste, de o reductie a unicitatii, de o deprivilegiere a operei, ci de gasirea firelor de continuitate ce par rupte si de restabilirea legaturilor cu marele organism literar. Istoricul \u201erelationeaza\u201c opera, o asaza \u00een contextul ei genezic, fie el c\u00e2t de ocult sau ocultat. Unicitatea unei opere, individualitatea acuzata a unui autor nu presupun o generare spontana. Orice unicitate se av\u00e2nta dintr-un sistem de legaturi, dintr-un sistem de determinatii. Acest sistem trebuie validat si revalidat de istoricul literar. Tot acestuia \u00eei revine misiunea de a distinge \u201eepocile literare\u201c, de a le stabili marcile caracteristice si diferentiatoare, urm\u00e2nd sa le defineasca \u201eprintr-o formula cuprinzatoare\u201c, care sa nu lezeze nimic din esentialul perioadei. Redus la stricta actualitate, criticul are vederea \u201escurta si marginita\u201c, pe c\u00e2nd istoricul literar beneficiaza de \u201eperspectiva\u201c. Criticul literar, eleat, nu vede dec\u00e2t o secventa din evolutia sagetii, pe c\u00e2nd istoricul e un heraclitean atent la proces, la continuitatea acestuia, fiecare epoca fiind, pentru el, doar un \u201epopas\u201c pe calea unei evolutii, o \u201everiga\u201c dintr-un lant ce trebuie reconstituit si facut functional. Trecerile de la un \u201epopas\u201c la altul, oric\u00e2t ar parea de spectaculare, sunt, de fapt, determinate de acumulari, iar radacinile unui fenomen sunt adesea ascunse ad\u00e2nc. Criticul ia fenomenul \u00een splendoarea lui, dar istoricul literar e tinut sa justifice \u201eorice fenomen literar sub \u00eenfatisarea lui genetica\u201c, vaz\u00e2ndu-l nu ca pe o \u201eprogenitura fara mama\u201c, ci ca pe una care, cel mult, nu si-o cunoaste. Istoricul trebuie sa discearna cauzele fiecarui fenomen, chiar si la nivelul elementelor care doar \u201el-au presimtit\u201c, l-au pregatit \u201epe nesimtite\u201c. El trebuie sa adune \u00eentr-o coerenta cauzele \u00eemprastiate ale fenomenului, \u00eentruc\u00e2t acesta \u201ee \u00eentocmai cu un r\u00e2u care s-a urzit din revarsarea la un loc a at\u00e2tor p\u00e2raie\u201c. Viziunea organicista a lui Lovinescu, mostenita \u00een parte de la Maiorescu, cere istoricului sa stabileasca \u201eob\u00e2rsia fenomenelor literare\u201c, sa le \u201ecerceteze \u00eenflorirea\u201c si sa le urmareasca evolutia p\u00e2na la \u201eultimele licariri\u201c sau la \u201eefectele t\u00e2rzii\u201c. Literatura nu e \u00eensa dec\u00e2t parte a unui alt organism \u2013 organismul cultural al unui popor, la r\u00e2ndul lui marginit de organismul social, economic etc., care-l includ ca pe un cerc interior. Toate cercurile exterioare, de la starea culturala la cea economica si politica, \u00eesi trimit determinatiile spre cercul interior, iar decelarea acestor determinari \u2013 si gradul lor \u2013 revin \u00een sarcina istoricului. \u00cen fine, istoricul nu poate face abstractie de faptul ca \u201eun popor nu-si faureste literatura numai din propriile puteri\u201c, ci, dimpotriva, sta mereu \u00eentr-o zona de iradiatii straine, asimil\u00e2ndu-le sau resping\u00e2ndu-le. Istoricul literar trebuie sa ia \u00een calcul si aceste \u201e\u00eenr\u00e2uriri straine\u201c, \u201eiscodind toate izvoarele departate de inspiratie\u201c. O sarcina implicita a istoricului e asezarea valorilor nationale \u00eentr-o \u201eperspectiva cuvenita fata de \u00eentreaga literatura universala\u201c. Cu acest normativ pus \u00een fata istoricului literar, Lovinescu trage concluzia ca, spre deosebire de critica literara, care e \u201eo arta\u201c, istoricul literar \u201ee \u00een masura de a face stiinta\u201c.
\nA zecea muza<\/strong>
\nCritica este, pentru Lovinescu, \u201ea zecea muza\u201c (\u201esi ultima\u201c), av\u00e2nd deci o conditie artistica, la fel cu celelalte genuri literare. Critica moderna este ultima creatie a civilizatiei, \u201ecreatie excluziva a secolului al XIX-lea\u201c. Ea nu este \u201eocupatia unor oameni fara ocupatie serioasa\u201c si nici consolarea unor \u201eartisti neizbutiti\u201c. Ca nu e vorba de un gen usor, la \u00eendem\u00e2na oricui, o probeaza at\u00e2t \u201einventia\u201c ei t\u00e2rzie, dupa rafinarea civilizatiei si culturii, c\u00e2t si \u201eraritatea criticilor\u201c, at\u00e2t sub \u201eraportul cantitatii\u201c, c\u00e2t si sub cel al \u201ecalitatii\u201c. Considerata, \u00een general, \u201enecreativa\u201c, pentru ca are un contact mediat cu realitatea si se ocupa de reflexul acesteia \u00een opera, critica moderna nu este \u00eensa \u201eo disectie pe cadavre\u201c, ci e \u201estrabatuta de un spirit creator\u201c ce \u201e\u00eensufleteste viata cartilor\u201c, fiind analoaga \u201eactiunii scriitorului asupra vietii \u00eensasi\u201c. Judecata critica e conditionata la Lovinescu de experimentarea directa a artei: \u201epentru a fi un bun judecator \u00een materie de arta, nici una din formele artei nu trebuie sa-i fie straina criticului din experienta proprie\u201c, \u00eentruc\u00e2t aceasta experienta (chiar nefericita) presupune exercitiul unei \u201esensibilitati estetice\u201c si o \u201einitiere tehnica\u201c. Critica, asemeni oricarei alte creatii, e expresia unui talent, \u00eentruc\u00e2t ea e o forma de \u201eexpresie personala\u201c: \u201eun critic nu e cu adevarat critic, daca el \u00eensusi nu are o expresie personala, adica daca nu are talent\u201c. Critica literara trebuie sa \u201eiasa\u201c dintr-o \u201esensibilitate proprie pusa \u00een miscare de prezenta operelor de arta\u201c, ea neput\u00e2nd fi dedusa din \u201esisteme\u201c ridicate \u201ealaturi de cadavrele operelor de arta\u201c. Critica trebuie sa fie strabatuta de \u201eun suflu de comprehensiune simpatetica\u201c, ea trebuie sa nazuiasca la \u201eo contopire intima cu opera de arta\u201c, dar aceasta identificare trebuie convertita, prin \u201ereconstituirea sintetica\u201c a operei, \u00eentr-o \u201econstructie personala\u201c. Criticii care pot urma acest traseu sunt \u201eei \u00eensisi artisti\u201c, \u201eprin facultatea intuitiei, prin sensibilitate si prin darul expresiei artistice\u201c. Lovinescu elimina incompatibilitatile dintre critica si creatie, criticul fiind, pentru el, \u201eca orice talent: o disponibilitate careia i se cere o pregatire profesionala\u201c. Caile pe care se poate ajunge la \u201ecreatia critica\u201c sunt \u201eautonomia esteticului\u201c (ca ideologie asumata) si \u201eindependenta morala\u201c (ca atitudine sociala). \u00cen tot exercitiul sau, criticului i se cere \u201eo calitate de ordin etic\u201c. Exigenta fundamentala a vocatiei critice este caracterul, totuna, la Lovinescu, cu \u201econstiinta profesionala\u201c: \u201eMai mult dec\u00e2t competenta si talent, criticului i se cere constiinta profesionala\u201c. Orice atingere adusa acestui principiu duce la demisia constiintei critice: \u201eCriticul trebuie sa se fereasca de compromis, complezenta, coliziune de interese, ca de o primejdie mortala\u201c. Viata lui, desfasurata sub semnul unei \u201eindependente morale absolute\u201c, e \u201eo asceza\u201c. \u201eDaca e artist, zice Lovinescu, cu at\u00e2t mai bine pentru critic; trebuie sa fie \u00eensa cu orice pret o constiinta\u201c. Critica se face cu \u201esfintenia convingerii, exprimata \u00een toata curatenia cugetului si chiar sub apasarea oricarei amenintari\u201c. Ea e \u00eensa o ecuatie \u2013 artistica si morala \u2013 personala, neput\u00e2ndu-se baricada dupa \u201ecriterii stiintifice\u201c si dupa norme de metoda ori dupa sisteme ideologice: \u201ecritica e o arta a carei \u00eentreaga valoare vine de la cel care o face. \u00cen m\u00e2inile unui om de talent si de caracter, ea e o muza, \u00een m\u00e2inile unui nemernic, o prostituata\u201c.
\nCritica are \u00een sarcina discernerea imediata a valorilor, misc\u00e2ndu-se, cu riscul de a gresi, pe nisipurile miscatoare ale zilei. Promovarea valorii nu se face prin verdicte epitetiale, ci printr-un alt fapt de arta, prin intermediul caruia critica arunca \u201eo lumina vie, maritoare, asupra \u00eentelesului intim si elementar ce se ascunde \u00een fiecare opera\u201c. Literatura plebiscitata de generatiile anterioare, literatura care a trecut examenul timpului nu mai are neaparata nevoie de aceasta critica. Dar literatura care se face are nevoie de critic ca de un \u201epristav dinaintea caruia norodul se da la o parte\u201c. Critica de actualitate trebuie sa cerceteze \u201ecu pricepere\u201c operele de arta si, totodata, sa \u00eendrume \u201egustul public\u201c, \u00een momentele ei de gratie put\u00e2nd chiar \u201etaia largi curente culturale\u201c. Aceste misiuni conjuncturale ale criticii sunt, \u00eensa, cov\u00e2rsite, \u00een viziunea lui Lovinescu, de putinta criticii de a \u00eenfrunta, ca arta autonoma, \u201ezimtul timpului\u201c, de sansa ei de a lua, \u00een aceasta calitate, \u201ecoloarea vesniciei\u201c. Ca fapt de arta, critica \u201ee un gen literar\u201c nu altfel dec\u00e2t nuvela, zice Lovinescu, folosind \u201eaceleasi \u00eensusiri sufletesti, aceeasi putere de observatie, aceeasi fireasca pornire spre ce e frumos, aceeasi emotivitate\u201c. Singurele \u201ecertitudini\u201c ale criticii sunt c\u00e2teva axiome (\u201elucruri elementare\u201c) stabilite de estetica. Pe aceste adevaruri minime nu se poate \u00eensa construi mitologia \u201ecriticii ca stiinta\u201c. \u00cen rest, actiunea critica se sprijina numai si numai pe calitati individuale, repertoriate astfel de Lovinescu: \u201ebun simt, (…) un gust artistic nu numai firesc, ci si cultural, \u00eemprospatat prin cunoasterea a tot ce m\u00e2na omeneasca adaoga la frumusetea acestei naturi, ceea ce ne \u00eengaduie de a compara, adica de a judeca mai bine, si darul de expresie, adica talentul literar propriu-zis, care sa poata \u00eempartasi parerilor noastre toata puterea de sugestie\u201c.
\n\u201eMasca definitiva a \u00eenfatisarii morale a unui scriitor\u201c<\/strong>
\nLovinescu \u00eensusi si-a numit propria critica \u201eimpresionism\u201c (dar Alexandru George o numeste, poate mai corect, \u201eintuitionism\u201c). Impresionismul lovinescian presupune un anumit \u201erelativism estetic\u201c, dar el este o \u201emetoda critica\u201c. Ca metoda, el \u00eenseamna \u201ea merge de-a dreptul la principiile generatoare\u201c ale operei, \u201eocolind accesoriul\u201c; impresionismul pretinde \u201eintuirea totului cu ignorarea partilor\u201c, dar nu pe calea unei \u201elaborioase analize, ci pe calea simplei emotiuni estetice\u201c, luata ca punct de plecare \u201eal unei metode critice\u201c. Impresionismul \u201eraspunde unei nevoi de unitate\u201c care e \u201efundamentala mintii omenesti\u201c. El tinde spre \u201esimplificare si spre sinteza\u201c, aleg\u00e2nd, dintr-o diversitate de impresii, pe cele caracteristice si reduc\u00e2ndu-le apoi, si pe acestea, la una singura. Ca metoda, el \u00eenseamna \u201ecautarea principiului dominator din orice opera de arta\u201c, cautarea, asadar, a principiului regent, genezic si structural deopotriva. Impresionismul nu e un joc al subiectivitatii, simpla transcriere de \u201eimpresii\u201c. Asa cum \u00een arta impresionismul \u00eensemna reducere la esential, si \u00een critica el \u00eenseamna o focalizare pe esential. El este, tehnic vorbind, un procedeu \u201ece ne \u00eengaduie ca sub forma cea mai concentrata sa trezim un c\u00e2t mai mare efect\u201c, nedepinz\u00e2nd de nici o doctrina filosofica. Criticul impresionist \u201etrebuie sa sara deodata in medias res\u201c, sa patrunda abrupt \u201e\u00een inima operei\u201c. Functional \u00een arta, principiul reductiv (esentializant) e cu at\u00e2t mai functional \u00een critica, sarcina acesteia fiind \u201esa se \u00eendrepte numai spre punctele esentiale, generatoare, care dau cheia de bolta a \u00eentregii opere\u201c. Impresionismul are doua laturi dialectice: una se refera \u201ela felul de a percepe\u201c si de a interpreta opera, cealalta priveste \u201efelul de a talmaci aceasta interpretare\u201c, adica expresivitatea critica \u00een sine. Spre deosebire de literatura propriu-zisa, cu care \u00eemparte conditia de arta, critica e \u201efacuta nu pentru a fi admirata, (…) ci pentru a sadi \u00een constiinta noastra o convingere\u201c. Ca sa-si poata exercita acest mandat, ea are nevoie de \u201eautoritate morala\u201c, si \u00eenca \u201e\u00een r\u00e2ndul \u00eent\u00e2i\u201c. Impresiile creionate de-a valma, fara o ierarhizare a lor si fara sacrificiul celor ce privesc detaliile \u00een favoarea celei ce priveste esentialul, denunta, chiar prin dansul lor, principiul de autoritate al criticii. Or, \u201eadevarata critica purcede de la un principiu de autoritate\u201c. Ca si \u00een portretistica din \u201eMemorii\u201c, si \u00een critica Lovinescu e adeptul unei facult\u00e9 ma\u00eetresse sub care sa se ordoneze celelalte calitati ale operei. Spre a degaja aceasta calitate dominanta, criticul trebuie sa mearga, se repeta el, \u201ede-a dreptul\u201c la \u201ecentrele de unde pleaca lumina spre margini\u201c, ocolind tot ce e nesemnificativ, printr-un procedeu de simplificare. Critica impresionista, trec\u00e2nd peste cercetarea minutioasa a detaliilor, ne da \u201emasca definitiva a \u00eenfatisarii morale a unui scriitor\u201c. Prin aceasta contragere pe esential, impresionismul nu numai ca nu saboteaza principiul de autoritate al criticii, dar, dimpotriva, \u00eel pune \u00een valoare, \u00eentruc\u00e2t solicita o \u201emai mare agerime de privire\u201c si o discernere a esentialului de aleatoriu. Doua sunt principiile de actiune ale impresionismului: \u201esa prinda dintr-odata notele caracteristice, trasaturile temeinice\u201c ale operei si \u201esa le puna \u00eentr-o lumina c\u00e2t mai puternica si mai cruda\u201c. Impresionismul lucreaza, deci, pe dialectica \u201esimplificarii\u201c si \u201ereliefarii\u201c. Centrat pe esential, pe unda genezica a operei, el surprinde opera \u201eca valoare dinamica\u201c, nu ca \u201evaloare statica\u201c, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een critica rationalista. Metaforele si limbajul figurat sunt practici curente \u00een critica impresionista, \u00eentruc\u00e2t una din sarcinile ei de baza consta \u00een \u201ereliefarea\u201c notelor funciare descifrate. Reprezent\u00e2nd un \u201emod intuitiv\u201c de a \u00eentelege arta, desfacut \u00eentr-o operatie de simplificare urmata de una de reliefare, impresionismul pretinde, pe l\u00e2nga spiritul de sinteza si capacitatea de patrundere, \u201eun adevarat temperament artistic\u201c: \u201ecriticul impresionist trebuie sa aiba un fel personal de a scrie\u201c. \u00cen felul \u00een care l-a \u00eenteles si practicat Lovinescu, impresionismul nu e \u201eantiteza dogmatismului\u201c si nici nu se reduce la transplantul, \u00een critica, a unei atitudini filosofice derivata din relativism ori scepticism. Cu at\u00e2t mai putin el e prestatie de \u201ediletant\u201c ce-si coloreaza impresiile. Reductia si simplificarea, ca procedee ale impresionismului, pot face casa buna cu dogmatismul, \u00eenteles, \u00eensa, de Lovinescu mai degraba ca stil autoritar, asertiv.
\nMutatia valorilor, <\/strong>revizuirile, sincronismul<\/strong>
\nDesi critica lui e caustica, fara excese baroce ale ironiei, Lovinescu e mai degraba adeptul \u201ecriticii pozitive\u201c, a celei menite \u201esa mareasca\u201c si sa \u201e\u00eennobileze\u201c (intelectualiz\u00e2nd-o) placerea estetica, nu s-o diminueze. Critica vorbeste, \u00een egala masura, si mintii si inimii. Ea e \u201eraza de inteligenta cordiala ce strabate opera artistului\u201c, \u201emarindu-i frumusetile sub caldura admiratiei pricepatoare\u201c. Critica \u201enegatoare\u201c precipita actiunea timpului, critica \u201efrumusetilor\u201c, \u201ecritica cordiala\u201c o \u00eencetineste. Critica nu trebuie sa se rezume la o \u201eexplicare rece\u201c a operei, ea trebuie sa se nutreasca dintr-o \u201ead\u00e2nca simpatie\u201c fata de aceasta. L\u00e2nga \u201eprivirea agera\u201c ea trebuie sa adauge si \u201eo bataie calda a inimii\u201c. Aceasta \u201ebataie\u201c calda a inimii trebuie sa se auda cu at\u00e2t mai clar atunci c\u00e2nd e vorba de literatura nationala, pentru care, date fiind conditiile \u00een care se dezvolta, Lovinescu cere un \u201eprotectionism\u201c simpatetic, miz\u00e2nd pe \u201epunerea \u00een lumina a frumusetilor\u201c. Acest bonus acordat literaturii nationale se trage din obligatia de a tine seama de conditiile \u00een care se dezvolta o literatura, iar mladierea criteriilor de judecata se face tin\u00e2nd cont de \u201emoment\u201c (cu tot ce implica acesta ca determinare socio-culturala). Aceasta critica \u201erelativa\u201c ram\u00e2ne una estetica, dar \u201eprimeste \u00een s\u00e2nul ei si alte elemente ce sunt legate de timp si de loc\u201c. Critica are obligatia de a se \u201elocaliza\u201c, de a se \u201econtextualiza\u201c, arunc\u00e2nd o privire asupra conditiilor istorice ale creatiei.
\nLa dezbaterea de idei a epocii Lovinescu a contribuit \u2013 decisiv \u2013 prin c\u00e2teva concepte vedeta, \u00eentre care, alaturi de autonomia esteticului, cariera (si scandal) au facut, \u00een primul r\u00e2nd, ideea (sau teoria) mutatiei valorilor (si, legata de ea, cea a revizuirii) si teoria sincronismului. Esteticul nu este, \u00een viziunea lovinesciana, o stihie absoluta, o notiune universala, invariabila si neconditionata. La limita de jos, cea mai dependenta de conditionari, el reprezinta doar formula personala a celui ce-l percepe. Dar p\u00e2na la aceasta limita ce e \u00een competenta strict individuala, esteticul trece printr-o serie de alte limitari, sau filtre. O prima determinare se trage din factorul etnic, sau din rasa, cum zice Lovinescu. Criticul respinge teoria culturilor ciclice, izolate si impenetrabile. \u00centre culturile diferitelor rase exista \u00een permanenta un proces de interpenetratie si fecundare reciproca. Cu toate acestea, circuitul acestor influente, receptivitatea \u00eensasi se opreste \u00een fata elementului primordial al rasei, care se manifesta ca o ireductibila. Rasa (concept strict cultural la Lovinescu) exista ca o forta de creatie indiscutabila, dar si ca o forta de asimilare nelimitata. Ea absoarbe \u00een sine si transforma influentele \u00een asimilari, produc\u00e2nd, pe baza lor, creatii proprii, originale. Caracterul de \u201eunicitate\u201c al unei civilizatii sau culturi deriva din raportul diferit \u00eentre puterea de inventie si cea de adaptare, \u00eentre creativitate si asimilare. \u00cemprumuturile devin, \u00eensa, de \u00eendata ce se lovesc de limita etnica, adaptari la temperamentul etnic respectiv. Ele nu ram\u00e2n simple imitatii, ci intra \u00eentr-un proces de difractie, \u00eentruc\u00e2t asimilarea se produce \u00een sensul particular al rasei, devenind o valorificare. Prin aceasta functie devianta rasa constituie un prim filtru, o prima limitare \u00een circulatia universala a esteticului. A doua limitare e cauzata de spiritul veacului (stravechiul saeculum al lui Tacitus). Factorul temporal are o actiune tot mai determinanta \u00een epoca moderna, c\u00e2nd ritmul timpului s-a schimbat, devenind mult mai accelerat. Sincronismul reprezinta aceasta actiune uniformizatoare (sau universalizanta, globalizanta) a timpului. Legate \u00eentre ele, tot mai str\u00e2ns, prin interdependente materiale, sociale, politice si morale, popoarele tind sa-si niveleze standardele sociale si culturale. Lumea moderna aduce, prin facilitatile de comunicare, inventia \u00eentr-o conditie de simultaneitate cu asimilarea, astfel \u00eenc\u00e2t orice inventie se universalizeaza instantaneu (trec\u00e2nd, desigur, prin procesele de asimilare\/adaptare). Spiritul veacului reprezinta aceasta \u201etotalitate de conditii configuratoare a vietii omenirii\u201c, conditii ce tind spre similaritate, dar nu spre identitate. Caracterul \u201elocal\u201c al fenomenelor (artistice) tinde sa dispara, orice model iradiind instantaneu, fara dificultati ridicate de spatiu si timp si \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd doar obstacolul deviant al rasei. Produsele de arta care nu apartin rasei si veacului nostru devin, \u00een timp, tot mai impenetrabile, cel putin pe calea intuitiei estetice. Revalorificarea lor e opera de eruditie, de reconstituire, de studiu, nu de impact spontan. Formula estetica a unei culturi e conditionata si de valorile religioase, filosofice, politice si economice pe care aceasta le ruleaza si de care e \u00eenconjurata; ea e parte dintr-o epistema care actioneaza unitar. Toate aceste determinari limiteaza participarea emotionala la literaturile vechi, la literatura antichitatii, comuniunea simpatetica cu ele pierz\u00e2ndu-se. Ca valorile estetice sufera o mutatie e martora \u201ehecatomba operelor mistuite nu numai \u00een decursul veacurilor, ci \u00een simpla trecere a generatiilor\u201c. \u201eO data cu timpul, partea vie, palpitul operei de arta se scutura\u201c, din ea ram\u00e2n\u00e2nd numai \u201escheletul, schema ideologica\u201c. Fenomenul estetic, \u00een aceasta retroviziune, tinde sa devina un \u201efenomen cultural\u201c. Mutatia valorilor nu \u00eenseamna, \u00eensa, nici \u00een subsidiar, credinta \u00een progresul artistic, deoarece operele pot fi comparate doar \u00eenlauntrul aceluiasi sistem, iar epoci diferite de creatie \u00eenseamna sisteme eterogene. Desi nu \u00een acelasi pas cu literatura propriu-zisa, si critica e prinsa \u00een acest proces de mutatie a valorilor. Ea ram\u00e2ne \u00eensa, de regula, mai atasata de trecut, oscil\u00e2nd, c\u00e2nd e vorba de inovatia contemporana, \u00eentre atitudinea reactionara si cea a receptivitatii complice: \u201eCalit la scoala trecutului si cu aderente \u00eenca vii \u00een culturile disparute, criticul reprezinta o forta reactionara\u201c. Oscilatia \u00eentre ostilitate si complicitate se rezolva doar \u00een \u201ecritica sincronica\u201c, cea care sta la \u201eintersectia\u201c celor doua atitudini contrare. Acest relativism de fond solicita permanenta revizuire a literaturii, dusa de Lovinescu p\u00e2na la revizuirea de sine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

E discutabil, \u00een cazul \u00een care am folosi la maximum rigoarea criteriilor, daca E.\u00a0 Lovinescu a fost si un istoric literar. El \u00eensusi a afirmat despre sine ca e critic, \u201eat\u00e2t si nimic mai mult\u201c, \u201edar nici mai putin\u201c. Desi a scris (si rescris) o \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne\u201c, aceasta s-a extins doar asupra zonei… Cite\u0219te mai mult »E. Lovinescu \u2013 conceptele de critica si istorie literara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5321,5323,1214,5322],"class_list":["post-7332","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-conceptele-de-critica-si-istorie-literara","tag-critica-sincronica","tag-e-lovinescu","tag-progresul-artistic"],"views":9341,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7332","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7332"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7332\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7332"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7332"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7332"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}