{"id":7326,"date":"2011-04-14T13:22:50","date_gmt":"2011-04-14T11:22:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7326"},"modified":"2011-04-14T13:24:54","modified_gmt":"2011-04-14T11:24:54","slug":"cantece-de-revolte-de-dragoste-si-moarte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cantece-de-revolte-de-dragoste-si-moarte\/","title":{"rendered":"C\u00e2ntece de revolte, de dragoste si moarte"},"content":{"rendered":"

Marta Petreu, Apocalipsa dupa Marta,<\/em> Iasi, Polirom, 2011, 480 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Am gresi crez\u00e2nd ca publicarea colectiei integrale a poeziei scrise de Marta Petreu ar avea doar caracter aniversar, marc\u00e2nd trei decenii de la debut. Str\u00e2nse \u00eentre aceleasi coperte, \u201eAduceti verbele\u201c, \u201eDimineata tinerelor doamne\u201c (1983), \u201eLoc psihic\u201c (1991), \u201ePoeme nerusinate\u201c (1993), \u201eCartea m\u00e2niei\u201c (1997), \u201eApocalipsa dupa Marta\u201c (1999), \u201eFalanga\u201c (2001) si \u201eScara lui Iacob\u201c (2006) devoaleaza logica alcatuirii unui proiect. Poeta a rescris dintotdeauna aceeasi carte, complet\u00e2nd compozitia, recuper\u00e2nd semnificatii. De altfel, sesizam lesne dialogul cu opera, constat\u00e2nd bunaoara ca un poem intitulat \u201eDimineata tinerelor doamne\u201c se gaseste inclus \u00een sumarul volumului succesiv \u2013 \u201eLoc psihic\u201c. Riscul recurentei unui atare procedeu \u00eel constituie inegalitatea. <\/strong><\/em>
\nTreptele poeziei<\/strong>
\n\u00censa versurile Martei Petreu nu cad \u00een atractii marginase. Spre deosebire de echinoxisti ca Emil Hurezeanu (\u201eLectia de anatomie\u201c) sau Andrei Zanca (\u201ePoemele nordului\u201c), care, desi dadeau senzatia ca manevreaza ireprosabil ustensilele poeziei, n-au confirmat promisiunea primei aparitii editoriale, autoarea creste de la o carte la alta.
\nStilistic, Marta Petreu prefera structurile ternare si detaliile acumulate pe un ax central. Printre notele care o individualizeaza se afla si prezenta constanta a interjectiei \u201eoho\u201c, cu rolul de a evidentia blocarea \u00eentr-un set de ipostaze si confirmarea unor abilitati oraculare. Important de mentionat si ca imaginile detin o pondere scazuta. Desi nu se situeaza printre \u00eendeletnicirile de baza, aderenta la concret ofera c\u00e2teva rezultate notabile, prin transformarea proceselor psihice si afective \u00een zgomotele palpabile ale unei sensibilitati maladive: \u201ecreierul meu lunecos pocnind ca o piele de iapa\u201c (\u201eAduceti verbele\u201c; \u201eTeze despre creier\u201c, p. 23) sau \u201eStam mereu aplecati:\/ ca un mercur se umfla-n carne frica\u201c (\u201eViata noastra cea de toate zilele\u201c, \u00een vol. \u201eLoc psihic\u201c, p. 130) sau una dintre cele mai explozive strofe, unde agonia se manifesta ca descompunere corporala: \u201eCreier captiv \u00een frica\/ precum un fetus ce putrezeste \u00een lichidul amniotic\/ trup tremur\u00e2nd \u00een crize mici de febra\/ ca \u00een accese de epilepsie\/ Umblu prin lume cu-n calus \u00een creier\u201c (\u201eFebra de toamna\u201c, \u00een acelasi vol., p. 135). Tipologic, Marta Petreu intra \u00een categoria misticilor. Notiunea necesita nuantari, fiind supusa unei clasificari tripartite. Exista apoi poeti care cred \u00een existenta unei ordini superioare, ezoterice, av\u00e2nd menirea de a influenta spatiul de terestru: Ion Barbu, Lucian Blaga, Gellu Naum sau Cezar Ivanescu. Exista poeti care \u00eesi asaza gesturile \u00een descendenta demiurgica (orfici): Eminescu, Blaga, Doinas, Nichita Stanescu, Ana Blandiana sau Ion Muresan (\u00een \u201ecartea Alcool\u201c tendinta se arata fara echivoc; lumea lui se plamadeste din lichidul etilic, care \u00eenlocuieste apa primordiala). Si exista poeti care se vad siliti sa stabileasca o comunicare unilaterala cu divinitatea, caut\u00e2ndu-i epifaniile ca Toma Necredinciosul (Arghezi din \u201ePsalmi\u201c, mai rar Blaga, Ion Alexandru sau Marta Petreu), cu mentiunea ca, \u00een vreme ce apostolul nu pune degetul \u00een rana lui Hristos, ceilalti oscileaza \u00een a-si dori sa primeasca stigmatele M\u00e2ntuitorului.
\nScriitoarea \u00eesi plaseaza experientele \u00een scenarii biblice, pe care le abate de la sensurile originare. Biografia se pastreaza totusi \u00een latenta. Nimic nu permite sa depistam vreun episod anume. Nici macar s\u00e2ngele, invocat \u00een calitate de substitut al cernelii, nu clarifica traumele. Oric\u00e2t s-ar stradui autoarea sa atraga atentia asupra exploziilor sangvine si, implicit, asupra intensitatii trairii, efectul rezida \u00een sugerarea unor hemoragii interne. Sensibilitatea poetei functioneaza ca o busola demagnetizata, incapabila sa descopere iesirea din labirint. De aici si senzatia ca lirismul ei, reflexiv si autoreferential, cauta modalitatea de obiectivare a unei stari indescifrabile.
\nDimineata poetei<\/strong>
\nLa \u00eenceputuri, Martei Petreu \u00eei lipseste siguranta. \u201eAduceti verbele\u201c arata ca niste \u00eensiruiri de opinii referitoare la arta si la raportul scriptorului cu propria creatie. Observam imediat ca viata se distileaza \u00een literatura. Mai importat e ca sentimentul natural se sublimeaza. Versul nu conserva dec\u00e2t amintirea obiectelor: \u201eNoi intram \u00een carte cu trufie\/ si spunem:\/ Un poem de dragoste\/ e mai adevarat\/ dec\u00e2t o noapte de dragoste\/\/ Un poem al spaimei\/ e mai cumplit dec\u00e2t spaima\/\/ Un poem despre moarte\/ e mai real dec\u00e2t moartea\/\/ Noi intram \u00een carte\/ si spunem:\/ verbele\/ aduceti verbele\/ pentru cina cea de taina\u201c (\u201eAduceti verbele\u201c, p. 15). Poezia se \u00eenfatiseaza ca o cuminecatura. P\u00e2inea are consistenta acelui \u201efiat!\u201c veterotestamentar care \u00eentemeiaza lumea. Dar vinul \u2013 biografia adica \u2013 nu participa \u00een totalitate, fiind prezent doar ca buchet, cu toate ca \u00een unele poeme figureaza un alter ego: Marta. Dictiunea prefera falsa confesiune, marturisirea masluita: \u201eDaca te temi de lepra uita cuv\u00e2ntul\/ Pentru singuratate e nevoie de artificiu de fard -\/ sa-mi fardez dimineata asta scuipata\/ sa deschidem Tratatele\u201c (\u201eTeze despre singuratate\u201c, p. 25).
\nTonul se dezvaluie c\u00e2teodata prea sovaielnic. Inteligenta filologica alunga emotia prin deschiderea unei trape. Un cor sta \u00een spatele poetei care recita cuminte partiturile altora. Influentele sunt at\u00e2t de multe, \u00eenc\u00e2t se dovedeste imposibil sa precizam sursa: \u201eGloria marilor imperii e aurul\/ gloria Martei \u2013 Tratatul despre brumele anului\/\/ Astept sa se \u00eent\u00e2mple ceva solemn\/ masina de scris blocata la litera \u201ea\u201c\/ mirosul de lapte\/ astepti\/ sa c\u00e2nte pendula cu cuc din blazonul familiei\/ sa scrii poeme de dragoste\/\/ Marta \u00eesi aprinde h\u00e2rtiile\/\/ Verbe ale pam\u00e2ntului aceste cadouri masurate\u201c (\u201eAlte teze neterminate despre Marta\u201c, p. 56).
\n\u201eDimineata tinerelor doamne\u201c aduce schimbarea. Pe de o parte, se iveste problematica legaturii cu Dumnezeu, receptat ca un \u201edeus otiosus\u201c, \u00eensum\u00e2nd atributele Marelui Anonim din filozofia blagiana si ale versului eminescian: \u201eDe pl\u00e2nge Demiurgos, doar el aude pl\u00e2nsu-si\u201c. \u00cencercarea esuata de a purta, ca \u00een Vechiul Testament, o discutie cu fiinta suprema nu provoaca deznadejde. Din contra. Monologul se transforma \u00een riposta. Indiferentei Creatorului i se opune m\u00e2ndria umana. Poeta \u00eesi revendica statutul de etalon al tuturor lucrurilor. Legea supranaturala este substituita cu principiile unui individualism exacerbat: \u201eAfla Doamne:\/ singuratatea ta nu este egalul singuratatii\/ Din mine traieste\/ numai constiinta mea cea cunoscatoare\u201c (\u201eTeodiceea\u201c, p. 118). Pe de alta, se naste o dimensiune \u00eentruc\u00e2tva erotica. Urm\u00e2nd linia substituirii starilor autentice, dragostea dob\u00e2ndeste valoarea unui termen conventional, folosit fara \u00eencarcatura sufleteasca. De fapt, declaratiile atesta incapacitatea de a iubi. Teatralitatea mascheaza narcisismul. Egolatria caracterizeaza mare parte din opera Martei Petreu. Raportul cu partenerul nu implica lepadarea de sine. Imaginea barbatului reprezinta o proiectie a interioritatii. Autovictimizarea este reflexul unui complex de superioritate. Tocmai \u00een aceasta zona remarcam zv\u00e2cnirile originalitatii: \u201eDoream (ce dezmat!) sa-ti povestesc tot ce stiu despre mine\/ Da. \u00cen cuvinte tot at\u00e2t de mari si patetice\/ ca aceste amintiri noduroase schiloade pe care\/ zadarnic le avortez \u00eentr-un asternut de h\u00e2rtie\/\/ Am dorit creierul tau frumos \u2013 oglinda vie fierbinte\u201c (\u201eCapitol\u201c, p. 65). \u00censingurarea este conditia esentiala a poetei. De aceea si penduleaza \u00eentre extreme, comport\u00e2ndu-se fie ca o amanta parasita (\u201eDragostea mea \u2013 un orfelinat iarna\u201c; \u201eOrfelinat iarna\u201c, p. 92), fie ca o amazoana care se delecteaza chinuindu-i pe membrii sexului opus: \u201eTandretea propriilor mele victime: n-o mai suport\/ Barbatii iubiti\/ fructe si plante contin\u00e2nd principii amare\/ (Si Marta \u2013 \u00eensurubata \u00een sine\/ ca \u00eentr-un experiment riguros al comuniunii)\/ Da. Barbatii. Incubatoare de lux. Animale de curte interioare\u201c (\u201eArtemis\u201c, p. 90).
\nC\u00e2ntece negre<\/strong>
\n\u00cen cea dint\u00e2i carte publicata dupa 1989 (\u201eLoc psihic\u201c), Marta Petreu se apropie de Emily Dickinson. Mintea sta captiva \u00eentr-o uriasa \u00eenmorm\u00e2ntare organizata de g\u00e2ndurile \u00eenvalmasite. Claustrarea \u00eentr-un sicriu halucinogen defineste aceasta etapa de creatie. Carnajul este imaginea dominanta. Poeta \u00eesi devine siesi calau. Nu ne confruntam cu o placere a durerii, ci cu \u00eempingerea la limita a capacitatii de rezistenta: \u201eNu mai suport nu mai suport nu mai suport\/\/ fiecare cuv\u00e2nt \u00eemi declanseaza imagini:\/ laboratoare clinici macelarii \u2013 anticamere\/ catre morga municipala\/\/ Nu-mi mai suport abatorul din creier:\/ rani s\u00e2nge transfuzii suturi membre racite\/ m\u00e2ini amputate parasite pe mese\/ tumorile grase\/ Ochii mei morti ma privesc din tavita de organe\/\/ Nu mai suport zi de zi noapte de noapte\/ trupul meu comestibil\/ \u00een mirosul de boala\/\/ Cuvintele tale de dragoste declanseaza hemoptizii\/ O. Vad spectacolul s\u00e2ngelui\/ razvratit \u00eempotriva \u00eenchisorii lui subterane\/ noaptea visez hemoragii\/ hemoglobina sclipitoare si densa ca o frisca\/ ca o spuma de fructe\u201c (\u201eClinici de iarna\u201c, p. 155). De asemenea, se accentueaza constiinta nasterii \u00een zodia nefasta si teroarea exilului \u00een noaptea polara. Orbecairea echivaleaza cu absenta revelatiei: \u201eStarea de extaz luminos \u00eemi ram\u00e2ne straina\/ Umbra\/ adevarurile\/ paradisul meu \u00een etern solstitiu de iarna\u201c (\u201ePoate amaraciunea\u201c, p. 206).
\nCu \u201ePoeme nerusinate\u201c devine Marta Petreu o scriitoare de anvergura. De acum \u00eenainte \u00eent\u00e2lnim \u00eenclinatia spre o mistica de influenta catolica. Situat \u00een centrul lumii, omul este sfredelit de ispita de a nu mai tine universul \u00een arenda. \u00cesi permite sa-l \u00eentrebe pe \u00eendepartatul Dominus c\u00e2nd \u00eei va ceda drepturile de stap\u00e2nitor. Poeta seamana cu o Maria Magdalena t\u00e2r\u00e2ndu-se \u00een urma pasilor lui Dumnezeu. Persevereaza, cu toate ca nutreste convingerea ca se \u00eendeparteaza de teofanie. Vizionarismul se desfasoara la nivelul interioritatii, pentru ca divinitatea vietuieste exclusiv ca \u00eenchipuire. Cel de Sus se modifica \u00een Cel din constiinta. Una dintre parabolele importante \u2013 \u201eApocalipsa dupa Marta\u201c \u2013 sintetizeaza fazele relatiei cu himera. Initial, pietatea se dovedeste atitudinea principala. Majuscula numelui nu li se cuvine muritorilor, fiind o \u00eensusire de ordin sacru. Aleg\u00e2nd sa fie mironosita, femeia se cazneste sa \u00eennoiasca ritualul spalarii picioarelor ca sa-si exhibe smerenia. Tentativa de apropiere duce la umanizarea vedeniei. Poemul preia osatura biblica. Poeta mimeaza intrarea \u00een transa, de parca o voce sosita din cer graieste o profetie: \u201eEl \u00eengerul meu a venit si mi-a spus:\/ iata vremea este aproape\/ deci poti sa-l prinzi pe Dumnezeu de-un picior\/ de cisma lui dotata cu pinten\/ de cisma lui de marochin \u00eempodobind pernite de purpuri\/ e vremea sa-ti deschizi cartea cea mare cartea cea neagra\/\/ Eu marta robul Lui am g\u00e2ndit:\/ pot sa-l prind pe Dumnezeu de-un picior\/ de cisma lui cu pinten\/ pot sa-i ating macar degetul mic \u2013 detine Forma perfecta\/\/ Da. A venit vremea \u2013 spun\/ Pot sa \u00eeti ating cisma piciorul laba ta cu bataturi umflate\/ pot sa \u00eeti palpez macar degetul mic str\u00e2mb\/ chinuit \u2013 ca \u00een \u00eencaltari de \u00eemprumut\/ un picior muritor\/ Eu marta robul Lui pe pam\u00e2nt\/\/ Cu m\u00e2inile crapate de frig de lesie\/ eu marta catelul tau pe pam\u00e2nt\/ ti-am cuprins am\u00e2ndoua picioarele\/ cu parul meu scurt ti-am periat \u00eencaltarile\/ Te-am atins. Am facut ce era de facut\u201c (p. 280). Paradoxal, atingerea declanseaza ruptura ontologica, dar nicidecum din pricina \u00eencalcarii unui tabu. Vinovat este glasul care a \u00eendemnat la cercetarea tot a lui \u201edeus absconditus\u201c, \u00eensarcinat nu cu \u00eenaltarea spirituala, ci cu \u00eentocmirea materiei si de putrezirea acesteia. Abandon\u00e2ndu-si opera, a lasat-o prada degradarii. Revolta celei pacalite de revelatie atinge momentul culminant. Imputarile c\u00e2stiga forta unor probe \u00een instanta: \u201eDeci depun marturie\/ Deci depun marturie: miroase a grajd. Miroase a jeg. Miroase dens etern a murdarie\/\/ Miroase a abator. E o duhoare de carne cruda\/ rupta de pinteni strivita sub blacheuri\/ Ca s\u00e2mburii de mar copiii de lapte \u00eei sparge-n dinti\/ Miroase a carne vie ce miroase acru a latrina\u201c (p. 280-281).
\nConflictul cu autorul celor vazute se rasfr\u00e2nge si \u00een sfera cotidiana. Poeta se identifica \u00een rautatea zeului pitulat, terfelindu-si locatarii versurilor. Lumea poeziei se confunda cu o bolgie. Fiecare element este os\u00e2ndit. Daca drumul pe verticala a condus catre nicaieri, atunci nici cel pe orizontala nu ajunge la fericire. Visceralitatea erupe \u00eenghitind totul sub o crusta de lava racita. Victimele predilecte sunt \u00eensa barbatii, carora li se consacra un fel de \u201ePoem ultragiant\u201c, amintind at\u00e2t de Geo Bogza, c\u00e2t si de Angela Marinescu: \u201eOho. Iubitul meu. Cerneala cu care scriu nerusinat poeme\/\/ Iubitul meu. Tu. Odiseu de-o vara\/\/ Da. Scriu poeme fara de rusine\/ calc\u00e2nd desculta pajistea de cioburi\/ cum as calca-n picioare carnea voastra\/\/ senina calc desculta prin mlastina cu sabii\/ de parca m-ati purta-n triumf pe scuturi\/\/ Voi. Mercenari semeti platiti cu versuri\/ soldati ai mei. Trufasa mea falanga\/\/ Da. \u00cemi calc sub talpi destinul\/\/ Deasupra noastra \u2013 cer \u00eenalt de vara\/ Iar eu: nu mint spun\u00e2nd ca scriu cu s\u00e2nge\/ si neuroni ce se-ard la mine-n creier ca niste biete becuri\/ prapadite\/ supuse\/ unui voltaj insuportabil\/\/ Da. Scriu cu s\u00e2nge. Cu s\u00e2nge al meu. Si cu cerneala\/ ce curge lent \u2013 \u00een loc de sperma \u2013 din trupurile voastre\/ noduroase\/\/ Soldati ai mei pe care-i duc Dincolo\u201c (\u201eFalanga\u201c, p. 322).
\n\u201eScara lui Iacob\u201c reprezinta recapitularea tematicii \u00eentrebuintate de Marta Petreu. Dincolo de acest amanunt, se cuvine precizat ca stilistica se radicalizeaza. Simbolistica sta retrasa \u00een titlul cartii. Sensibilitatea \u00eenceteaza sa se zv\u00e2rcoleasca \u00eentre doua realitati egale si de semn contrar, opt\u00e2nd pentru valorile negative. Raportul cu divinitatea pierde prim-planul \u00een favoarea \u00eempacarii cu soarta personala. Detasarea si blazarea domina versurile. Mintea se curata de nevoia metafizica: \u201eOricum. Tu esti incert. Barbatii \u2013 vii si reali\/ Existenta ta incerta. Certa este\/ numai problema daca existi ori ba\/ Certa este lumina asta intensa\/ care-mi arde pielea si carnea\/ si ma face sa vad prin falange matca timpului\/ miezul aspru al noptii\u201c (\u201eMiezul noptii\u201c, p. 401). Poemele nu mai tintesc \u00eenspre o entitate din vazduh. Marta Petreu \u00eesi \u00eenchina imnuri siesi. Trufia pe care au semnalat-o cam toti criticii are rost protector. Asumarea conditiei blestemate \u00eenlatura tragismul. Nicio sfadire cu sacrul n-o mai tulbura, \u00een ciuda aparentei ca se plimba la brat cu haosul: \u201eTatal nostru din ceruri. Mama neagra tar\u00e2na:\/ albastru\/ cerul \u00eenchide \u00een sine globul terestru\/\/ Se \u00eentinde \u00een mine si-mi locuieste g\u00e2ndirea\/ asa\/ cum se-ntinde cerul si acopera lumea\/ Ma b\u00e2ntuie-n somn si ma b\u00e2ntuie ziua\/ este ideea mea fixa este sare din s\u00e2nge e bezna\/\/ Sunt rea. Sunt subtire. Si-nca ma mai rabda pam\u00e2ntul\/ Umblu pe c\u00e2mpuri cu iarba\/ numar pestii din r\u00e2uri\/ v\u00e2ntur colb v\u00e2ntur pleava\/ Si ma scald \u00een m\u00e2nie ca un vultur \u00een v\u00e2nt\u201c (\u201ePsalm\u201c, p. 415-416). Treptele ascendente fiind interzise, singura solutie disponibila consta \u00een descinderea ad inferos: \u201eCobor. Nu mai am nimic de asteptat \u2013 \u00eemi spun:\/ scara care duce la cer pentru mine coboara\u201c (\u201eScara\u201c, p. 435).
\nPoezia Martei Petreu pare ca-i apartine unui damnat care compune psalmi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marta Petreu, Apocalipsa dupa Marta, Iasi, Polirom, 2011, 480 p.   Am gresi crez\u00e2nd ca publicarea colectiei integrale a poeziei scrise de Marta Petreu ar avea doar caracter aniversar, marc\u00e2nd trei decenii de la debut. Str\u00e2nse \u00eentre aceleasi coperte, \u201eAduceti verbele\u201c, \u201eDimineata tinerelor doamne\u201c (1983), \u201eLoc psihic\u201c (1991), \u201ePoeme nerusinate\u201c (1993), \u201eCartea m\u00e2niei\u201c (1997), \u201eApocalipsa… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2ntece de revolte, de dragoste si moarte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5319,1309,3045,5320],"class_list":["post-7326","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-apocalipsa-dupa-marta","tag-marta-petreu","tag-poezie-de-azi","tag-pozie-romaneasca"],"views":2164,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7326","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7326"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7326\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7326"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7326"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7326"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}