{"id":7319,"date":"2011-04-14T13:06:53","date_gmt":"2011-04-14T11:06:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7319"},"modified":"2011-04-14T13:07:08","modified_gmt":"2011-04-14T11:07:08","slug":"semi-sociu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/semi-sociu\/","title":{"rendered":"Semi-Sociu"},"content":{"rendered":"

Dan Sociu, \u201ePavor nocturn\u201c<\/em>, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 88 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Dupa o incercare nereusita de reconversie la proza, cam toata lumea astepta intoarcerea lui Dan Sociu la poezie. Mai ales ca intre \u201eC\u00e2ntece excesive\u201c, cel mai de succes volum al autorului, si \u201ePavor nocturn\u201c, cartea recent aparuta, s-au scurs aproape sase ani. At\u00e2ta doar ca cei mai entuziasti admiratori ai poeziei lui Sociu vor avea o dezamagire crunta inca de la inceput: dintre cele trei cicluri ale volumului, cel mai consistent \u2013 at\u00e2t din punct de vedere valoric, c\u00e2t si ca numar de pagini \u2013 a mai fost publicat in \u201eC\u00e2ntece excesive\u201c. Nici macar un re-make, asa cum se int\u00e2mpla de obicei atunci c\u00e2nd o vedeta vrea sa reintre cu orice pret in atentia publicului sau sa mai produca un ban cinstit (economisindu-si in acelasi timp talentul si efortul) nu propune noul volum, caci \u201eCu gura uscata de ura\u201c e preluat fara nicio modificare. Inclusiv ordinea poemelor a ramas aceeasi. <\/strong><\/em>
\nDivortul la persoana I plural<\/strong>
\nCe-i drept, daca trecem peste micul fals de marketing (caci ce altceva e marketing-ul in general?), exista c\u00e2teva argumente plauzibile pentru reluarea acestui ciclu. O data, el reprezinta de departe miezul valoric dur al \u201eC\u00e2ntecelor excesive\u201c. Mai diluat dec\u00e2t \u201eborcane bine legate, bani pentru inca o saptam\u00e2na\u201c, unul dintre cele mai bune debuturi ale generatiei, trecut prea usor cu vederea din cauza publicarii la o editura mica, volumul din 2005 stralucea prin grupajul central. \u201eCu gura uscata de ura\u201c recomanda, de fapt, un Sociu diferit nu doar fata de \u201eborcane bine legate\u201c, ci chiar fata de \u201eC\u00e2ntecele excesive\u201c. Oarecum normal, majoritatea comentatorilor s-au lasat atunci furati de noutatea formulei tranzitive si anecdotice care-l individualiza in r\u00e2ndul generatiei, ignor\u00e2nd potentialul expresionist al poeziei lui Dan Sociu. Caci, intr-adevar, daca s-ar fi vorbit la acea data despre capacitatea de concentrare a imaginii si despre incr\u00e2ncenarea imaginarului, formula lui Sociu s-ar fi apropiat considerabil de poezia lui Dan Coman sau Claudiu Komartin, plasata aproape programatic in opozitie. Talentul iesit din comun de a face din fiecare poem o poveste revelatoare pentru propria biografie, stiinta constructiei in relief si a decupajului percutant (in puternicul poem ce deschide volumul de debut, moartea tatalui se suprapune cu nasterea bovarismului creator si cu primele anxietati erotice) sunt inlocuite, in \u201eCu gura uscata de ura\u201c, de o excelenta tehnica a contragerii. Scenarii intregi din poemele anterioare sunt reduse, acum, la c\u00e2te o sintagma fulguranta \u2013 sa nu ne temem sa-i zicem chiar \u201emetafora\u201c, \u201efigura de stil\u201c \u2013 care, departe de a falsifica autenticitatea \u00e0 la Sociu, o radicalizeaza. Un poem din primul volum construit dupa leit-motivul trupului ca functionar (\u201etrupul meu e un nenorocit de contabil\u201c), repede derivat in ipostaza trupului-calau (\u201etrupurile noastre sunt niste porci de fascisti\u201c), e contras, in ciclul reluat acum, intr-o imagine patrunzatoare a Raului interior: \u201esi organele noastre\/ si-ar fi uitat de tot\/ activitatile fasciste\/ si viata noastra ar fi curata\/ ca un cutit de macelarie\/ proaspat sters\u201c.
\nDan Sociu nu apeleaza la metafore pentru ca si-ar fi modificat peste noapte crezul poetic autenticist, ci pentru ca doar aspectul lor contorsionat e in masura sa redea drama totala a mortii sentimentului si a disparitiei cuplului. \u201eCu gura uscata de ura\u201c se construieste, astfel, ca o colectie de stari paroxistice in care resentimentul sau setea intunecata de razbunare sunt cu at\u00e2t mai expresive cu c\u00e2t fac casa buna cu reziduurile de intimitate si de tandrete. Intreaga frumusete paradoxala a grupajului e data de faptul ca autorul isi concepe discursul convulsiv despre scindare la persoana int\u00e2i plural \u2013 ca si cum aversiunea absoluta, dublata de autodistrugere, ar reprezenta cheagul de pe urma al relatiei. Excelente sunt, astfel, desele imagini ale claustrarii care ating intr-un fel o culme a resentimentului, de vreme ce fiecare incearca sa-l sufoce pe celalalt chiar cu riscul de a se anula pe sine: \u201ene scuipam cu gurile uscate de ura\u201c; \u201esimti gura mea\/ cum te sufoca\u201c; \u201eg\u00e2f\u00e2i sub mine\/ ca la capatul fugii\/ si la capat nu te-asteapta\/ nimic\/ nimeni nici macar eu\u201c; \u201efrumusete-ntre noi\/ c\u00e2t in fata moarta\/ a lui marilyn monroe\u201c. Cuplate cu ipostazele instrainarii perfecte (\u201eincercam sa ghicim\/ matele caruia dintre noi ghioraie\/ picioarele cui s\u00e2ngereaza\u201c; \u201ec\u00e2nd ne atingem\/ din int\u00e2mplare\/ sunam\/ ca doua cani de tabla\/ ciocnite\/ la o sarbatoare\/ saraca\u201c), ele compun un manifest dur, neconcesiv, al consumarii totale a experientei comune: \u201enu misca\/ ceva in noi\/ inca respira\/ sub tonele de ciment\/ sc\u00e2rba de dragoste vrea s-o ia de la capat\/ ca io si tu am m\u00e2ncat tot\/ am baut am futut tot\/ ce se putea unul la altul\/ impreun-am strivit cosuri\/paduchi\u201c. Tonul surescitat si violenta metaforelor contribuie decisiv la conservarea autenticitatii, in ciuda stilului vizibil mai colorat dec\u00e2t in celelalte cicluri.
\nFrugalitate si valoare<\/strong>
\nDe altfel, fragmentele din \u201eCu gura uscata de ura\u201c reprezinta \u2013 si aici atingem a doua posibila ratiune a reluarii lor \u2013 poarta de acces spre un Sociu mai intunecat si mai melancolic, de regasit in \u201ePavor nocturn\u201c. Cele doua grupaje, nu mai lungi dec\u00e2t doua poeme, coboara din real intr-o post-realitate cu o geografie vizibil schimbata (\u201eaici incepe tot timpul iarna si se face intruna intuneric\/ si frig, dar din c\u00e2nd in c\u00e2nd lumina altui soare ajunge\/ deviata\/ si trece peste bicicleta mea\u201c) si cu o sensibilitate noua. Deopotriva entuziasmul si inversunarea se retrag in spatele unei traume complet aseptizate, din care mai ram\u00e2n presimtirile rele, cosmarul si remuscarile. Scenariul despartirii violente cedeaza aici in fata unei resemnari glaciale, cu mici si izolate zv\u00e2cniri de revolta. \u201eMa brutalizez\/ sa tin hormonul fericirii la suprafata\u201c sau \u201enu ai de ales, trebuie sa iubesti pe cineva,\/ altfel te ia mama dracului\u201c sunt cele mai expresive confesiuni ale acestei etape.
\nDin pacate, insa, cu totul contrar a ceea ce crede Paul Cernat intr-o cronica din revista \u201e22\u201c, frugalitatea versurilor lui Sociu nu e echilibrata de vreun climax valoric. O fi trecut poetul prin experienta infernului cu destule c\u00e2stiguri existentiale (cum banuieste criticul), nu zic ba, insa la suprafata scriiturii, aceasta nu transpare mai deloc. \u201eIluminarile\u201c mai recente ale poetului sunt departe de paginile inspirate ale volumului de debut sau \u2013 macar partial \u2013 ale \u201eC\u00e2ntecelor excesive\u201c. Un aer de marturisire fortata, sententioasa si metafizica prin program paralizeaza destule din r\u00e2ndurile celor mai recente poeme semnate de Dan Sociu. Suprapunerile diferitelor straturi ale realitatii sunt acum banale, anecdoticul nu mai sustine confesiunea si nici nu mai garanteaza autenticitatea. Regasite in acelasi poem, ele sunt lipite aleator: \u201ebunicii ei care-a crescut-o\/ lumea-i spunea bomboana.\/ s-a omor\u00e2t cu acid clorhidric.\/ c\u00e2nd avea trei ani, i-a murit un fratior mic\/ de c\u00e2teva luni. au dus-o si pe ea sa-l vada.\/ imi povesteste uneori de asta, de fiecare data\/ ca si cum mi-ar povesti prima oara.\/ c\u00e2nd spune \u201efratior\u201c e ca atunci c\u00e2nd a zis\/ ca n-are bani de \u201eghetuti\u201c: i-am simtit sufletul, ala etern.\/ nu stiu cum s-o spun altfel,\/ nici nu e nevoie\u201c. C\u00e2nd descopera c\u00e2te o imagine premonitorie si socanta in interiorul realului celui mai concret,\u00a0 Sociu nu-i mai ataseaza un scenariu, ci prefera s-o expuna ca la manual, diminu\u00e2ndu-i\u00a0 forta de impact. Un virtual poem reusit despre spaima de moarte se dezumfla vaz\u00e2nd cu ochii intr-o retorica st\u00e2ngace: \u201eimagineaza-ti ca\/ stii asta chiar si c\u00e2nd o uiti. metafora mea era insa\/ alta, dar n-am vrut s-o sperii chiar asa: crocodilii,\/ dupa ce-si trag prada in apa, o ascund in c\u00e2te o\/ grota de sub mal, o lasa acolo, sf\u00e2rtecata, dar vie\/ si se intorc dupa ea c\u00e2nd le e foame.\/ imagineaza-ti\/ ca esti in grota si astepti crocodilul\u201c. Unde sa fi disparut inventivitatea de situatii poetice, capacitatea de a descoperi cu sadism paradoxurile realului si ale propriei biografii sau ingenuitatea tranzitiva ce lovea cititorul in moalele capului \u2013 toate, marci inregistrate Dan Sociu?
\nNu e vorba doar de abulie si de resemnare ca semnalmente ale noii sensibilitati, ci, ma tem, chiar de versuri si sintagme ce sc\u00e2rt\u00e2ie din toate incheieturile. Oric\u00e2t de considerabil s-ar dovedi efortul de a colectiona subordonate \u2013 nu lipsit de traume pentru urechea vorbitorului mediu de limba rom\u00e2na \u2013, el nu prea compenseaza lipsa de imaginatie si de constructie. Prea fraged inca pentru a deveni poezie e un fragment precum \u201eintr-o dimineata am m\u00e2ncat impreuna intr-o vitrina\/ de unde priveam zapada topindu-se\/ in jurul picioarelor care asteptau.\/ pentru ca o parte din ce faceam era in timpul vietii,\/ stralucea un pic\u201c.
\nProbe, acestea, ca jumatatea de volum din \u201ePavor nocturn\u201c nu reprezinta nici macar jumatate din sperata reintoarcere a lui Dan Sociu la poezie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dan Sociu, \u201ePavor nocturn\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 88 p. Dupa o incercare nereusita de reconversie la proza, cam toata lumea astepta intoarcerea lui Dan Sociu la poezie. Mai ales ca intre \u201eC\u00e2ntece excesive\u201c, cel mai de succes volum al autorului, si \u201ePavor nocturn\u201c, cartea recent aparuta, s-au scurs aproape sase ani. At\u00e2ta doar ca… Cite\u0219te mai mult »Semi-Sociu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5137,25,5136],"class_list":["post-7319","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pavor-nocturn","tag-cartea-romaneasca","tag-dan-sociu"],"views":1707,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7319","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7319"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7319\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7319"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7319"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7319"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}