{"id":7311,"date":"2011-04-14T12:53:46","date_gmt":"2011-04-14T10:53:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7311"},"modified":"2011-04-14T12:57:11","modified_gmt":"2011-04-14T10:57:11","slug":"aceeasi-marie-cu-alta-palarie-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aceeasi-marie-cu-alta-palarie-i\/","title":{"rendered":"Aceeasi Marie, cu alta palarie (I)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Rom\u00e2nia &#8211; \u00eentre comunism si democratie originala<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Fiindca sub regimul comunist traisem si muncisem \u00een Rom\u00e2nia vreme de aproape cinci ani si fiindca, \u00een octombrie 1981 si \u00een iulie 1982, fusesem angajat de ONU ca expert \u00een stiinte sociale la Institutul de \u00eenvatam\u00e2nt si cercetare finantat de aceasta organizatie la Bucuresti (CEDOR), am putut sa constat c\u00e2t de supusi regimului erau cei mai multi dintre intelectualii, scriitorii, poetii si universitarii rom\u00e2ni. Unii \u00eel slujeau cu zel, altii cu o anume moderatie, dar niciodata trec\u00e2nd dincolo de limita invizibila, dar foarte palpabila, a unei ratiuni practice bine temperate; altii, \u00een fine, cei mai abili sau mai putin lasi se dedau simulacrului cu o delectare cinica. \u00cen schimb, \u00een anii 1970, nimeni, cu doua exceptii \u2013 scriitorul Paul Goma si economistul Mihai Botez \u2013 nu manifestase public vreo opozitie, de orice fel ar fi fost, \u00een fata deciziilor imorale politic, incoerente din punct de vedere economic, necugetate si de multe ori trase de par ale regimului. Ei doi actionasera la lumina zilei, iar nu \u00een secretul dezbaterilor de tendinte din s\u00e2nul instantelor Partidului si ale institutiilor culturale, ori povestind \u00een privat al enspelea banc sau vorba de duh care \u00eencondeia neghiobia sefului suprem si a adjunctilor sai. Si pentru aceasta crima de lezmajestate au fost expulzati. Disidentii anilor 1970-1989 puteau fi numarati pe degetele de la doua m\u00e2ini, cu conditia sa le fie adaugati si c\u00e2tiva lideri ai muncitorilor care au stiut sa-si mobilizeze tovarasii de munca pentru a cere guvernului conditii mai bune si mai sigure de munca si aprovizionare. Cine-i cauta pe adevaratii disidenti n-are ce gasi la prea-guresii parizieni de dupa emigrare, din anii 1970-1989, care, sub ratiuni politice, pitulau meschine interese economice. Trebuiau cautati \u00eensa \u2013 fie la Paris, fie \u00een Germania, \u00een Belgia, \u00een Olanda sau \u00een Italia \u2013 oameni care, la sf\u00e2rsitul anilor 1940 si \u00eenceputul anilor 1950, se ridicasera \u00eempotriva instaurarii regimului comunist&#8230; Nu se numarau acestia printre amicii mei politici \u2013 nici pe departe \u2013 dar se dovedisera curajosi, iar curajul, c\u00e2nd viata \u00eeti este pusa \u00een joc, e un lucru rar si cu at\u00e2t mai mult merita amintit. \u201eCine moare ca un erou pentru o cauza care nu e eroica ram\u00e2ne un erou\u201c, notase Ernst J\u00fcnger \u00een jurnalul sau parizian. Multi dintre ei, barbati si femei deja \u00een v\u00e2rsta, pravaliti dupa ani grei de temnita si de munca fortata din epoca de plumb a stalinismului rom\u00e2nesc (1948-1962), proveneau din mediul politic al Rom\u00e2niei interbelice si al celui de-al Doilea Razboi Mondial. La Bucuresti, \u00een decembrie 1989, i-am vazut pe c\u00e2tiva iesind din umbra; se aratau la lumina ca niste spectre macinate de vreme, unii dintre ei agresivi, dar cei mai multi pribegi fara tinta, dupa ce supravietuisera, \u00een anii \u00eentunecati, \u00eentr-o semi-clandestinitate. Erau acolo cei care, dupa amnistia din 1964, fusesera trimisi la meserii de jos: contabili de cooperative agricole sau mestesugari, muncitori calificati sau maistri \u00een diferite ramuri ale industriei, sefi de santiere, reparatori de stilouri sau de brichete, poate chiar cercetatori anonimi \u00een diverse institute de literatura, de lingvistica sau de folclor. Toti acesti fosti prizonieri politici \u2013 aproape niste mosnegi astazi \u2013 tinusera, \u00een tineretea lor (\u00een 1945 aveau nu mai mult de douazeci-douazeci si cinci de ani) de unele curente de g\u00e2ndire, de partide sau de biserici care nu aveau nimic \u00een comun cu st\u00e2nga mondena a celor mai multi dintre intelectualii francezi sositi acum \u00een turism politico-cultural la Bucuresti, pentru a participa, cu ocazia unui circuit organizat de Mihnea Berindei si de Parti Socialiste \u201emitterandian\u201c, la cele dint\u00e2i agape \u201epost-revolutionare\u201c&#8230; M-am ferit, \u00een ceea ce ma priveste, sa iau parte la aceste chermeze care frizau dezmatul, prefer\u00e2nd ca, la \u00eentoarcere, alaturi de amica mea Gail Kligman, pe care o regasisem la Bucuresti, sa stam la taifas cu niste prostituate \u201ecu vechime\u201c de la Intercontinental sau, la Cluj, sa culegem amintirile unor fosti preoti greco-catolici care-si regasisera, dupa patruzeci si cinci de ani de tainuire a bisericii lor \u00een catacombe, dupa patruzeci de ani de slujbe, de botezuri si de casatorii clandestine, \u00eesi gasisera asadar posibilitatea de a avea un cuv\u00e2nt public, o parohie si enoriasi \u2013 \u00een ciuda aprigei opozitii a Bisericii Ortodoxe. Am \u00eent\u00e2lnit si fosti membri ai Partidului Liberal sau ai Partidului National Taranesc. Mi-am regasit, la conducerea ziarului \u201eLibertatea\u201c, un prieten vechi, multa vreme cercetator la Institutul de dialectologie din Bucuresti, Paul Lazarescu, care \u00een 1945 fusese secretarul regional al tineretului Partidului National Taranesc \u00een Moldova si ducea \u00een c\u00e2rca ani buni de munca fortata. \u00centr-o brambureala totala, se iveau la lumina batr\u00e2ni monarhisti, insi din Garda de Fier, fideli ai maresalului Antonescu etc&#8230;, o \u00eentreaga societate care statuse sub obroc \u00eesi aflase peste noapte reabilitarea. Niciun interes \u00eensa pentru agitatia \u201epost-revolutionara\u201c mondena, unde participantii, rom\u00e2ni si occidentali, glasuiau sus si tare, fara pic de rusine si fara teama de ridicol, ca de acum \u00eencolo nu aveam dec\u00e2t sa celebram \u00eentoarcerea Rom\u00e2niei \u00een Europa! Ca si c\u00e2nd dupa \u00eencheierea suzeranitatii otomane, dupa Regulamentul Organic introdus pe r\u00e2nd \u00een Valahia si \u00een Moldova, \u00een 1831 si \u00een 1832, dupa recunoasterea Principatelor Unite, \u00een 1868, si apoi a Regatului Rom\u00e2niei, \u00een 1881, Rom\u00e2nia s-ar fi aflat altundeva dec\u00e2t \u00een Europa, chiar si sub regimul comunist. Aceste fraze, \u00een fapt destul de muscatoare, pareau sa fi uitat cu totul de Transilvania si de Banat (reunite de facto cu Regatul Rom\u00e2niei \u00een 1919, de jure, \u00een 1920, dupa Tratatul de la Trianon), cu orasele si t\u00e2rgurile lor marcate pentru totdeauna de pecetea urbanismului austro-ungar, \u00een acelasi timp medieval, renascentist, fin de si\u00e8cle si, pe alocuri, Jugendstil. Toate numai platitudini, la pachet cu o uluitoare nerozie, carora nestiutorii, \u00een ciuda bunului simt care poate nu le era strain, sf\u00e2rseau prin a le acorda credit. Din fericire \u00eensa, intelectualii si jurnalistii se lasa repede cuprinsi de plictis, chemati de mereu alte meleaguri, de agitatia glaciara a modernitatii tardive si de urgenta superficiala a actualitatii&#8230; Asa ca am asteptat domolirea febrei si, la sf\u00e2rsitul lui ianuarie 1990, m-am hotar\u00e2t sa plec \u00een Rom\u00e2nia pentru un periplu de trei saptam\u00e2ni \u00een compania lui Dan Culcer (\u00een acea vreme jurnalist independent), proaspat exilat, un bun tovaras de calatorie, calm, cumpatat, privind \u00eentotdeauna actualitatea cu o rezerva prudenta, fost sociolog al literaturii, un foarte fin cunoscator al tarii sale si, last but not least, trilingv (stia rom\u00e2na, maghiara si franceza). Ne-a \u00eensotit \u00een peregrinarile noastre si G\u00e9rard Soulier, \u00een acea vreme profesor de drept la universitatea din Amiens, prieten vechi, un foarte bun jurist, specialist \u00een drept european si \u00een probleme ale minoritatilor nationale si etnice. Formam cu totii o echipa sudata, de prieteni cu perspective diversificate si complementare.<br \/>\nAm ajuns \u00eempreuna la Budapesta, am \u00eenchiriat o masina si, la sf\u00e2rsitul dupa-amiezii, \u00een ziua de 30 ianuarie 1990, iata-ne sositi la frontiera de nord-vest a Rom\u00e2niei, la vama din Bors, nu departe de Oradea. La patru ceasuri dupa pr\u00e2nz, lumina era deja crepusculara, si o ploaie fina, \u00eenghetata, ciupita din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de fulgi de zapada, se cernea din norii vineti si grosi. Locul era lugubru, chior, strajuit doar de un bec anemic de c\u00e2tiva wati, fara abajur, care arunca \u00een jur o lucoare galbejita, pierduta \u00een p\u00e2cla picaturilor. \u00cen fata granicerului chircit sub toala de iarna gri-albastrie, cu o mutra pe trei sferturi \u00eenghitita de c\u00e3ciula de astrahan brumariu, manifest\u00e2nd o amabilitate prea exuberanta pentru a nu-i fi fost comandata de undeva de sus, n-am mai stiut \u00eensa cum sa ma comport. Bravul subofiter, albit \u00een meseria de sluga, refuza cu \u00eencapat\u00e2nare sa puna stampila oficiala a vamii rom\u00e2nesti pe documentele necesare repatrierii \u00een Franta a materialului nostru audiovizual. Noile ordine \u00eendemnau cu siguranta spre o atitudine deferenta fata de strainii care intrau \u00een Rom\u00e2nia postrevolutionara, dar bruschetea schimbarii generase un asemenea haos \u00eenc\u00e2t activitatea normala a posturilor de frontiera se tulburase p\u00e2na la a nu-si mai putea \u00eendeplini sarcinile minimale&#8230; Un comportament taman pe dos \u00een comparatie cu regimul precedent, dar la fel de incoerent&#8230; Asadar, iat\u00e3, m\u00e3 re\u00eentorceam pe aceste plaiuri&#8230; Dan Culcer, si el.<br \/>\nOdata ajunsi la Oradea, primul oras mare rom\u00e2nesc, situat la c\u00e2teva zeci de kilometri de vama, ceea ce ne-a izbit pe toti trei era nu at\u00e2t lipsa iluminatului public, c\u00e2t stadiul de degradare a podurilor, a soselelor, a strazilor si a trotuarelor. C\u00e2nd plecasem de aici, \u00een 1982, starea strazilor si a soselelor nu era nici atunci de invidiat, dar cu siguranta nu era at\u00e2t de grava ca \u00een Iugoslavia sau \u00een Ungaria; \u00een 1990 \u00eensa, erau at\u00e2tea strachini \u00een asfalt \u00eenc\u00e2t aveam impresia ca circulam pe o sosea proaspat bombardata, potrivita pentru masini de teren, nicidecum pentru berline. s\u2026t<\/p>\n<p>Daca din 24 decembrie 1989, discursurile oficiale ale FSN, ale jurnalistilor si intelectualilor preschimbati \u00een \u201edemocrati\u201c patimasi propuneau \u201ev\u00e2natoarea\u201c de comunisti, numiti (deja!) \u201eteroristi\u201c, \u00een fapt \u2013 cu exceptia c\u00e2torva personaje mai vizibile ale regimului precedent, a inerentelor reglari de conturi care se \u00eent\u00e2mpla de fiecare data c\u00e2nd are loc o schimbare brusca de suveranitate si legitimitate, si a \u201esinuciderii\u201c c\u00e2torva militari aparent incomozi pentru \u201enoii\u201c stap\u00e2ni \u2013 nimic esential nu s-a schimbat \u00een structurile ierarhice ale institutiilor. Trebuia dat repede un os de ros populatiei, pentru a o abate de la realitatea noului curs al vietii economice, trebuia explicata si a legitimata schimbarea ce tocmai avusese loc. Autoritatile au recurs asadar la vechiul subterfugiu nominalist: schimba numele institutiilor pentru a-i face pe oameni sa creada ca s-au schimbat si \u00een interior! Sau, cum zice proverbul rom\u00e2nesc: \u201eAceeasi Marie, cu alta palarie\u201c. Asa ca Militia a devenit Politie, Securitatea \u2013 SRI, iar fostii membri mai mult sau putin influenti ai Partidului, ai UTC-ului sau ai studentimii comuniste si-au injectat cu grabire profesii de credinta democratice, sub obladuirea diverselor partide istorice sau a celor recent constituite. Si, \u00een acelasi timp, dadeau cu totii nas \u00een nas pe cararea spre Biserica, ca si cum Sf\u00e2ntul Duh s-ar fi pogor\u00e2t asupra lor \u00een acea noapte de 23 decembrie 1989&#8230; Directorii marilor \u00eentreprinderi industriale ramasesera \u00een functie, controlul politico-politienesc continua sa mearga ca uns, scolile si liceele \u00eesi reluasera activitatea dupa vacanta \u201erevolutionara\u201c de Craciun, care marca si revenirea oficiala a sarbatorilor religioase \u00een calendarul laic. Generatia produsa \u00een totalitate de comunismul ceausist, universitari de patruzeci de ani, \u00een general din a doua si din a treia linie ierarhica a Partidului comunist, facuse v\u00e2nt profesorilor mai batr\u00e2ni, prea compromisi sau pur si simplu prea \u00een v\u00e2rsta, si s-a protapit \u00een posturi de conducere fara a \u00eent\u00e2mpina nicio rezistenta, reneg\u00e2nd regimul precedent si \u00eenvatam\u00e2ntul de atunci, uit\u00e2nd ca ei taman \u00een cadrul acestui sistem de \u00eenvatam\u00e2nt \u00eesi obtinusera diplomele (altminteri de o valoare mediocra, \u00een general, \u00een domeniul umanist, cu exceptia limbilor straine). O vizita la Cluj, un tur prin culoarele universitatii pentru a asista la c\u00e2teva dezbateri \u00een amfiteatre, doua sau trei vizite facute unor vechi prieteni, profesori de liceu sau asistenti universitari au fost de-ajuns pentru a ne convinge de natura schimbarii cu care aveam de-a face. Singurul lucru cu adevarat nou era schimbul valutar: se practica \u00een vazul lumii, pe strada, \u00eentre necunoscuti, \u00een holurile hotelurilor, \u00een salile de restaurant, pe sub barbile fostilor militieni deveniti noii politisti.<br \/>\nIluzia acestei schimbari politico-politienesti ni s-a \u00eenfatisat \u00eenca mai cruda \u00eentr-o zi de piata, la Baia Mare. Abia \u00eencepuseram sa filmam si sa punem \u00eentrebari pietarilor si musteriilor, \u00eentr-o atmosfera propice, c\u00e2nd ne trezir\u00e3m bruscati de un grup de civili a caror mutra patibulara nu le putea masca intentiile. \u00centr-adevar, erau \u201enoii\u201c politisti. Pe un ton care se voia fara replica, ne-au clantanit sa \u201ene caram, ca daca nu, vedem pe dracu!\u201c Nu era timp de taclale; niste fricosi nu eram cu siguranta, dar ne-am spus ca n-are rost sa facem pe vitejii: nu merita osteneala. Asa ca, am \u00eenceput, cuminti, sa batem \u00een retragere si sa ne organizam defensiva. \u00cen vreme ce Dan Culcer si cu mine feream camera video de mare valoare ce ne fusese \u00eencredintata, G\u00e9rard Soulier, \u00eentr-o ariergarda vigilenta, \u00eesi tinea masivul aparat foto ca pe o arma, gata sa sparga moaca aluia care-ar fi c\u00e3lcat peste nevazuta linie rosie dintre noi. \u00cen acel moment de tensiune extrema, tarabagii, martori la tarasenie, ne-au sarit \u00een ajutor. Lu\u00e2ndu-i la refec si \u00eenjur\u00e2ndu-i, fac\u00e2ndu-i securisti si \u201ep&#8230;\u201c, i-au fortat cu o autoritate vehementa sa paraseasca imediat piata, iar pe noi ne-au \u00eendemnat sa ne continuam treaba. Acesti buni samariteni ne-au informat ca asa-zisii politisti \u00een civil lansasera zvonul ca noi distribuiam dolari (sic!) clientilor din piata, trecatorilor de pe strazile orasului, muncitorilor de ici si de colo, taranilor \u2013 fiind, chipurile, niste agenti electorali veniti din strainatate pentru a promova Partidul National Taranesc \u2013 ala care ar fi trebuit sa c\u00e2stige alegerile \u00een 1946 daca n-ar fi fost fraudate de comunisti&#8230; \u00cen sine, aceste afirmatii nu erau dec\u00e2t ridicole si garnisite cu prostie, totusi nu erau mai putin graitoare si revelau adevarata natura a transformarii politice numite revolutie. Se vede treaba ca erau mai multe factiuni ale PCR-ului, ale armatei si ale politiei politice implicate \u00een lovitura de stat si \u00een luarea puterii din 23 decembrie 1989. Asa ca, dupa c\u00e2teva interviuri, filmari si fotografii, ne-am decis sa punem punct, sa ne \u00eentoarcem la masina si sa plecam spre Breb, unde ne fusese masul.<br \/>\nP\u00e2na acolo, am ales un drum care traversa regiunea miniera vecina de la Cavnic, situata pe versantul vestic al muntelui Gutin, binecunoscuta pentru bogatele sale zacaminte de metale neferoase. Acolo, de-a lungul unei sosele \u00een panta \u00eentinsa pe c\u00e2tiva kilometri si paralel cu un p\u00e2r\u00e2u ceva mai rasarit, \u00eentr-un orasel la fel de mohor\u00e2t si iarna si vara, cu micul sau centru administrativ si c\u00e2teva cutii de chibrituri prapadite pe post de locuinte, dar altminteri plin de case de lemn, de caramida si de ciment, traieste o adevarata comunitate muncitoreasca formata din unguri, slovaci si rom\u00e2ni semi-urbanizati. \u00cen jur, \u00een vaile perpendiculare si pe dealuri, \u00eentr-o zona semi-muntoasa \u00een care agricultura nu fusese colectivizata, la periferia orasului si putin mai departe, \u00een satele din vecinatate, taranii rom\u00e2ni practicau un part time farming. La Cavnic nu existau conflicte nationaliste, minerii de toate originile pareau a se-ntelege bine unii cu altii si \u2013 printr-o solidaritate destul de puternica \u2013 avusesera c\u00e2stig de cauza \u00een fata puterii comuniste ori de c\u00e2te ori aceasta \u00eencercase sa le retraga sau sa le diminueze avantajele \u00een natura de care beneficiau \u00een virtutea muncii lor crunte, desfasurate la aproape o mie de metri sub pam\u00e2nt&#8230; Dup\u00e3 doar o luna si jumatate de la caderea regimului comunist, nimic, cu exceptia ivirii marfurilor noi \u00een vitrinele sumbre si prafuite, nu parea sa se fi clintit \u00een oraselul ale carui strazi si case erau, \u00een ziua aceea, vatuite cu paturi groase de zapada, pudrate cu un praf negru. Dupa ce am trecut de centrul administrativ, care arbora drapelul rom\u00e2nesc prevazut cu o gaura acolo unde p\u00e2na atunci tronase stema Republicii comuniste rom\u00e2ne, am regasit acelasi peisaj stiut de ani buni, pe jumatate urban, pe jumatate rural&#8230; La intrarea \u00eentr-o mina, zarim un grup de oameni care \u00een mod vadit tocmai iesisera din patratul pecetluit al subteranei. Se vedea ca erau \u00eencinsi \u00eentr-o discutie; din clipa \u00een clipa le crestea furia, iar cuvintele erau \u00eensotite de gesturi de iritare. Ne-am oprit, ne-am dat jos din masina si, odata ajunsi la ei, ne-am prezentat. Am fost primiti cu bratele deschise, toti se \u00eengramadeau sa-si spuna \u00een fata camerei si a magnetofonului opinia si argumentele schimbate, p\u00e2na atunci, \u00eentre ei. Discutia se referea la decizia de a \u00eencepe sau nu o greva, fiindca, dupa \u201erevolutie\u201c, pe zi ce trecea, conditiile de munca se degradasera. Deja \u00eencepuse sa \u00eent\u00e2rzie plata salariilor si a orelor suplimentare conform datei prevazute \u00een contract&#8230; O data \u00een plus, niste situatii precise si bine definite aratau ca \u201erevolutia\u201c era departe de a fi fost pusa \u00een practica de o majoritate \u00een folosul celor multi. Se vedea limpede ca masa lucratorilor obisnuiti fusese exclusa de la asa ceva, ca autoritatile le permisesera doar sa asiste la spectacolul televizual al \u201eeliberarii de sub jugul comunist\u201c, cum bine pricepuse poetul rom\u00e2n Augustin Pop, disparut azi dintre noi: \u201eAcum vom trece de la comunism\/ la o democratie originala.\/ Va rugam sa g\u00e2nditi altfel.\/ Si cu aceasta, stimati telespectatori,\/ revolutia a luat sf\u00e2rsit\/ Va multumim pentru atentie.\u201c<\/p>\n<p>\u00cen orice caz, \u00een experienta lor de zi cu zi, acesti muncitori constatau ca nimic nu se schimbase sau ca, mai rau, conditiile de lucru se \u00eenasprisera. Sigur, raul cel mare nu venise \u00eenca, multi dintre ei aveau sa fie trimisi \u00een somaj si apoi concediati, \u00een numele privatizarii si a rentabilitatii diferentiale numite \u201eterapie de soc\u201c \u2013 o enuntare medicala pentru o situatie economica \u2013 ca si cum economia socialista ar fi fost o boala, si nu o optiune mai mult sau mai putin reusita a societatii \u2013, fac\u00e2nd cu at\u00e2t mai imorala aceasta scoatere la mezat a minerilor, priviti de acum \u00eenainte ca niste excrescente maligne ale unei maladii degenerante. Deja li se ivisera sub ochi marfuri necunoscute \u00eenainte, napadind magazinele \u00eenca de stat care, \u00een doi-trei ani, aveau sa curga pe-aici val dupa val. Fara sa-si dea seama, dupa ce aclamaser\u00e3 c\u00e2teva produse utile ce lipsisera p\u00e2na atunci de pe piata, aveau sa devina noii martori ai invaziei operate de imperiul nimicului (cam uitata \u00een Vest de ceva vreme).<br \/>\n\u00cen acest timp, \u00een culisele spectacolului at\u00e2tator al marfii, se pregatea, prin propaganda apetitului generalizat, publicitatea; se pregatea capotarea sistemelor de sanatate si al \u00eenvatam\u00e2ntului gratuit, pe scurt transformarea tuturor nevoilor si activitatilor umane \u00eentr-un obiect de schimb. Niciunul dintre \u201enobilele si \u00eenaltele suflete democratice\u201c nu sufla \u00eensa vreun cuv\u00e2nt asupra pericolului ce ameninta protectia si promovarea sociala.<br \/>\nFuria minerilor crestea cu fiecare \u00eentrebare a noastra; pe masura ce alti mineri ieseau din subteran, grupul nostru devenea tot mai mare. La un moment dat, vreo treizeci de oameni cu fetele stropite cu pete negre ne-au potopit cu \u00eentrebari \u2013 \u00eentr-un mod calduros (si respectuos) \u00eensa, doritori sa ne afle parerile: voiau sa stie cum au fost percepute evenimentele din Rom\u00e2nia \u00een strainatate si \u00een special \u00een Franta, care la \u00eenceputul anilor 1990 se bucura \u00eenca de un prestigiu istoric real \u00een r\u00e2ndul cetatenilor rom\u00e2ni. Astazi \u00eensa, cu rarisime exceptii, multumita arogantei goale a diplomatilor culturii, neghiobiei administrative a diverselor institutii universitare franceze si, last but not least, unei conceptii \u201egadgetice\u201c a actiunilor culturale ce frizeaza impostura, din acest prestigiu n-a mai ramas dec\u00e2t amintirea, una foarte de-demult, numai buna sa \u00eengrase cartile de istorie.<br \/>\nDar iata ca interlocutorii nostri se \u00eenfierb\u00e2nta, se aprind, se av\u00e2nta ca si cum ar fi rabufnit dintr-o criza \u00eenabusita de prea multa vreme. Ne cer sfaturi: cum sa preseze conducerea, cum s-o oblige sa reglementeze orele suplimentare, dar si cum sa alerteze presa si sa-si faca cunoscuta soarta?&#8230; A trebuit sa le explicam ca noi nu eram nici responsabili politici, nici responsabili sindicali, \u00een Franta, si nici macar jurnalisti acreditati ai vreunor publicatii, ci simpli calatori m\u00e2nati de curiozitate, care doreau pur si simplu sa \u00eenregistreze c\u00e2t mai fidel posibil diverse situatii \u00eent\u00e2lnite prin tara. St\u00e2nd noi asa de vorba, iata, noi protagonisti. Vreo patru sau cinci insi, daca-mi aduc bine aminte, se lipisera de grupul nostru si ne c\u00e2ntareau vorbele \u00een tacere. Deodata, unul dintre ei, arat\u00e2nd ca un miner obisnuit, ne interpeleaza pe un ton insolent: \u201eCe faceti aici? N-aveti ce cauta aici! T\u00e3iati-o! Asta o \u00eentreprindere de stat!\u201c Minerii au sarit \u00eendata sa-i \u00eendeparteze de grup, strig\u00e2ndu-le ca sunt membri ai conducerii deghizati \u00een mineri&#8230; Constienti de tensiunea extrema care plutea \u00een aer, am \u00eencercat si noi cum am putut sa domolim treburile. \u201eSuntem aici pentru a asculta toate parerile, fara rezerva\u201c, am spus. Tensiunea mai scazu putin, si ultimii veniti \u00eencepura atunci o cuv\u00e2ntare \u00eentortocheata zic\u00e2nd ca ei sunt mineri \u00eensotiti de un reprezentant sindical (calitate contestata de cei mai multi dintre cei prezenti) si ca tocmai iesisera din sala de dusuri pentru a \u201epazi mina de spioni\u201c (sic!). Asta ne-a latit z\u00e2mbetul pe buze, mai ales ca G\u00e9rard Soulier mi-a atras atentia asupra m\u00e2inilor noilor veniti, fac\u00e2ndu-ma sa observ ca alea nu erau m\u00e2ini de miner, ci de h\u00e2rtogar. La r\u00e2ndul sau, Dan Culcer, adres\u00e2ndu-se celui care se prezentase drept lider \u201esindicalist\u201c, l-a facut sa-si priveasca propriile m\u00e2ini. L-am vazut atunci ca se fram\u00e2nta, ca o ia de la-nceput cu amenintarile, \u00een isonul alorlalti netoti cu care venise. Adevaratii mineri s-au pus \u00eensa \u00eentre ei si noi, si, protej\u00e2ndu-ne, ne-au condus \u00een josul strazii pentru a ne putea continua conversatia, pomenind \u00eencontinuu de degradarea conditiilor de munca, de \u00eent\u00e2rzierea platii salariilor si de neplatirea orelor suplimentare&#8230; Daca, pe moment, m-am g\u00e2ndit c\u00e2t de sever era controlul sociopolitic al diverselor ramuri industriale care ascultau de ordinele FSN-ului (orchestratorul loviturii de stat), post factum a trebuit sa constat ca puterea manageriala a elitelor tehnice comuniste (ingineri si tehnicieni superiori ai economiei planificate), \u00eempreuna cu \u00eenalta ierarhie a diverselor servicii ale Militei, Securitatii si Armatei, pusesera deja pe roate procesul de privatizare a mijloacelor de productie. Foarte repede, \u00een primii doisprezece ani de postcomunism rom\u00e2nesc, oricare a fost coalitia de partide aleasa si detinatoare a puterilor legislative si executive (responsabile de interesele acestei tari), dreapta sau \u201est\u00e2nga\u201c, nu conteaza, am avut, ca profesor invitat la Universitatea din Cluj, libertatea sa ma conving ca asta nu \u00eensemna dec\u00e2t un furt din proprietatea publica, organizat si planificat chiar de stat. Vreme de doisprezece ani am asistat asadar la dezmembrarea si la prapadirea bunului public, la ceea ce economistul canadian Chossudovsky calificase drept \u201ejaful secolului\u201c, alimentat si preamarit de toate instantele economice si politice occidentale, si pe care cei mai multi dintre moralistii liberali \u00eel proslaveau ca o culme a democratiei.<\/p>\n<p>Aceasta \u00eent\u00e2lnire \u00eemi confirma, o data \u00een plus, ca nu eram c\u00e2tusi de putin \u00een eroare atunci c\u00e2nd calificam aceasta \u201erevolutie\u201c drept o lovitura de stat pusa la cale de generatia celor de patruzeci-cincizeci de ani, multi dintre ei membri ai Securitatii sau colaboratori privilegiati ai ei, \u00een s\u00e2nul diverselor institutii si ministere. Toti actorii importanti din Bucuresti si din marile orase din provincie (Timisoara, Cluj, Brasov, Iasi, Ploiesti, Pitesti, Constanta) erau produsul pur al celui de-al doilea comunism rom\u00e2nesc, cel al epocii de ascensiune si de \u00eentarire a puterii grupului Ceausescu. \u00cen 1989, toti acestia proveneau din linia secunda a elitei PCR. Ei au fost cei care, \u00eentr-un fel sau altul, dupa ce dadusera suficiente garantii puterilor occidentale, si-au asigurat \u00eencrederea lor pentru a conduce tara \u00een jocul formal si procedural al alternantelor democratice (&#8230;) A crea iluzia unei schimbari reale a elitelor prin transformarea reala a unei puteri socialiste, hiperautoritare, uneori de-a dreptul dictatoriale, cu o politie care cauta sa controleze \u00een mod direct constiintele, transformarea acestei puteri, asadar, \u00eentr-o putere politico-economica postmoderna, care-si \u00eensuseste, \u00eentr-o prima faza, toata puterea politica si mare parte din puterea economica (sursa a puterii \u00een sistemul capitalist) \u00eentr-o a doua faza, iata \u2013 zic eu \u2013 esenta \u00eensasi sau adevarul gol-golut al acestui \u201eThermidor\u201c dunarean.<br \/>\n\u00cen vreme ce minerii si alti muncitori metalurgisti, mecanici, sudori, lucratori \u00een turnatoriile industriale, strungarii, topitorii, finisorii \u00eencepeau sa resimta inexorabil pauperizarea si haosul administrativ, pe scena politica defila v\u00e2natoarea de comunisti. Toata lumea \u00eei critica, toata lumea \u00eei \u00eenjura si-i denunta. Dar unde se ascundeau totusi acesti comunisti? Fiindca, \u00een afara de c\u00e2tiva batr\u00e2ni pricajiti, \u201enoile\u201c elite din partidele istorice reconstituite sau din partidele nou aparute \u00een ianuarie 1990 erau, toate, compuse din fosti membri ai Partidului Comunist, si chiar din elemente de nadejde ale acestuia! Aceste discursuri vindicative pornite pe urmele \u201ecomunismului\u201c puteau sa para \u00eensa o realitate pentru un observator strain care nu stia nimic despre istoria contemporana a tarii, dar, \u00een realitatea psihologica si \u00een experienta sociala a tuturor cetatenilor rom\u00e2ni (sau aproape a tuturor), \u201ecomunismul\u201c, dupa ce fusese vreme de patruzeci de ani cov\u00e2rsit de atribute pozitive, de valori eroice de tot soiul, dupa ce fusese oferit ca singurul model ideal al omului social \u00eemplinit \u00een patria sa, devenise, \u00eentr-o singura noapte de decembrie, un personaj care purta \u00een c\u00e2rca toata negativitatea din lume: Raul \u00een carne si oase. Pentru tinerele generatii, o negare at\u00e2t de violenta si de brusca venita din partea celor mai \u00een v\u00e2rsta nu putea \u00eensa dec\u00e2t sa genereze o lume fantasmatica, \u00een imaginar, si aparitia unor simulacre \u00een practicile cotidiene. O tacere grea si apasatoare din partea parintilor si a celor mai \u00eenaintati \u00een zile ca ei domnea peste acest trecut recent, peste practicile reale din viata individuala si sociala a fiecaruia. <em><strong>(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">&nbsp;<\/p>\n<p>Extras din Postfata (2007) volumului Inventarea poporului-natiune. Letopiset al Rom\u00e2niei si al Europei Orientale 1973-2007, traducere din franceza de Teodora Dumitru, \u00een curs de aparitie la Editura Idea Design&amp;Print<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rom\u00e2nia &#8211; \u00eentre comunism si democratie originala &nbsp; Fiindca sub regimul comunist traisem si muncisem \u00een Rom\u00e2nia vreme de aproape cinci ani si fiindca, \u00een octombrie 1981 si \u00een iulie 1982, fusesem angajat de ONU ca expert \u00een stiinte sociale la Institutul de \u00eenvatam\u00e2nt si cercetare finantat de aceasta organizatie la Bucuresti (CEDOR), am putut&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aceeasi-marie-cu-alta-palarie-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Aceeasi Marie, cu alta palarie (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5316,1079,1699],"class_list":["post-7311","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-democratia-in-romania","tag-regimul-comunist","tag-societatea-romaneasca"],"views":2342,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7311","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7311"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7311\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7311"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7311"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7311"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}