\u00cen \u201eContemporanul\u201c, dna Magda Ursache striga \u00een pustiu contra crimelor culturale ale \u201ecapusilor editoriale\u201c nascute \u00een numele democratiei, al liberei competitii si al confruntarii pe piata: a iesit un Babel editorial din care c\u00e2stiga maculatura cea mai odioasa promovata de multii baieti destepti ai prostitutiei literare si ai pirateriei editoriale mediatizate la televiziunile comerciale, \u201econtra cost \u00een euro\u201c, de c\u00e2tiva rechini grasi la burta si grosi la obraz, \u00een stare sa \u00eenghita, cu aplauze comandate la pret fix, kilometri de guma de mestecat numita \u201eliteratura\u201c. Nu stiu daca \u00een aceste conditii nu era preferabil blestematul realism socialist \u00een locul prostitutiei editoriale de astazi. \u201eSpre nenorocul acestei culturi \u2013 scrie cu amaraciune dna Magda Ursache \u2013 s-a reg\u00e2ndit complet nepotrivit sistemul de editare si de difuzare, conform \u00abtacticii occidentalizarii\u00bb, ca sa-l citez pe Zinoviev. \u00cen tactica asta intra \u201econtaminarea populatiei cu viciile societatii occidentale, care sunt \u00eenfatisate ca virtuti, ca manifestari ale libertatii persoanei. Colonizarea culturala a \u00eenceput cu invazia camioanelor cu ajutoare \u00een carti, majoritar rebuturi. Comertul subtire (de carte) a devenit afacere de taraba (n-as jigni \u00eentr-at\u00e2ta nici amar\u00e2ta de taraba la care un batr\u00e2n consatean al meu \u00eesi vinde urzicile, mararul firav si patrunjelul pricajit \u2013 n.n.). Editologia nu mai e serviciu national. Editarea \u00een afara statului are hibe multe pe care ministrii Culturii (daca am numarat bine 14 \u00een 21 de ani: Plesu, Spiess, Golu, Sorescu, Salcudeanu, Maior, Zanc, Margineanu, Caramitru, Theodorescu, Musca, Iorgulescu, Paleologu) nu s-au straduit sa le rezolve. Vina fiind una colectiva, responsabilitatile ram\u00e2n neasumate. E r\u00e2ndul lui Hunor Kelemen sa-si aplice strategia, clarvazator si coerent.\u201c Nu stiu ce poate face un ministru, oricare ar fi, ca sa puna ordine \u2013 ordinea valorii, nu? \u2013 \u00een acest Babel editorial: si, la urma urmei, nici nu-i treaba lui sa o faca. Legea cererii si ofertei functioneaza si aici: probabil ca, \u00een general, la asa cerere, avem oferta pe care o meritam. Ofensiva veleitarilor si impostorilor, de neoprit, a ajuns la cote niciodata atinse si ea e favorizata decisiv de calitatea publicului (cititor) de care dispunem: clientul nostru, stap\u00e2nul nostru! Iar acest \u201estap\u00e2n\u201c iese asa cum a intrat din scoli, licee, facultati. Procesul pare ireversibil. Dna Magda Ursache a patit-o cu o editura din Iasi, a carei patroana c\u00e2stiga pe spinarea bietilor autori. Autori care, spune d-sa un pic idealista, traiesc g\u00e2ndindu-se la interesul operei, nu la al lor: \u201eScriitorul e un extraneu, un om singur \u00eentr-un anumit spatiu, pe o boaba de piper, \u00eentr-un labirint, la zid chiar. C\u00e2nd iese din lumea de h\u00e2rtie se g\u00e2ndeste la interesul operei, nu la al sau. Si pentru ca nu-i place tihna, e fara tihna, trece repede la scrierea altei carti. \u00cesi oxigeneaza existenta scriind (Serge Dubrovsky). De vindecat se vindeca tot prin tratament fabulatoriu. Balzac, pe moarte, si-a chemat doctorul pe care-l inventase, pe cel fictionat de el \u00eensusi. De aceasta imunitate scazuta profita serelistii…\u201c Asa se \u00eent\u00e2mpla, dar nu cu toti, mai sunt si exceptii: \u201eCei mai saraci proprietari sunt proprietarii de metafore, cu exceptia a 2-3 piaristi buni, ca Mircea Dinescu, prosper om de afaceri, fost \u201eproprietar de poduri\u201c, care-si protejeaza poemele ca pe soiurile de vinuri proprii. \u00cendemnul podgoreanului, Cititi si beti poezie!, la o lansare de carte cu ecou garantat, poemul de dragoste fiind asortat cu orchestra Mambo Siria. Altii (ca Tudor Octavian) se simt ca-n raiul gainilor \u00een emisiunea \u00abRai da\u2019 buni\u00bb. Cei mai multi, \u00eensa, care n-au v\u00e2nt sa le sufle-n p\u00e2nze, fac parte din categoria numita de Nichita Stanescu \u00abom neavut\u00bb. Neavut a fost si Luchian. Arghezi scria ca luchienii erau etalati \u00een saloane de lux, unde autorul n-a patruns nicic\u00e2nd.\u201c Cu un eroism nedezmintit, mostenit de la Don Quijote, dna Magda Ursache nu se lasa si promite sa \u201estrige\u201c \u00een continuare contra capuselor editoriale. Asteptam cu acelasi interes si cu mare simpatie intelectuala urmarea strigatului sau \u00een pustiu. Cauza, nobila, o merita din plin desi efectul este dinainte cunoscut, iar vindecarea urmeaza sa aiba loc tot prin tratament fabulatoriu. Spre bucuria cititorului.
\nMemorabile
\nPoporul din ocna. \u201eAutorul si-a proiectat scrierea fiind \u00eenca la ocna. Cur\u00e2nd dupa iesirea sa din puscarie, el trimite din Omsk prima scrisoare amanuntita fratelui sau Mihail, \u00een care descrie plecarea silnica, \u00een urma cu ani, din Petersburg, drumul p\u00e2na \u00een ad\u00e2ncul Siberiei, conditiile de trai pe care le-a \u00eendurat ca ocnas, chiar ca ocnas din patura privilegiata, pe care, tocmai din aceasta cauza, majoritatea detinutilor \u00eel priveau cu antipatie. Totusi, \u00eesi marturiseste satisfactia pentru experienta acumulata \u00een anii de surghiun: \u00abCrede-ma, sunt caractere profunde, tari, minunate; c\u00e2t de fericit eram sa descopar aur curat sub crusta grosolana care-l acoperea. Ce galerie de tipuri populare, ce caractere am adus cu mine de la ocna! M-am amestecat cu ei si de aceea \u00eei cunosc, pare-se, temeinic. C\u00e2te povesti cu vagabonzi si banditi, si cu oameni ai pegrei, cu existenta amar\u00e2ta! Ar ajunge sa umple volume \u00eentregi. Ce popor teribil. \u00cen genere, pentru mine vremea nu s-a irosit. Daca nu am cunoscut Rusia, am cunoscut \u00een schimb bine poporul rus, si \u00eenca at\u00e2t de bine, cum poate nu-l cunosc multi\u00bb. \u00abC\u00e2ta tinerete, c\u00e2ta putere irosita se \u00eenmorm\u00e2nta, istovindu-se \u00eentre aceste ziduri! Caci trebuie s-o spun deschis: toti acesti oameni erau poate cei mai \u00eenzestrati si cei mai puternici din s\u00e2nul poporului nostru. Si uite ca s-au irosit fara folos at\u00e2tea forte, \u00een mod absurd, nefiresc, zadarnic. Si din vina cui?\u00bb … Amintirile fac trecerea spre etapa de v\u00e2rf a creatiei dostoievskiene. Din Iasnaia Poliana, Tolstoi \u00eei va scrie lui Nikolai Strahov (26 sept. 1880): \u00abZilele acestea am fost cam bolnav si am citit Casa mortilor. M-am delectat ieri toata ziua cu ea, cum nu m-am mai delectat de multa vreme. Daca-l veti vedea pe Dostoievski, transmiteti-i ca mi-e drag.\u00bb Dostoievski avea sa moara peste nici jumatate de an\u201c (Ion Ianosi: \u201eFeodor Dostoievski \u00abAmintiri din Casa mortilor\u00bb\u201c, \u201eContemporanul\u201c, nr. 2, 2011).<\/p>\n
Teama. \u201eCeea ce-l apasa era \u00eendeosebi teama. \u00cel teroriza g\u00e2ndul ca ar putea fi urmarit, poate arestat, condamnat pentru demnitatile sale at\u00e2t de efemere \u00een guvernul Goga sau \u00een diplomatie. Portugalia era un paradis pierdut, dar \u00eensasi amintirea acelui eden abolit era otravita caci trezea \u00eentr-\u00eensul o anxietate abia atipita. \u00cen \u00eent\u00e2lnirile mele cu el din acea lunga vara fierbine simteam cum \u00eei creste, ca o febra, anxietatea. \u00cel preocupau toate arestarile cunoscutilor, revenea asupra lor ca un obsedat (…), privea cu suspiciune orice necunoscut care i se prezenta la usa (…) Noptile lui Blaga erau b\u00e2ntuite de teama aparitiei fantomatice a agentilor din umbra\u201c (Nicolae Balota: \u201eCu Blaga sub cerul \u00eenstelat\u201c, \u201eContemporanul\u201c, nr. 2, 2011).<\/p>\n
Umanitatea dictatorului. \u201eAsemenea fragmente care surprind reactii spontane mai apar si \u00een alte imagini necunoscute p\u00e2na acum, desprinse mai ales din filmele de familie: Ceausescu juc\u00e2nd volei, juc\u00e2nd plictisit carti cu Elena, \u00eembratis\u00e2nd-o fericit pe fiica lui Zoe, sau privind cu m\u00e2ndrie ursul v\u00e2nat de el. Unele cadre sunt de-a dreptul idilice, asa ca acela descriind plimbarea cuplului prezidential \u00eembracat \u00een cojocele albe, \u00eentr-o sanie cu zurgalai. Sunt momentele \u00een care se r\u00e2de, \u00een general, \u00een sala de proiectie, dar este un r\u00e2s amabil nu unul sarcastic. Aceste pasaje, ca si acela despre \u00eenmorm\u00e2ntarea mamei lui, contribuie, \u00een general, la umanizarea si nuantarea portretului. Capacitatea lungmetrajului lui Andrei Ujica de a sugera dimensiunea de \u201eumanitate\u201c, sau mai precis de normalitate a personajului a devenit, \u00een viziunea unor comentatori, un capat de acuzare \u00eempotriva filmului, de la care unii ar fi asteptat, probabil, sa devina un pamflet anti-dictatorial fatis. Adevarul este ca unii au \u00eenteles exact ce trebuie si din inserarea fragmentului de jurnal arat\u00e2ndu-l pe Ceausescu alaturi de Charles de Gaulle, sau alaturi de presedintele american Jimmy Carter, sau alaturi de regina Angliei, \u00een caleasca regala. Regizorul are \u00eencredere \u00een discernam\u00e2ntul si inteligenta spectatorului… Dispun\u00e2nd materialul cronologic, autorul traseaza cu precizie ascensiunea si decaderea unui dictator si schiteaza diagrama degradarii unui popor care s-a multumit sa aplaude \u00eenjur\u00e2nd \u00een g\u00e2nd regimul aberant.\u201c (Dana Duma: \u201eAutobiografia lui Nicolae Ceausescu\u201c, \u201eContemporanul\u201c, nr. 2, 2011).<\/p>\n
Fascinatia cartilor proaste.\u00a0 \u201eAni la r\u00e2nd am luptat, ca Fat-Frumos cu balaurul, cu cartile proaste. Si exact ca \u00een cazul lui, acolo unde taiam un cap, cresteau la loc sapte. Ma declar \u00eenvins. Dar asta n-ar fi at\u00e2t de grav. Toti suntem (\u00eel parafrazez pe Caragiale, fiind \u00eenca sub influenta memorabilei conferinte tinute de Ioana P\u00e2rvulescu la Teatrul National din Bucuresti) mai mult sau mai putin \u00eenvinsi. Cu adevarat \u00eentristator este faptul ca falsa literatura a \u00eenceput sa-mi placa. Aproape ca am devenit dependent de ea. Mi-l aduc aminte pe Mircea Cartarescu, t\u00e2nar, tin\u00e2nd o radasca \u00eentre doua degete si examin\u00e2nd-o cu o curiozitate stranie. O curiozitate asemanatoare, poate chiar un fel de fascinatie, simt eu citind un text inept. Uneori, caut carti proaste prin librarii, febril. Din fericire, nu trebuie sa caut prea mult. Ma atrage expresivitatea involuntara (aceea teoretizata de Eugen Negrici) a literaturii fara valoare. Daca stii cum sa o citesti, daca nu o iei \u00een serios, ea te poate delecta \u00eentr-un mod pervers.\u201c (Alex Stefanescu: \u201eCartile proaste\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 12, 2011).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen \u201eContemporanul\u201c, dna Magda Ursache striga \u00een pustiu contra crimelor culturale ale \u201ecapusilor editoriale\u201c nascute \u00een numele democratiei, al liberei competitii si al confruntarii pe piata: a iesit un Babel editorial din care c\u00e2stiga maculatura cea mai odioasa promovata de multii baieti destepti ai prostitutiei literare si ai pirateriei editoriale mediatizate la televiziunile comerciale, \u201econtra… Cite\u0219te mai mult »Babelul editorial<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3689,5314],"class_list":["post-7303","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-contemporanul","tag-magda-ursache"],"views":1538,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7303","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7303"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7303\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7303"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7303"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7303"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}