Traim \u00eentr-un spatiu al ratarii \u00een care nimic nu ne mai poate mira. Nu stiu cum se face, dar nu ne-a mai ramas nicio far\u00e2ma de timp pentru spirit, pentru frumos, pentru cele c\u00e2teva \u00eentrebari esentiale care ne diferentiaza de \u00eenaintasii nostri pe scara animala. Cei foarte putini alearga dupa bani, cei foarte multi \u2013 dupa hrana. Urla si unii si altii, ataca si unii si altii m\u00e2nati de aceeasi ura, dezlantuita odata cu Revolutia. \u00cenainte de caderea comunismului credeam ca lumea va beneficia de experienta Estului, \u00een sensul ca aici oamenii au simtit teroarea, agresivitatea si ura \u00een chipurile lor cele mai rafinate, moartea fizica si psihica, umilinta, absenta libertatii, astfel ca ele nu se vor mai repeta prea cur\u00e2nd. Din pacate, judecata a fost superficiala, caci, dupa at\u00e2tia ani de totalitarism, aici s-a consolidat mentalitatea de lagar si s-a nascut o specie aparte, un fel de supravietuitor prin orice mijloace \u00eentr-un rai al prostilor, brutelor si derbedeilor. Nu ma g\u00e2ndeam atunci\u00a0 ca fiintele crescute \u00een custi \u2013 la propriu si la figurat \u2013\u00a0 nu se vor \u00eendeparta de ele dupa ce usile vor fi deschise. Si nici ca libertatea se \u00eenvata at\u00e2t de greu, mai ales ca, la noi, dascalii de libertate si de demnitate, cum erau pe vremuri Soljenitin si Saharov, nu au existat. Si nicio patura luminata care sa se opuna celor ce si-au facut o profesie din a minti si a \u00eensela. Convingerile multor intelectuali rom\u00e2ni s-au schimbat si se schimba \u00een functie de bursele si avantajele cu care\u00a0 li se cumpara tacerea sau laudele. Experienta postdecembrista arata ca multi si-au \u00eensusit rolurile dupa\u00a0 nevoile sponsorilor, devenind c\u00e2nd circari, c\u00e2nd enoriasi ai putinei g\u00e2ndiri a celor ce i-au platit, c\u00e2nd maciucari sau chiar calai ai adversarilor acestora.\u00a0 Iar dincolo de asta, cum bine spunea Machiaveli, \u201ecel care \u00eensala \u00eel va gasi \u00eentotdeauna pe cel care se lasa \u00eenselat\u201c. Dupa cum si parazitii \u2013 niste c\u00e2ini care sa-i treaca strada. Iar oamenii, cum s-a vazut, nu sunt obisnuiti sa-si puna \u00eentrebari, renunta usor la libertate deleg\u00e2ndu-si altora raspunderea. Nu se revolta, ci se adapteaza! Chiar daca au facut acelasi lucru si \u00eenainte de Revolutie. Caci nicio dictatura nu se poate instala fara contributia celor multi, fara un anumit climat \u00een care monstrii se pot dezvolta. De aceea nu trebuie sa \u00eenvinuim pe nimeni pentru ceea ce traim, pentru umilintele \u00eendurate acum, dar nici nu trebuie sa asteptam salvari miraculoase, din afara. Viitorul depinde numai si numai de noi. Totul este ca nu cumva sa ne dam seama prea t\u00e2rziu. Prin urmare, \u201epoliticienii\u201c aflati la putere nu trebuie sa se iluzioneze ca trocul cu prietenii de coalitie, udemeristii, se va opri \u00een clipa \u00een care vor fi cadorisiti si cu Legea minoritatilor. Pasii importanti ai partenerilor de-abia acum urmeaza. Cine a urmarit festivitatea de la Cluj a dezvelirii Statuii lui Matei Corvin si-a putut da seama cu usurinta ca ceasurile unora s-au oprit \u00een 1867. C\u00e2t despre aroganta celor care au uitat \u00een ce an si \u00een ce spatiu se afla, ar fi multe de spus. Am observat \u00eensa ca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd uita ca un partid nu este o tara si ca lumea te judeca si dupa respectul\u00a0 pe care \u00eel ai fata de\u00a0 demnitatea celorlalti. Este motivul pentru care am amintit de festivitatea de la Cluj.\u00a0 Oricum,\u00a0 pentru cele ce\u00a0 se petrec zilnic sub ochii nostri, par necesare alte cuvinte \u00een masura sa le sublinieze gravitatea si particularitatile. Prin urmare, a afirma ca udemeristii sunt discreditati pozitiv, ar fi mult prea putin. De asemenea, cuvinte precum: prostie, abuz, nerusinare, indiferenta, crima pot deveni\u00a0 simple alinturi \u00een comparatie cu realitatea pe care ar trebui sa o defineasca.\u00a0 Si, suntem obligati sa observam, lista acestora se \u00eembogateste mereu. Acum, de exemplu, este la moda cuv\u00e2ntul \u201ereforma\u201c, care, \u00een realitate, este prea bl\u00e2nd pentru modul foarte primitiv de a se afla \u00een treaba al unor diletanti sadici.<\/p>\n
Nu exista domeniu, v\u00e2rsta, colt de tara asupra carora incompetenta si ura acestora sa nu se fi manifestat cu brutalitate. Reforme pe coltul mesei, facute \u00een graba, fara nicio analiza, de niste\u00a0 ministri total nepriceputi, reforme esuate din start, reforme de r\u00e2sul lumii. Dupa cea din Educatie, care viza nu numai \u00eenchiderea multor scoli, reducerea calitatii \u00eenvatam\u00e2ntului, ci si editarea unor manuale pe gustul actualilor internationalisti \u2013 adica, tot ce tine de specificul nostru trebuie anulat sau minimalizat \u2013, a venit r\u00e2ndul Sanatatii. \u00cenchiderea multor spitale si desfiintarea unor institute de mare performanta care ne tinusera \u00een pas cu lumea, intra \u00een firescul reformei. Mai \u00eent\u00e2i, au fost agresate numele care \u00eensemnau ceva \u00een cultura noastra. Si atacurile sunt departe de a se fi sf\u00e2rsit. Un grup de golani s-a luat p\u00e2na si de v\u00e2rsta oamenilor. Lumea a fost \u00eempartita \u00eentre expirati si neexpirati, adica \u00eentre cei \u00een v\u00e2rsta si nulii cu pretentii, adica ei. C\u00e2t despre reforma, se pare ca numarul mortilor si al bolnavilor nu a fost suficient,\u00a0 bietii batr\u00e2ni nu \u201eieseau din sistem\u201c, adica nu mureau at\u00e2t de repede pe c\u00e2t,\u00a0 probabil, s-a dorit, astfel ca disparitia a 67 de spitale si a institutelor pomenite va scuti acest guvern de caraghiosi cu pretentii de o parte din griji.\u00a0 Reforma fara sa fi cladit un singur spital nou, fara dotari, fara salvari moderne si\u00a0 elicoptere? Si, desigur, bani. Doi oameni, iata, au si parasit sistemul. Unul, la poarta spitalului din Balcesti, unde venise pentru ca nu aflase ca spitalul nu mai exista. Un altul, din\u00a0 judetul Constanta, a decedat \u00een ambulanta care nu avea dec\u00e2t asistenta. Si c\u00e2nd ne g\u00e2ndim ca\u00a0 reformele sunt abia la \u00eenceput… Daca toata lumea se trateaza \u00een Viena, unde exista spitale de mare performanta, \u00een frunte cu celebrul A.K.H., de ce nu am adopta sistemul austriac? Dupa banci, petrol etc. v\u00e2ndute austriecilor, asa cum stim, ar fi logic sa \u00eenvatam modul lor de organizare a sistemului sanitar. Nu stiu cum se face ca, de fiecare data c\u00e2nd se \u00eencepe vreo reforma, \u00eemi amintesc de\u00a0 \u00eendreptatita observatie a presedintelui: \u201eDaca vrem sa ne distrugem tara, suntem pe drumul cel bun!\u201c Sigur este ca p\u00e2na \u00een momentul de fata, datorita reformelor si modernizarii pe care el \u00eensusi le binecuv\u00e2nteaza, nu ne-am abatut de la el.\u00a0 Dar stau si ma \u00eentreb: daca, \u00een sf\u00e2rsit, am \u00eenvata de la altii si am fi scutiti de putina imaginatie a reformatorilor nostri, ne-am afla oare \u201epe drumul cel bun\u201c? P\u00e2na una-alta, lumea ne stie mai ales dupa criminalii nostri, dupa hoti si fete frumoase si ieftine. Si, cu toate astea, oric\u00e2t ar parea de ciudat, ma \u00eencapat\u00e2nez sa cred ca \u00eentr-o zi vom \u00eenceta sa fim un fel de apa statuta \u00een care t\u00e2r\u00e2toarele si rapitoarele traiesc \u00eentr-un echilibru precar. Ca vom redeveni cu adevarat un popor,\u00a0 cum am fost pentru o scurta perioada \u00een august 68, la Revolutie si, mult mai departe \u00een trecut, la 1 Decembrie…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Traim \u00eentr-un spatiu al ratarii \u00een care nimic nu ne mai poate mira. Nu stiu cum se face, dar nu ne-a mai ramas nicio far\u00e2ma de timp pentru spirit, pentru frumos, pentru cele c\u00e2teva \u00eentrebari esentiale care ne diferentiaza de \u00eenaintasii nostri pe scara animala. Cei foarte putini alearga dupa bani, cei foarte multi \u2013… Cite\u0219te mai mult »Echilibru precar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[185,4,4947,5313],"class_list":["post-7298","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-comunism","tag-editorial","tag-intelectuali-romani","tag-soljenitin-si-saharov"],"views":2709,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7298","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7298"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7298\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7298"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7298"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7298"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}