{"id":7290,"date":"2011-04-14T12:36:14","date_gmt":"2011-04-14T10:36:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7290"},"modified":"2011-04-14T12:38:06","modified_gmt":"2011-04-14T10:38:06","slug":"arta-marele-%e2%80%9ebubble%e2%80%9c-1-un-triptic-dogmatic-si-o-concluzie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arta-marele-%e2%80%9ebubble%e2%80%9c-1-un-triptic-dogmatic-si-o-concluzie\/","title":{"rendered":"Arta, marele \u201ebubble\u201c (1). Un triptic dogmatic si o concluzie"},"content":{"rendered":"

Filosofie pop<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Un \u201ebubble\u201c, \u201ebula\u201c sau \u201ebalon\u201c este acel capital aflat permanent \u00een trend ascendent, care realizeaza plus-valoare doar prin faptul ca exista si ca interactioneaza cu mediul economic.<\/strong><\/em>
\n Operele de arta (\u00een principiu \u201ecolectiile de arta\u201c) sunt asemenea capitaluri cu valoare permanent ascendenta. Ele sunt totusi complet atipice. At\u00e2t de atipice \u00eenc\u00e2t economisti fundamentali, ca Adam Smith si David Ricardo, fondatorii teoriilor financiare, le-au negat pur si simplu existenta. Pentru clasicismul economic, operele de arta nu au nicio valoare \u00eentruc\u00e2t nu pot fi obiectiv evaluate, nici macar \u00een raport unele cu altele, rezult\u00e2nd o \u201eutilitate marginala\u201c zero.<\/strong><\/em>
\nStudiile mai noi despre economia culturii merg spre recunoasterea existentei de facto a unei industrii culturale, pe de o parte, si a unei capitalizari prin opere de arta, pe de alta parte. Abia pe acest din urma segment ajungem la ceea ce \u00eendeobste se numeste \u201epiata de arta\u201c, \u00eensum\u00e2nd colectii de tablouri, sculptura, obiecte de artizanat mai vechi de 100 de ani, fotografii vechi, reproduse \u00een maximum treizeci de exemplare s.a. \u00cen nucleul dur, piata de arta se refera exclusiv la pictura si sculptura.
\nEvolutia istorica a preturilor operelor de arta (mai evidenta \u00een paritatea cu moneda \u2013 dolar, euro, lei, yeni \u2013, dar sesizabila si \u00een paritate cu gram aur sau baril petrol) este \u00een continua crestere. Din anii ’80-’90, inclusiv bancile, marile societati de investitii si fondurile de risc au investit si ele \u00een arta, ca masura de securizare si garantare a capitalurilor. La jumatatea anilor ’80 un prim studiu global asupra randamentului investitiei \u00een arta indica un profit de 0,55% pe an, sub 2-2,5% randamentul pachetelor de actiuni la o lichiditate similara. Partizanii pietei de arta au contraatacat cu studii din care, \u00een aceleasi conditii, randamentul mediu global al investitiei \u00een arta ar fi de 6-8%.
\nNici nu intra \u00een discutie (ca fiind exceptii, nu trend) lucrarile cel mai bine v\u00e2ndute, \u00een perioada 2000-2007 depasindu-se aproape anual preturile cele mai mari \u00eenregistrate pentru Picasso, Gauguin, Klimt sau Pollock. (va urma)<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Filosofie pop   Un \u201ebubble\u201c, \u201ebula\u201c sau \u201ebalon\u201c este acel capital aflat permanent \u00een trend ascendent, care realizeaza plus-valoare doar prin faptul ca exista si ca interactioneaza cu mediul economic. Operele de arta (\u00een principiu \u201ecolectiile de arta\u201c) sunt asemenea capitaluri cu valoare permanent ascendenta. Ele sunt totusi complet atipice. At\u00e2t de atipice \u00eenc\u00e2t economisti… Cite\u0219te mai mult »Arta, marele \u201ebubble\u201c (1). Un triptic dogmatic si o concluzie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2100,5312,5311,5310],"class_list":["post-7290","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-arta","tag-piata-de-arta","tag-pretul-obiectelor-de-arta","tag-valoarea-obiectelor-de-arta"],"views":4390,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7290","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7290"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7290\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7290"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7290"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7290"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}