{"id":729,"date":"2009-12-10T17:19:38","date_gmt":"2009-12-10T15:19:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=729"},"modified":"2009-12-10T17:20:32","modified_gmt":"2009-12-10T15:20:32","slug":"infanti-infantilico","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/infanti-infantilico\/","title":{"rendered":"Infanti, infantili&co."},"content":{"rendered":"

Ideea ca, dupa Evul Mediu, spiritul european a intrat intr-o era de puerilitate, adica s-a infantilizat, nu e noua. In \u201eUn nou Ev Mediu\u201c, carte aparuta si in Rom\u00e2nia, la Editura Paideea, in 2001, Nikolai Berdiaev a enuntat-o, argument\u00e2nd subtil si privind-o ca pe o \u201edezaxare a esentei omenesti (ce) inseamna ruina constitutiei sale organice\u201c care inceteaza sa fie \u201eun organism spiritual\u201c odata cu Renasterea, c\u00e2nd omul s-a smuls de sub influenta Centrului (religios). Si a renuntat sa priveasca si sa construiasca pe verticala, afund\u00e2ndu-se in orizontala unei noi istorii.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

In 1925, intr-un studiu pe care avea sa-l publice in volumul \u201eDezumanizarea artei si alte eseuri de estetica\u201c (tradus si publicat la noi de Editura Humanitas, in 2000), Jose Ortega y Gasset scria transant : \u201eEuropa intra intr-o etapa de puerilitate\u201c. Si nuanta, argument\u00e2nd ca \u201easpectul pe care il ia existenta europeana in toate ordinele anunta o vreme a masculinitatii si tineretii. Femeia si batr\u00e2nul trebuie sa cedeze pentru o perioada c\u00e2rmuirea vietii in favoarea adolescentilor, si nu e de mirare ca lumea pare a-si pierde treptat din gravitate\u201c.
\nProcesul a continuat in urmatoarele (mai bine de) opt decenii, c\u00e2nd influenta Centrului a pierdut teren in fata linearizarii si c\u00e2nd, dupa cum apreciaza Nikolai Berdieav, \u201echiar la periferia vietii au aparut centre inselatoare\u201c si \u201eomul european\u201c a atins o ingrijoratoare \u201estare de secatuire\u201c, \u201ecristocentrismul\u201c fiind inlocuit de \u201eantropocentrism\u201c, iar omul fiind constr\u00e2ns \u201esa rataceasca la suprafata vietii\u201c.
\nSunt toate acestea enuntate mai sus reperele teoretice care alcatuiesc punctul de plecare al cartii lui Onisim Colta \u201eCu fata spre Centru\u201c, coeditata profesionist si elegant de Editura Interart TRIADE si Editura Brumar din Timisoara.
\nAflat in primul pluton al artistilor vizuali optzecisti, pictor, grafician, scenograf si universitar cu un stralucit doctorat in teoria artei, autorul a oferit, in egala masura publicului larg interesat de evolutia artelor contemporane si specialistilor, o vedere\/ viziune din interior asupra fenomenului. Si s-a incumetat sa faca si critica de arta, nu de putine ori in mod polemic, consider\u00e2nd ca e indreptatit sa o faca deoarece \u201efiecare comentariu plastic este consecinta unei provocari pentru spirit, venita dinspre opera si g\u00e2ndirea unui confrate intr-ale exprimarii: pictor, grafician sau sculptor (\u2026) (iar)experimentarea directa a starii de atelier, a starii de a face, aduce avantajul intelegerii p\u00e2rghiilor intime ale unui demers plastic, interrelationarea acestuia cu Zeitgeist-ul contemporan lui\u201c.
\nPostura aceasta nu e noua. La o repede incursiune in devenirea artelor vizuale autohtone se pot gasi \u2013 adevarat, nu multe \u2013 cazuri de artisti care au scris despre confrati sau si-au deschis atelierul spre (auto)teoretizari. Sa nu-i amintim dec\u00e2t pe Francisc Sirato, ori Sorin Dumitrescu. Dar Onisim Colta este un caz particular. Pe l\u00e2nga portretele artistilor cu care are afinitati elective, nu numai Zeitgeist contemporan-portrete care sunt veritabile capitole de istorie a artelor vizuale, nu impresionisme spumoase ori simple crochiuri amicale: Vasile Varga, Marin Gherasim, Liviu Suhar, Mihai Manescu, Constantin Flondor, Liviu Mocan, Paul Gherasim, Stefan Oroian, Dumitru Serban, Zamfir Dumitrescu, Stela Lie, Aculina Strasnei-Popa, Vasile Tolan, Cornelia Kocsis-Josan, Dumitru Paina, Ioan Kett Groza, Mihai Pacurar, George Mircea, Rudolf Kocsis \u2013 el se vadeste a fi si un estetician preocupat de scindarea conceptuala a artei europene intre noua avangarda si neoexpresionism si, acasa, intre noua sensibilitate re-sacralizanta, a carei denumire de neobizantinism e doar partial acceptata, si underground. La acest capitol, cititorii tineri vor afla despre c\u00e2teva performance-uri ale anilor ’80 desfasurate in \u201espatii excentrice circuitului cultural oficial\u201c, precum \u201ehouse pArty\u201c \u2013 I si II \u2013 din casa si gradina artistului Decebal Scriba (1987, 1988), despre \u201eVisul n-a pierit\u201c al lui AL. Antik (1986), din subsolul Muzeului Farmaciei din Sibiu sau despre expozitia experimentala organizata de criticul Dan Haulica si artista Wanda Mihuleac, \u201eSpatiul Oglinda\u201c (1986), gazduita de Institutul de Arhitectura din Bucuresti, inchisa de cenzura doar la c\u00e2teva zile dupa vernisaj si cu catalog interzis. Probe ca \u201enoul\u201c n-a aparut ca specie spontanee dupa 1990. Dar si despre grupul \u201eProlog\u201c, infiintat, in 1985, de Paul Gherasim, Horia Pastina, Constantin Flondor, Mihai S\u00e2rbulescu, av\u00e2nd ca puncte de orientare lucrul in echipe si experiente constructiviste facute de \u201eGroupe de Recherche d’Art Visuel\u201c.
\nSigur, prin structura si prin arta sa, Onisim Colta apartine infantilor, cautatorilor de simbol, practicantilor resacralizarii, subscriind concluziei lui Constantin Flondor : \u201eNu se poate sistematiza vidul la infinit, trebuie la un moment dat cautata plenitudinea\u201c. Adica, e un urmas al \u201eorientarii cu fata spre Centru\u201c din stirpea lui Br\u00e2ncusi si nu un continuator (spre ce ?) al \u201eUrinalului\u201c lui Marcel Duchamp. Este de partea aspiratiei si nu de partea negatiei (infantilizante). Cee ce nu inseamna ca o demoleaza vehement pe cea din urma, ci o considera tot o \u201eforma de sete in arta\u201c. Nu poate insa sa nu atraga atentia asupra \u201ecotelor alarmante\u201c la care a ajuns serializarea, via \u201eThe Factory\u201c a lui Andy Warhol \u2013 \u201ecaz emblematic de artist care, in mod programatic, \u00aba ucis aura operei\u00bb\u201c prin \u201efalsurile originale\u201c ce au transformat arta intr-o afacere (\u201eO afacere buna e cea mai mare arta\u201c, apud Warhol)
\nInteligent in a-si valorifica \u201eprobele\u201c, cu scriitura si documentare de veritabil estetician, Onisim Colta nu are prejudecati si partipriuri in eseurile sale teoretice, publicate int\u00e2i in revistele \u201eArca\u201c si \u201eVatra\u201c si apoi reunite intr-un volum remarcabil articulat, ceea ce dovedeste ca autorul scrie cu program si are vocatia constructiei (nu numai in atelier). Si o exacta evaluare a \u201evechiului-nou\u201c. La aceasta categorie, exemplele sunt graitoare.
\nIn 1958, la Paris, Yves Klein a fost primul care a organizat \u201eo expozitie vida in cadrul careia vindea tablouri inexistente\u201c. Dupa 47 de ani, la Bienala de la Venetia din 2005, Pavilionul rom\u00e2nesc a etalat \u201eun spatiu gol cu eticheta\u201c. Un procedeu reluat dupa Siera Santiago la Pavilionul spaniol, in cadrul editiei din 2001 a aceleiasi Bienale. Artistul care a reprezentat \u201egripat\u201c (titlul vidului fiind \u201eEuropean Influenza\u201c) Rom\u00e2nia a fost Daniel Knorr, cu un demers teoretic insailat (de altii), pe care abia Onisim Colta, in c\u00e2teva paragrafe din cartea sa, il redimensioneaza, paradoxal, spre ceea ce ar fi putut sa fie, argumentat, o atitudine.
\nDin \u201egradina\u201c deconstructiei, alte exemple d\u00e9j\u00e0 vu (si ce daca\u2026.): in expozitia din 2003 gazduita de Muzeul \u201eA.D. Saharov\u201c din Moscova, \u201eAtentie, religia!\u201c, o initiativa curatoriala a lui Arutun Zulumean, care a reunit lucrarile a 39 de artisti din America de Sud, S.U.A si Europa, s-au \u201eremarcat\u201c lucrarile in care chipul lui Iisus a aparut pe fundalul rosu cu sigla mare a firmei Coca-Cola si sloganul \u201eThis is my blood\u201c si cea in care portretul cristic a fost imprimat l\u00e2nga sigla firmei McDonald\u2019s, cu inscriptia \u201eThis is my body\u201c.
\nIn vara anului 2002, la Bienala Internationala de Postere de la \u201ePoster Museum\u201c din Wilanow (Polonia), o sticla mare de Coca-Cola (cu aureola) \u201etine in brate\u201c o sticla mica \u2013 \u201epruncul\u201c, in lucrarea \u201eMadona with Child\u201c, dupa ce, cu un an in urma, in 2001, la Galeria \u201eWyspa\u201c din Gdansk, a fost expusa lucrarea \u201ePatima\u201c \u2013 un om intr-o sala de fitness trage din greu la \u201efiare\u201c in proximitatea unei fotografii cu organe genitale masculine pe fundalul unei cruci. Onisim Colta da aceste exemple fara comentariu infamant, cum ne-am fi asteptat, ci cu detasarea colectionarului de \u201esarituri peste cal\u201c.
\n\u201eCu fata spre Centru\u201c e un veritabil eveniment editorial (insotit de un minialbum cu imagini reprezentative pentru \u201eatelierele\u201c artistilor din sumar) intr-un domeniu in care cartile si revistele autohtone nu prea se vad. Si o profesiune de credinta semnata de un artist ce exceleaza si in invatam\u00e2ntul academic de arta si in publicistica. De remarcat si prefata \u201eSemnul regenerator al cercului\u201c, semnata de criticul si universitarul Constantin Prut si postfata-scrisoare a lui Marin Gherasim, unul dintre cei mai importanti artisti vizuali ai Rom\u00e2niei de azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ideea ca, dupa Evul Mediu, spiritul european a intrat intr-o era de puerilitate, adica s-a infantilizat, nu e noua. In \u201eUn nou Ev Mediu\u201c, carte aparuta si in Rom\u00e2nia, la Editura Paideea, in 2001, Nikolai Berdiaev a enuntat-o, argument\u00e2nd subtil si privind-o ca pe o \u201edezaxare a esentei omenesti (ce) inseamna ruina constitutiei sale organice\u201c… Cite\u0219te mai mult »Infanti, infantili&co.<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[406,404,405],"class_list":["post-729","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-adolescenti","tag-dezumanizarea-artei","tag-jose-ortega-y-gasset"],"views":2367,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/729","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=729"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/729\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=729"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=729"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=729"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}