{"id":7285,"date":"2011-04-14T12:24:12","date_gmt":"2011-04-14T10:24:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7285"},"modified":"2011-04-14T12:27:26","modified_gmt":"2011-04-14T10:27:26","slug":"cum-ne-a-schimbat-ipod-ul-lumea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-ne-a-schimbat-ipod-ul-lumea\/","title":{"rendered":"Cum ne-a schimbat iPod-ul lumea"},"content":{"rendered":"

n+1<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Acum doi ani, \u00een punctul culminant al crizei financiare, sociologul Sudhir Venkatesh se \u00eentreba, \u00een \u201eThe New York Times\u201c, de ce oamenii nu au iesit \u00een strada, sa protesteze fata de actiunile criminale ale bancilor. Raspunsul sau era ca de vina ar fi iPod-ul: \u00een spatiile publice, interactiunea aleatorie e necesara pentru a crea \u201ementalitatea de masa\u201c. Dispozitivele de tip iPod, dimpotriva, \u00eei despart si \u00eei izoleaza pe oameni, si nu poti sa te alaturi unui protest daca nu-i auzi pe ceilalti participanti. \u201eIdeea lui Venkatesh era destul de facila \u2013 scrie Nikil Saval \u00een \u201en+1\u201c \u2013, dar era, totusi, un rar memento, venit dinspre st\u00e2nga, despre modul \u00een care viata noastra urbana a fost schimbata de tehnologiile de \u00eenregistrare.\u201c <\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cengrijorarea ca muzica \u00eenregistrata \u00eencurajeaza solipsismul si izolarea nu e noua, arata Nikil Saval. \u201e\u00cenainte de inventarea placii si a gramofonului (\u00een 1887), singura modalitate de a asculta muzica pe care o cunosteau oamenii implica socializarea; lucrul cel mai apropiat de o experienta muzicala privata era sa c\u00e2nti la un instrument de unul singur sau sa privesti, \u00een tacere, o partitura.\u201c Odata cu reproducerea mecanica, a aparut fenomenul, p\u00e2na atunci de neimaginat, de a asculta muzica poliinstrumentala de unul singur. Saval \u00eel citeaza pe unul dintre colaboratorii revistei \u201eGramophone\u201c care se \u00eentreba, \u00een 1923, cum ar trebui sa reactionezi daca dai peste cineva care asculta, de unul singur, muzica, prins \u00een mijlocul extazului sau solitar. Ar fi \u201eca si cum ti-ai descoperi prietenul priz\u00e2nd cocaina, golind o sticla de whisky sau \u00eempletindu-si paie \u00een par\u201c.
\nNimeni nu stie c\u00e2t de multa muzica ascultam \u00een ziua de azi, arata Nikil Saval, din moment ce, de multe ori, nici macar nu ascultam muzica din jurul nostru. Se pune si muzica de fundal dintr-o cafenea? Muzica dintr-un film? Muzica cu care \u00eencercam sa acoperim alta muzica? Dar cea pe care o ascultam \u00een timp ce citim, scriem, facem curat, sport, m\u00e2ncam, dormim? \u201eE mai usor ca oric\u00e2nd sa ascultam muzica altora; de asemenea, e mai tentat ca oric\u00e2nd sa ascultam muzica singuri fiind. Walkman-ul nu a scapat, niciodata, de stigmatul unui lucru juvenil; rafinamentul \u2013 si pretul \u2013 iPod-ului a pus v\u00e2rsta adulta la adapost de solipsism, mai mult ca oric\u00e2nd \u00eenainte.\u201c
\nModul \u00een care ascultam muzica pare a se fi orientat spre un pluralism nelimitat al gustului, scrie Saval. \u201eiPod-ul, si digitalizarea vietii muzicale pe care acesta o reprezinta, promite emanciparea din fata unor chestiuni de gust. Deosebirile \u00eentre lucrurile pe care oamenii le asculta, \u00eentr-o lume a functiei Shuffle, ar putea avea tot mai putin de-a face cu clasa sociala si cu puterea de cumparare. Sau, si mai bine, gustul nu se va asocia cu deosebirea de clasa: absenta gustului, \u00eensa, da. (…) O persoana care cunoaste si careia \u00eei place orice fel de muzica va dob\u00e2ndi un soi curios de rafinament-prin-lipsa-oricarei-preferinte.\u201c
\nDaca \u00eenregistrarea si reproducerea mecanica au deschis calea pluralismului muzical, scrie Nikil Saval, acel pluralism \u00een care a asculta muzica altora p\u00e2na c\u00e2nd \u201esi tu, si ei deveniti, la r\u00e2ndul vostru, altii\u201c, \u2013 reproducerea digitala a muzicii a extins pluralismul, p\u00e2na la punctul \u00een care acesta s-a dat peste cap. \u201eAi toata muzica din lume pe iPod, \u00een casti. Acum \u00abmuzica altor oameni\u00bb \u2013 \u00eent\u00e2lnirea careia ar trebui sa fie foarte emotionanta \u2013, precum cea din cafenele si din magazine, e cea care s-a transformat \u00eentr-o problema. \u00centr-un spatiu public, capata o dimensiune constr\u00e2ngatoare. iPod-ul e chestia pe care trebuie s-o cumperi ca sa nu fii lipsit de aparare \u00een fata muzicii din ce \u00een ce mai proaste, pusa \u00een difuzoare ca sa te faca sa cumperi lucruri\u201c.
\nNe ram\u00e2ne totusi, arata Savil, o alegere radicala pe care o putem face: abnegatia. Linistea \u2013 cuv\u00e2ntul ne sugereaza chinul izolarii fortate, sau al mortii sociale. \u201eDaca am \u00eencerca sa nu ascultam nimic? Linistea e trasatura lumii noastre b\u00e2z\u00e2itoare de sunete care ne place cel mai putin. (…) D\u00e2nd-o mai tare, am putea sa ne dam seama ce \u00eencearca sa alunge toata muzica pe care o ascultam, lucrul pe care nu suportam sa-l auzim.\u201c\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

n+1   Acum doi ani, \u00een punctul culminant al crizei financiare, sociologul Sudhir Venkatesh se \u00eentreba, \u00een \u201eThe New York Times\u201c, de ce oamenii nu au iesit \u00een strada, sa protesteze fata de actiunile criminale ale bancilor. Raspunsul sau era ca de vina ar fi iPod-ul: \u00een spatiile publice, interactiunea aleatorie e necesara pentru a… Cite\u0219te mai mult »Cum ne-a schimbat iPod-ul lumea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[5307,5305,5308,5309,5306,4487],"class_list":["post-7285","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-ascultarea-muzicii","tag-ipod-ul","tag-muzica-in-spatiile-publice","tag-muzica-in-supermarket","tag-tehnologiile-de-inregistrare","tag-viata-urbana"],"views":1243,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7285","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7285"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7285\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7285"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7285"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7285"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}