{"id":7279,"date":"2011-04-14T12:21:18","date_gmt":"2011-04-14T10:21:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7279"},"modified":"2011-04-14T12:21:39","modified_gmt":"2011-04-14T10:21:39","slug":"ciubarul-%e2%80%93-mai-gol-ca-niciodata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ciubarul-%e2%80%93-mai-gol-ca-niciodata\/","title":{"rendered":"Ciubarul \u2013 mai gol ca niciodata"},"content":{"rendered":"<p>M-a tentat sa scriu despre ce mai inseamna nationala noastra dupa ultimul joc al primaverii \u2013 cel cu Luxemburg, din cetatea P.D.L.-ista a renumitului \u201ePinalti\u201c, de la Piatra Neamt. Dar am renuntat, av\u00e2nd impresia ca intru si mai mult in derizoriul in care a cazut reprezentativa noastra. In acest sens, definitoriu este amanuntul statistic ca, nec\u00e2stig\u00e2nd nicio partida p\u00e2na acum din cele patru ale preliminariilor europene, suntem in aceeasi situatie cu \u2013 de-acum \u201esuratele\u201c noastre de pe continent \u2013 Liechtenstein, Malta, Luxemburg, Andorra&#8230; Ar mai fi inca doua sau trei echipe care se afla in aceeasi postura. Nu le mai amintesc, pentru ca am ajunge la concluzia ca, la ora actuala, am decazut pe ultima treapta, a patra!, a scarii valorice fotbalistice de pe batr\u00e2nul nostru continent. Iar dupa atmosfera deprimanta in ceea ce priveste reprezentarea fotbalistica nationala, dupa infr\u00e2ngerea din Bosnia, doar asta ne mai lipsea&#8230;<br \/>\nAvem, parca, un palmares pozitiv cu Razvan Lucescu in calitate de antrenor dupa meciurile fara importanta: c\u00e2nd a venit dupa Piturca si nu mai conta. Dar acum, s-au adunat doi ani si jumatate de c\u00e2nd este la pupitrul orchestrei tricolore, care se suna cu totul dezacordat c\u00e2nd apare o miza reala \u2013 partidele oficiale. Nu e exclus sa fie aici si urmatoarea explicatie: c\u00e2nd nu ai evoluat niciodata la acest nivel emotional ca jucator, este greu de crezut ca, in calitate de antrenor, poti crea elevilor tai, multi dintre ei activi de ani buni in marele fotbal, starea de spirit necesara obtinerii performantelor. L-am vazut, asadar, pe Razvan Lucescu, devenit incontestabil selectioner doar dupa c\u00e2tiva ani de antrenorat, presat si chiar temator in exprimari inaintea int\u00e2lnirii cu Bosniei. Iar aceasta stare se transmite. Iar jucatorul, care inainte de meciuri are adesea instinctele unui animal de prada, simte imediat emotia dresorului. Si nu-si mai ascute dintii pentru, stilistic vorbind, a musca din adversar. Aceasta este senzatia mea in ceea ce priveste starea de spirit inoculata tricolorilor de t\u00e2narul si neexperimentatul lor antrenor inaintea si in timpul jocurilor oficiale. Varianta pe care, la experienta lor, conducatorii Federatiei trebuiau de mult s-o ia in calcul. Sunt convins ca asa au stat lucrurile si acum, la Zenica: au contat deosebirile dintre cei doi tehnicieni aflati in fotoliile de conducere, Safet Susici, conducatorul tehnic al Bosniei, scolit si trait in Franta, av\u00e2nd mult mai multa experienta fata de m\u00e2ng\u00e2iatul de soarta pus sa creeze destinul actualei noastre nationale. Sunt convins ca, la pauza, atunci c\u00e2nd noi intraseram in avantaj discutabil la cabine, Susici a stiut sa creeze si sa impuna jucatorilor sai atmosfera necesara pentru a domina la toate capitolele si sa intoarca soarta meciului, c\u00e2stig\u00e2nd clar, in partea a doua. Iar alaturi, in vestiarul nostru, rumoarea si lipsa de credibilitate a mesajelor tehnice aduceau mai mult cu traditionalele noastre invataminte defetiste: \u201eCuraj, gaina, ca te tai!\u201c; sau: \u201eRetrageti-va pentru a ne pastra batatura!\u201c. Sunt explicatii plauzibile pentru ceea ce ne-a fost dat sa vedem si sa constatam in evolutia noastra din urmatoarele 49 de minute. Gazdele au apasat clar pe pedala agresivitatii fizice, prin constructie mult mai directa spre buturile noastre. Iar noi n-am mai contat absolut deloc, inregistr\u00e2nd doar sutul pe poarta al lui Torje, dar dintr-un unghi greu de transformat in gol. Iar ei, pe l\u00e2nga dominarea mult mai clara si mai apasatoare dec\u00e2t in prima repriza, au avut cinci situatii de a marca. In doua dintre ele, firesc, nu ne-au iertat. Faze fixe, ce-i drept, in care apararea noastra si-a etalat, din nou, celebrul marcaj \u201egura-casca\u201c. In prima repriza, desi am prezentat aceleasi deficiente, dominarea gazdelor nu a fost at\u00e2t de evidenta ca in partea secunda. S-a consemnat si un 1-1 la ocazii, noi marc\u00e2nd din singura oportunintate creata, aceea a lui Marica. Practic, datele totale ale partidei ne sunt potrivnice. Sugestive si aducatoare de g\u00e2nduri sumbre. Astfel, posesia a fost 66% la 34%, ocaziile 6-1 tot pentru ei, suturile pe poarta 7-2 si 10-0 la cornere. Nimic in favoarea noastra! Iar schimbarile au fost cam din ghioc. C\u00e2t priveste starea de spirit si arderea p\u00e2na la sacrificiu, acestea au fost etalate, mai ales dupa ce i-am ranit marc\u00e2ndu-le gol, tot de gazde. Incerc si aici o explicatie socio-istorica. Media de v\u00e2rsta a combinatei bosniace de musulmani, ortodocsi-s\u00e2rbi si catolici-croati a fost de 27,5 ani. Noi, mai tineri. Cel mai in v\u00e2rsta bosniac a fost mijlocasul acoperitor Rahimici, 35 de ani, iar cel mai t\u00e2nar, \u201eregizorul\u201c lui Lyon, Pjanici, 20 de ani. In ceea ce priveste media de inaltime, care conteaza si ea, suntem si aici in inferioritate clara: ei nu au avut nici un jucator sub 1,80 m, noi \u2013 doar cercetasi.<br \/>\nDar sa ne intoarcem la vietile reale ale celor din distributia de s\u00e2mbata seara: c\u00e2nd Pjanici avea 3-4 ani si familia sa a emigrat in Luxemburg, iar Rahimici cauta scoala primara, capitala lor, Sarajevo, suferea un asediu de 1 100 de zile, in care au murit 100 000 de oameni, dintre care 50 000 de civili! Orasul este asezat intr-o caldare inconjurata de munti, de pe ale caror culmi trageau s\u00e2rbii si croatii\u2026 iar musulmanii bosniaci din oras erau, pur si simplu, v\u00e2nati. Imi povestea prietenul meu vechi, Dusean Bugarin, fost bariton la opereta la noi si apoi angajat, dupa 1972, al Operei din Sarajevo ca, de trei ori pe saptam\u00e2na, sub bataia armelor invrajbite dement si religios, cara damigene de apa pe umeri fac\u00e2nd, de fiecare data, sub scrutarea \u201esnaiper\u201c-elor, 15 de kilometri pe jos. Trecuti si caliti prin acest joc necrutator si nedrept cu moartea care i-a p\u00e2ndit vreme de trei ani de zile, din 1 aprilie 1992 si p\u00e2na in 24 noiembrie 1995, cred ca bosniacii si-au dovedit acum pe teren spiritul patriotic. Au luptat tot timpul, fiind primii la minge in mai toate disputele, mai ales dupa pauza. Pe c\u00e2nd ai nostri, mai mult culegatori ai roadelor de imagine a generatiei aducatoare de mari succese a lui Hagi si Gica Popescu, lasa adesea impresia ca nu mai simt nicio onoare c\u00e2nd li se c\u00e2nta imnul si ca un astfel de meci nu e dec\u00e2t o simpla prezenta care le poate ingrosa contul de la club. Asa se int\u00e2mpla c\u00e2nd, politic vorbind, accepti sa-ti fie tara transformata intr-o colonie buna doar pentru cei din afara\u2026<br \/>\nDe multe ori, un meci de fotbal este asemuit cu o batalie armata. S-au facut si spus nenumarate cronici si remarci in acest sens. Amintesc doar at\u00e2t de folosita expresie ce-i caracterizeaza pe jucatorii germani \u2013 panzere!; sau ca \u201eitalienii s-au aparat c\u00e2stig\u00e2nd in final dupa logica de \u201estr\u00e2ngere si avansare a careurilor legiunilor romane\u201c. Duc\u00e2nd comparatia spre ceea ce am aratat noi la Zenica, \u201earmata rom\u00e2na\u201c a avut \u201eobservatori\u201c in liniile inamice, pe Mutu si pe Marica, dar linia noastra de front, mijlocul terenului, nu le-a folosit nici informatiile (de lentoare a defensivei adverse) si nici n-a atacat, sustin\u00e2ndu-i. Ba din contra, s-a retras din ce in ce mai mult spre aburul marmitelor din spate, in speranta ca vor fi aparati de trupele de rezerva, constituite din aparatori plus bietul sacrificat la doua faze fixe, din care am primit golurile, Pantilimon. Clar, nu-i asa?<br \/>\nAr mai fi si riscurile de selectie pe care si le-a asumat, sfidator, asa-zisul selectioner Razvan Lucescu, evolu\u00e2nd cu destui jucatori indoielnici, care nu ponteaza nici la echipele lor de club si necunosc\u00e2nd ca la acest nivel este decisiv sa scrutezi punctele vulnerabile ale adversarilor si sa insisti acolo. O singura observatie referitoare la acest amanunt: ii aduci pe Torje si Deac la mijlocul terenului, dar ii obligi ca, dupa recuperare, sa revina in banda si sa le puna probleme fundasilor defensivi-adversi. Sau: da-le mingi adevarate din mijloc lui Mutu si Marica, si o sa vezi c\u00e2t de usor sunt de depasit stopper-ii lor, Mravac si Spahic!<br \/>\nAr mai fi multe de spus. Apropo: de ce nu au fost folositi Giurgiu, de la \u201eOtelul\u201c, cel mai bun mijlocas central complex din campionatul nostru, si percutantul Alexe, de la Dinamo, pe banda st\u00e2nga, caci l-ar fi facut pilaf prin sarjele lui pe dubiosul lor aparator dreapta, Mujdza. Sau: de ce nu a jucat Razvanel, de la venire!, doua meciuri cu aceeasi formatie?<br \/>\nAm pierdut, mai clar dec\u00e2t la Belgrad \u2013 ca prestatie per total, nu ca scor \u2013 chiar si ultima ciocnire fotbalistica balcanica. Zice-se ca s-a zv\u00e2rcolit prin vestiarul nostru si veninul draconic al tradarii&#8230; Teoretic, sanse ar mai fi. Numai ca ciubarul cu lapte este acum prea gol&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>M-a tentat sa scriu despre ce mai inseamna nationala noastra dupa ultimul joc al primaverii \u2013 cel cu Luxemburg, din cetatea P.D.L.-ista a renumitului \u201ePinalti\u201c, de la Piatra Neamt. Dar am renuntat, av\u00e2nd impresia ca intru si mai mult in derizoriul in care a cazut reprezentativa noastra. In acest sens, definitoriu este amanuntul statistic ca,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ciubarul-%e2%80%93-mai-gol-ca-niciodata\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ciubarul \u2013 mai gol ca niciodata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3795],"class_list":["post-7279","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-nationala-de-fotbal"],"views":1480,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7279","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7279"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7279\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7279"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7279"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7279"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}