{"id":7276,"date":"2011-04-14T12:18:57","date_gmt":"2011-04-14T10:18:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7276"},"modified":"2011-11-08T18:52:33","modified_gmt":"2011-11-08T16:52:33","slug":"polonia-imaginilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/polonia-imaginilor\/","title":{"rendered":"Polonia imaginilor"},"content":{"rendered":"

Studii de imagologie polona<\/em>, coord. Constantin Geambasu, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Antologia \u201eStudii de imagologie polona\u201c, aparuta sub coordonarea lui Constantin Geambasu, un polonist reputat, reprezinta o aparitie editoriala cu atat mai valoroasa, cu cat este una dintre putinele lucrari romanesti cu o astfel de abordare1. Substanta complexa a volumului e demersul colectiv al specialistilor romani si poloni; un efort stiintific \u00eenseamna, de multe ori, ca si \u00een acest caz, manifestarea unor abnegatii, a unei filii; interesul stiintific vizavi de slavism este, \u00een contextul cultural postcomunist, privit ca fiind o atitudine cel putin desueta si \u201enostalgica\u201c; \u00een general, programa de \u00eenvatamant din Romania este dominata (\u00eenca) de cultivarea atitudinilor anglofone sau francofone, interes relativ dictat de realitatile geopolitice si economice, mai putin de trecutul istoric, de interferentele traditionale regionale, precum cele dintre culturile slave si cea romaneasca. Aceasta realitate istorica datorata, \u00een mare parte, apropierii geografice si contactelor politice si culturale permanente cu lumea slava este astfel marginalizata, atat \u00een spatiul investigatiei stiintifice, cat si \u00een cel al racordarii la dinamismul actual al culturilor slave, \u00eendeosebi al culturii polone.
\n\u00censa aceasta concluzie poate fi subminata, si ne bucuram de aceasta, de seria de studii remarcabile care apartin putinilor, si, totodata, devotatilor polonisti romani. \u00cen acest context, o sumara prezentare a activitatii polonisticii romanesti este mai mult decat oportuna. Polonistica romaneasca a fost animata de personalitati culturale de talie europeana, deschizatoare de drumuri si creatoare de scoala; unii dintre polonistii romani au decedat, altii au ajuns la varste \u00eenaintate, fiind amintiti cu respect si caldura (doar) de fostii studenti si de specialisti, ramanand anonimi pentru consumatorii de cultura. \u00cen aceste \u00eemprejurari, cu atat mai meritorie este activitatea Asociatiei Slavistilor din Romania, precum si a colaboratorilor sai (ne referim si la efortul de a comemora periodic \u00een publicatia asociatiei, \u00een \u201eRomanoslavica\u201c, pe cei care au adus contributii la afirmarea acestui domeniu stiintific).<\/p>\n

Polonia, spatiu multietnic cu o istorie tragica, se poate constitui \u00eentr-un obiectiv de studiu captivant, chiar seducator. O demonstreaza si interesul manifestat de autorii volumului. De timpuriu, \u00een istoriografia romaneasca \u201elesilor\u201c si culturii lor le-au fost dedicate pagini semnificative \u00een cronicile carturarilor medievali, precum Miron Costin, Ion Neculce, Axinte Uricariul, Radu Popescu vornicul, Radu logofatul Greceanu, \u00een scrierile lui Dimitrie Cantemir, precum si \u00een literatura romana romantica istoriografica si de fictiune.
\nPolonistica romaneasca este legata, evident, \u00eenca de la \u00eenceputurile ei, de cercetarile asupra romanisticii \u00eentreprinse \u00een Polonia, \u00eendeosebi \u00een Cracovia, adica \u00een cea mai avansata frontiera a culturii Vestului \u00een spatiului cultural al Estului Europei. Momentul favorabil pentru institutionalizarea raporturilor culturale dintre Romania si Polonia a aparut \u00een perioada interbelica, si ca efect al noii configuratii regionale instituite dupa Primul Razboi Mondial. Polonia, \u00een sfarsit, se re\u00eentregeste ca stat independent dupa mai bine de 123 de ani de secesiuni si ajunge, ca structura statala, sa se \u00eenvecineze cu Romania (evident, si ca urmare a prabusirii Imperiului Habsburgic si a Unirii Bucovinei cu Romania). Astfel, concret, \u00eenca din 1921, \u00een cadrul Universitatii Jagiellone din Cracovia s-a constituit primul lectorat de limba romana; cursurile au fost sustinute de Grigore Nandris, care, printre multe altele, a \u00eentreprins si cercetari etnolingvistice (alaturi de Stanislaw Wldkiewicz), precum acela cu privire la existenta unui dialect muntenesc \u00een sudul Poloniei, produs cultural al unei comunitati pastorale. Demersul stiintific al celor doi a fost continuat de W. Truszkowski, apoi de Joanna Porawska, o promotoare activa a etnolingvisticii si a culturii romanesti \u00een Polonia, cadru didactic al Universitatii Jagiellone din Cracovia si fondatoare a Societatii Polono-Romane. Conform doamnei Porawska, aceste cercetari de \u201ecognitivism polonez\u201c (\u00een sensul directiilor introduse de E. Sapir, B. L. Whorf si B. Malinowski) au cunoscut o noua evolutie \u00een Polonia ultimilor ani; unul dintre studiile de etnolingvistica ale doamnei Porawska privind utilizarile cuvintelor moldav, vlah si muntean \u00een limba polona a fost inclus si \u00een antologia analizata de noi. Printre realizarile Joannei Porawska se numara si realizarea unui dictionar roman-polon (\u00een colaborare cu dr. Halina Mirska-Lasota, fost lector de limba romana la Universitatea din Varsovia); din pacate, Joanna Porawska a decedat \u00eenainte de a vedea finalizarea proiectului lexicografic (1000 de pagini, 200.000 de cuvinte)2.
\nGrigore Nandris, unul dintre \u00eentemeietorii polonisticii romanesti, nu a ramas mult la Cracovia, \u00een 1923 cursurile sale fiind preluate de medievistul Petre P. Panaitescu. Desi nici acesta nu a avut o rezidenta mai \u00eendelungata, \u00een timpul petrecut la Cracovia a cercetat cu asiduitate arhivele, bibliotecilor si anticariatele; a copiat nenumarate pagini de documente semnificative si pentru istoria romanilor, a achizitionat un exemplar din cronica poloneza lui Jan Dlugosz3 (reeditata la Leipzig, \u00eentre 1711-1712)4. Aceste investigatii au constituit temeiul tezei de doctorat al lui P.P. Panaitescu (1925), lucrare cu referire la influenta umanismului polonez \u00een opera cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. Recunoasterea meritelor lui P. P. Panaitescu \u00een privinta afirmarii studiilor romano-polone este evidenta si \u00een figurarea acestuia, alaturi de alti istorici si filologi romani care s-au ocupat de relatiile romano-polone, atat \u00eentr-un articol special, cat si \u00een cel de sinteza5, \u00een cea mai recenta Enciclopedie literara poloneza (vezi ed. I din 1985 si ed. II din 2000).
\nColaborarea culturala dintre Romania si Polonia (realizata \u00eendeosebi prin intermediul universitatii cracoviene) a continuat si s-a amplificat \u00een perioada postbelica, \u00een contextul \u00een care conlucrarea popoarelor era un deziderat oficial \u00een sistemul socialist patronat de URSS. Astfel, \u00een 1956, a fost \u00eenfiintat lectoratul de limba romana din cadrul Universitatii \u201eAdam Mickiewicz\u201c de la Poznan, primul titular al cursurilor fiind Henryk Misterski, fost student al lui I. C. Chitimia. Limba romana se mai studia si la Varsovia, \u00een cadrul Centrului de Studii pentru Europa de Est, unul dintre cei mai cunoscuti lectori fiind Kazimierz Jurczak, fost consul al Poloniei la Bucuresti. De asemenea, \u00een localitatea Sanok exista o scoala superioara, unde, \u00een cadrul Institutului de Stiinte ale Culturii, \u00eempreuna cu celelalte culturi numite \u201ecarpatice\u201c, se preda si un curs de cultura si de limba romana6. Totusi, Cracovia a ramas centrul cu cea mai mare influenta asupra polonisticii romanesti. Fostul lectorat de limba romana s-a reorganizat \u00een 1975 ca sectie autonoma de filologie romana \u00een cadrul Institutului de Filologie Romanica al Universitatii Jagiellone. Aici au predat polonisti romani precum Mihai Mitu de la Universitatea din Bucuresti, Dumitru Trocin si Natalia Cantemir de la Universitatea \u201eAl.I.Cuza\u201c din Iasi7, apoi, dupa 1989, Constantin Geambasu, Valeria Curticeanu (Universitatea din Bucuresti), Ion Vlad si Carmen Vlad (Universitatea din Cluj-Napoca), Mihaela Toader (Universitatea din Cluj-Napoca), Adriana Rujan (Universitatea din Pitesti), Smaranda Vultur (Universitatea de Vest din Timisoara). De asemenea, limba si cultura poloneza sunt predate \u00een Romania, de lectori din Polonia, precum Beata Podgorska, Katarzyna Weiske, Radoslawa Janowski-Lascar, Jerzy Cieszkowski, Tomas Klimkowski, Honorata Oldakowska, Elzbieta Ortyl. Legata de centrul universitar iesean a fost si activitatea a doi dintre specialistii inclusi \u00een antologie, si anume, cea a istoricului literar Leon Volovici, cunoscut astazi pentru studiile dedicate culturii iudaice si imaginarului politic si etno-cultural. \u00cen volumul analizat de noi, Leon Volovici este prezent cu un studiu despre imaginea strainului (vezi \u201eImaginea polonezului \u00een literatura romana\u201c8). Remarcabila este si activitatea lui Veniamin Ciobanu, istoric consacrat \u00een domeniul relatiilor politice internationale ale romanilor \u00een modernitate; monografia sa, \u201eRelatiile politice romano-polone \u00eentre 1699 si 1848\u201c, este, \u00een continuare, o lucrare de referinta, un demers clasic \u00een domeniu. \u00cen volumul de fata, Veniamin Ciobanu este prezent cu \u201eImagini ale strainului \u00een cronici din Tara Romaneasca si Moldova (secolul XVIII)\u201c9; desi L. Volovici si V. Ciobanu abordeaza relativ aceiasi problematica si se intersecteaza \u00een spatiul acelorasi epoci istorice (eseul lui L. Volovici este \u00eensa mai putin determinat de cronologii), tratarea este diferita; astfel, L. Volovici prefera perspectiva antropologizanta, istoria culturala.
\n\u00centre universitatea clujeana \u201eBabes-Bolyai\u201c si cea cracoviana a existat un acord bilateral (din 1978), care a fost re\u00eennoit \u00een 1996; \u00eencepand cu anul 2003, \u00een cadrul Universitatii din Cluj functioneaza si Centrul de limba, literatura si cultura poloneza, institutie care pune la dispozitia celor interesati fondul de carte al Bibliotecii Kazimiera Illakowicz\u00f3wna si da posibilitatea \u00eenvatarii limbii poloneze. \u00cen acelasi an, datorita propunerii lui Andrei Marga, Rector al Universitatii \u201eBabes-Bolyai\u201c din Cluj, i-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causa al universitatii clujene profesorului Bronislaw Gemerek, istoric remarcabil (preocupat \u00eendeosebi de istoria marginalitatii sociale) si om politic (fost ministru de externe al Poloniei, lider al miscarii \u201eSolidaritatea\u201c), decedat prematur \u00een urma unui accident de masina, \u00een 2008.
\nReprezentativa, pentru perioada regimului comunist, a fost o anumita latura a cercetarii interculturalitatii, si anume aceea mai putin atinsa de ideologizare, aceea care a investigat aspecte lingvistice si literare specifice, \u00eendeosebi, secolului al XIX-lea10. Aria cercetarilor polonisticii romanesti s-a extins apoi cu teza de doctorat a lui Victor Jeglinschi, \u201eRelatii culturale romano-polone \u00een primele decenii ale secolului al XX-lea (1900-1945)\u201c. Lucrarea aborda istoria etapelor colaborarii dintre intelectualii romani si polonezi, functionarea lectoratelor de limba romana si a societatile de tipul \u201eAmicii Poloniei\u201c, rolul Universitatii Populare de la Valenii de Munte (a lui N. Iorga) \u00een continuitatea relatiilor culturale romano-polone.
\nDin pacate, \u00een urma cu cativa ani, au disparut dintre noi doi cercetatori romani afirmati si ca polonisti, ne referim la Stan Velea (1933-2007) si Dan Horia Mazilu (1943-2008). Stan Velea a desfasurat o activitate prolifica \u00een domeniul istoriei literare, fiind apreciat pentru sintezele privitoare la literatura poloneza (\u201eRomanul polonez contemporan\u201c, \u201eIstoria literaturii polone\u201c, \u201eSiluete literare din Tara Vistulei\u201c, \u201eInterferente literare romano-polone\u201c, \u201eLiteratura polona \u00een Romania\u201c), cat si pentru traduceri (peste 25 de volume din operele scriitorilor Sienkiewicz, Reymont, Prus, Milosz s.a.). Dan Horia Mazilu, si prin activitatea \u00eentreprinsa la Catedra de Limbi Slave, s-a aplecat, fireste \u00eentr-o oarecare masura, si asupra studiului relatiilor romano-polone. Cercetatorul a iesit \u00een evidenta si datorita asumarii modelului de investigatie impus de istoriografia franceza a istoriei mentalitatilor colective (Mihai Mitu l-a numit \u201eun Georges Duby\u201c al nostru, al romanilor)11. Studiul sau \u201eDupa paguba, leahul \u00eenteleptu\u201c deschide seria analizelor imagologice poloneze12.
\nConstantin Geambasu, coordonatorul antologiei de studii, a continuat linia inaugurata de Stan Velea; a realizat un studiu monografic cu referire la opera scriitoarei Maria Dlbrowska, dar a manifestat interes si vizavi si de literatura comparata si de studiul mentalitatilor colective13. Aparitia lucrarii \u201eStudii de imagologie polona\u201c a fost determinata de necesitatea de a oferi studentilor materiale didactice. De altfel, \u00een \u201eCuvant \u00eenainte\u201c, editorul antologiei leaga acest demers colectiv (si cu valoare metodologica) de nevoile presupuse de introducerea \u00een imagologia slava (disciplina \u00een cadrul programului de master).
\nAvem de-a face, asadar, cu aplicatii ale imagologiei, \u00een special ale celei etno-culturale si istorice. Afirmata cu putere dupa socul mentalitar produs de Primul Razboi Mondial, \u00een special \u00een culturile occidentale, anemic \u00een Est, datorita ultranationalismului interbelic si mai apoi al ideologiei materialist-dialectice (care a ignorat rolul factorului subiectiv \u00een istorie, \u00een detrimentul celui economic); dupa dezechilibrele (implicit) culturale provocate de ideologiile totalitare \u00een Est, istoria mentalitatilor colective si imagologia reintra \u00een atentia cercetatorilor (evident, dupa 1989). Imaginarul etnic, cel exploatat de studiile din antologie, prezinta ca \u00eentr-un puzzle reprezentarile comunitatilor cu referire la problema identitatii si a Diferentei. Cea mai mare parte dintre studiile din volumul de fata sunt studii de caz, studii ale imaginilor pe care comunitatile etnice si le formeaza despre ele \u00eensele (\u201eImaginea de sine\u201c), despre comunitatile cu care acestea intra \u00een contact direct sau mediat (\u201eImaginea Celuilat\u201c, a unei realitati transformate \u00een sistem de referinta). Autorii \u00eencearca sa surprinda substanta acestor imagini, variatiile lor, substituirile, omogenizarile, schimbarile lente desfasurate \u00een functie de epoca istorica, de zona de experienta si de nivelul cultural al celui ce recepteaza experienta si creeaza imaginea).
\nUn alt concept frecvent amintit \u00een cadrul analizelor imagologice este, cum era si firesc, acela de stereotip. Remarcam ca, si \u00een acest caz, se prefera tot o abordare poloneza, cea a filosofului L. Kolakowski, care defineste stereotipurile drept generalizari cvasi-empirice, spontan formate, si care, odata instalate, aproape ca nu se mai pot corecta prin experienta ulterioara. Evident, \u00een analizele autorilor volumului \u201eStudii de imagologie polona\u201c, un loc important \u00eel detin stereotipurile nationale. Fiecare grup etnic construieste stereotipuri ale comunitatilor etnice vecine (noi consideram ca astazi conceptele de neam, popor, natiune sunt mai \u201evolatile\u201c; \u00een fond, cele mai multe dintre stereotipuri au la baza imagini provenite din perioade dominate de autarhie, traditionalism, xenofobie; deci, nu agream aici discutarea unor concepte legate, la urma urmei, de teoria natiunii), stereotipuri mai bine sau mai putin cunoscute. Stereotipurile – preciza Kolakowski – dezvaluie pe jumatate respect, pe jumatate dispret (noi am rasturna ecuatia!). De exemplu, \u201estim\u201c ca germanii sunt disciplinati si lipsiti de simtul umorului, ca englezii sunt oameni pe care te poti baza, dar cu un orizont de gandire marginit, polonezii sunt curajosi si incapabili de munca sistematica, evreii sunt inteligenti si lipsiti de tact, americanii sunt pragmatici, dar oarecum naivi, cehii sunt harnici, dar meschini si zgarciti, francezii sunt hazlii si neseriosi, italienii stiu sa se bucure de viata si nu te poti bizui pe ei, adeseori mint etc. S-ar mai putea adauga la panoplia de stereotipuri despre lumea balcanica \u00eentelepciunea si viclenia grecilor, ospitalitatea si bascalia romanilor, mandria si \u00eencapatanarea bulgarilor, cutezanta si orgoliul sarbilor. Cum evreii se aflau \u00een toate tarile europene, imaginile lor domina spatiul stereotipiei etnice construite pe o dimensiune precumpanitor negativa.
\nAutorii antologiei par sa considere ca cel mai adesea stereotipurile nu sunt, pur si simplu, produse ale fanteziei, ci mai curand rezultate \u201esimplificate, osificate, si excesiv umflate ale experientei\u201c14. \u00centr-o nota oarecum nejustificat de optimista, frecvent invocatul Kolakowski sustine ca cercetarea \u201estereotipurilor nationale\u201c15 poate contribui la \u00eentelegerea \u201ecaracterelor nationale\u201c16, prin faptul ca, judecandu-i pe altii, ne dezvaluim propriile modalitati de autoperceptie si, prin aceasta, propriile deficiente si calitati nationale; stereotipurile ne-ar \u00eenvata mai multe despre cei care cred \u00een ele, decat despre cei la care se refera; stiind felul cum ne vad altii, dobandim, cu siguranta, o autocunoastere mai apropiata de realitate, chiar daca acest proces presupune si criza identitara, inferiorizarea17. \u00cen consecinta, pentru aceasta reconstituire, relevanta au mai ales operele literare si istoriografice, iconografice, orice act cultural care exprima prejudecatile, stereotipurile, simbolurile, mentalitatile colective, mitologiile comunitatilor.
\nO parte a demersului autorilor urmareste, evident, imaginea de sine a polonezilor asa cum poate fi ea surprinsa din timpul formarii statului \u00een timpul regelui Mieszko I (aprox. 930-992). Considerati drept \u201ebarbari\u201c de catre popoarele din bazinul mediteranean, leaganul civilizatiei greco-romane, tratati \u00een scrierile medievale \u00een maniera nediferentiata \u00een raport cu ceilalti slavi, polonezii \u00eencep sa se individualizeze odata cu asezarea ungurilor \u00een Pannonia, schimbare care a produs o scindare a lumii slave, mai ales dupa ce \u00een timpul dinastiei Piast, \u00een vremea regelui mai \u00eenainte amintit, polonezii se crestineaza, iar dupa Marea Schisma raman loiali ritului catolic. Afirmarea europeana se realizeaza prin unirea cu Lituania \u00een timpul lui Wladyslaw Jagiello si prin victoria din Gr\u00fcnwald (1410) asupra cavalerilor teutoni.
\nAcest statut regional al statului polonez, precum si nevoia elitei poloneze de a-si legitima \u201edrepturile succesorale\u201c au avut ca efect politizarea accentuata a discursului istoriografic prin construirea unei mitologii etno-politice specifice (sarmatismul demonstra autohtonia si nobletea originii etnice, competitiile militare castigate justificau dreptul cuceririi si superioritatea fata de cei dominati). Sub influenta ideilor renascentiste, istoricii polonezi nu au fost nici ei ocoliti de mirajul exersat de asa-zisa mostenire imperiala romana, care a atins majoritatea popoarelor europene, latine sau nu; astfel, acestia au cautat sa demonstreze ca stramosii lor ar fi sarmati romanizati. Devenind pe rand mit istoric, ideologie politica si stil cultural, sarmatismul si-a pus amprenta, \u00een maniera decisiva, asupra culturii poloneze si a imaginii de sine; aceste autoperceptii au avut un rol esential \u00een momentele negre ale istoriei poloneze, influentand puterea de rezistenta la asimilare, precum si conservarea identitatii si a proiectului national modern. Istoria \u00eensemna traditie, specificitate. Crizele istorice au trezit \u00eensa, ca si \u00een alte istorii, stari generale de nesiguranta, scepticism si disperare, frici colective, responsabilizarea altora, identificarea dusmanul, vanarea tapilor ispasitori, intoleranta, xenofobie. Astfel, sarmatismul a capatat valente nocive, chiar toxice18.
\n\u00cen perioada moderna, reprezentarilor devenite clasice le sunt adaugate si alte mituri si stereotipuri, precum cel al polonezului ca expresie a catolicismului, al eroului romantic\/rebel\/anarhic, al personalitatii sacrificiale, al antisemitului \u201efunciar\u201c, dar si al polonezului tolerant, mereu aflat sub asediul Dusmanului (germanul si\/sau rusul). Autoidentificarea etnica se construieste, conform studiilor din volumul coordonat de Constantin Geambasu, la \u00eentalnirea conflictuala dintre imaginea de \u201esine\u201c si cea a \u201eceluilalt\u201c. Este minimalizata \u00eensa raportarea la propriul trecut medieval transformat \u00een sistem referential. Natura si evolutiile relatiei dificile dintre identitate si alteritate au fost urmarite, cu precadere, \u00een studiile crestomatiei, prin asa-zisele \u201eportrete reciproce\u201c inedite, precum cele ale polonezilor cu suedezii, ucrainienii cu germanii si rusii. \u00cen acest sens, se impun macro-studiile care \u00eembina analiza imagologica cu cea sociologica, studii precum cele realizate de Joannei Konieczna \u2013 \u201ePolonia-Ucraina: portret reciproc\u201c \u2013 sau aplicatia exceptional realizata de Xymena Dolinska si Mateusz Falkowski \u2013 \u201ePolonia-Germania: portret reciproc\u201c \u2013, lucrare care analizeaza autostereotipurile si heterostipurile clasice, evolutiile gradului de distantare, raporturile minoritar-majoritar.
\n\u00cen ceea ce \u00eei priveste pe \u201emoscali\u201c (rusi), crestomatia cuprinde traduceri efectuate de Constantin Geambasu din scrierile istoricului Janusz Tazbir, precum si din opera lui Czeslaw Milosz, poet si prozator polonez de origine lituaniana, un clasic al rezistentei prin cultura19. Nu mai putin lipsite de interes sunt si materialele referitoare la vecinii de la granita de vest a Poloniei. Analizele se realizeaza \u00een maniera istoriei culturale, sursele esentiale cu referire la etosurile si axiologiile spatiului fiind, spre exemplu, cateva fictiuni despre Gdansk-ul multietnic – \u201ePovestiri pe perioada mutatului\u201c (\u201eOpowiadania na czas przeprowadzki\u201c), \u201ePrima dragoste si alte povestiri\u201c (\u201ePierwsza miloll i inne opowiadania\u201c) ale lui Pawel Huelle, romanul \u201eHanemann\u201c de Stefan Chwin, precum si \u201eToba de tinichea\u201c a lui G\u00fcnter Grass20; descriind interferentele inter si intraetnice dificile ale Poloniei interetnice, acelasi cercetator a analizat \u201ePamantul fagaduintei\u201c de Wladyslaw St. Reymont si \u201eFrumoasa doamna Seidenmann\u201c a lui Andrzej Szczypiorski.
\nAntologia \u201eStudii de imagologie polona\u201c, contributie interesanta la noua cercetare romaneasca a temei, merita o alta expunere, adica o reeditare de anvergura, fie si numai pentru faptul ca prezinta, aparent fragmentar, mecanismele relatiilor interetnice, rolul imaginilor etnice \u00een dialogul cultural, dar si \u00een campul adversitatii politice si sociale radicale. Un astfel de construct stiintific colectiv face parte din categoria eforturilor europeniste si umaniste care, dupa secole de dezbinari si conflicte, pledeaza pentru \u00eentelegerea postiluminista a Diferentei si pentru o Europa natala21.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1 \u201eStudii de imagologie polona\u201c, coord. Constantin Geambasu, Ed. Universitatii, Bucuresti, 2000, 405 p
\n2 Autoarele au fost decorate de Presedintia Romaniei cu Ordinul Meritul Cultural. Vezi detalii \u00een www.tpr.pl
\n3 Jan D?ugosz (1415, Stara Brze?nica – 1480, Krak\u00f3w)
\n4 Vezi I. Dlugossi, \u201eHistoriae Polonicae\u201c, Lipsca, 1711-1712
\n5 Vezi Mihai Mitu, \u201ePetre P.Panaitescu (la 100 de ani de la nastere)\u201c, Romanoslavica, XXXVIII, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2002, p.195-196
\n6 Joanna Porawska, \u00een \u201eStudii de imagologie polona\u2026\u201c, p. 203
\n7 Din informatiile paginii oficiale de internet a catedrei de slavistica de la Iasi, lectoratul de limba polona s-a re\u00eenfiintat imediat dupa evenimentele din 1989, avand colaborari cu universitatile din Varsovia, Cracovia, Pozna? si Lublin.
\n8 Vezi p. 77-97
\n9 Vezi p. 56-76
\n10 Vezi, mai ales, lucrarea de doctorat al lui Ion Petrica despre relatiile romano-polone din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Fara a omite studiul contextului aparitiei acestor relatii, si anume contactele dintre revolutionarii romani si poloni din timpul evenimentelor tumultoase care au marcat aceasta perioada, autorul trateaza problema receptarii celor doua literaturi, motivele literare comune si imaginea celor doua popoare prin prisma literaturii Celuilalt, fiind astfel si un demers din punct de vedere imagologic. Lucrarea a fost publicata cu titlul \u201eConfluente culturale romano-polone\u201c, \u00een 1976. Literatura comparata, relatiile romano-polone, promovarea literaturii si culturii polone \u00een Romania si fenomenul receptarii acesteia vor ramane preocuparile de capatai ale domnului Ion Petrica, unul dintre cei mai merituosi polonisti romani. Recunoasterea acestor merite a venit atat din partea mediului intelectual roman (traducerile sale din Witold Gombrowicz fiind premiate de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti – pentru traducerea romanului \u201eFerdydurke\u201c – si de Uniunea Scriitorilor pentru \u201eTrans-Atlantic\u201c si \u201ePornografie\u201c), precum si din partea Poloniei, prin intermediul medaliilor \u201eMeritul Cultural Polonez\u201c, \u201eCrucea de Cavaler al Ordinului Meritul Republicii Polone\u201c si \u201eMedalia Comisiei Educatiei Nationale\u201c.
\n11 Mihai Mitu, \u201eDan Horia Mazilu (1943-2008)\u201c, \u00een \u201eRomanoslavica\u201c, XLIV, p. 389
\n12 p. 34-55
\n13 Desi nu este \u00een relatie cu subiectul de fata, reamintim ca pionierii noilor orientari culturale istoriografice au fost Alexandru Dutu si Lucian Boia. \u00cen prezent, Constantin Geambasu este seful Catedrei de Limbi si Literaturi Slave din Cadrul Universitatii Bucuresti, presedintele Asociatiei Slavistilor din Romania, vicepresedintele Societatii Internationale a Polonistilor de la Bristol si membru al Uniunii Scriitorilor.<\/p>\n

14 Constantin Geambasu, \u201e\u201cFrumoasa doamna Seidenmann\u201c de Andrzej Szczypiorski sau lectia de imagologie\u201c, \u00een \u201eStudii de imagologie polona\u2026\u201c, 2010, p. 234<\/p>\n

15 Ele devin dominante \u00een spatiul teritorial al unui macrogrup etnic prin produsele culturii populare, dar si a celei savante.
\n16 Mai degraba, profiluri etno-psihologice frecvent circulate \u00eenca din secolele XVII-XVIII, si eficiente, inclusiv \u00een motivatiile ideologizate si \u00een \u201epoliticile de stat\u201c, \u00een secolele XIX-XX.
\n17 Constantin Geambasu, op. cit., p. 235
\n18 Vezi, vizavi de evolutiile acestei ideologii, si articolul lui Janusz Tazbir, \u201eStereotipul sarmat\u201c \u00een \u201eStudii de imagologie polona\u2026\u201c, p. 98-114
\n19 Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura \u00een 1980 (unul dintre cele patru premii pe care le-au primit scriitorii polonezi)
\n20 Vezi studiul lui Mieczyslaw Dabrowski, \u201eGdansk, adica Danzig: Grass-Chwin-Huelle\u201c \u00een \u201eStudii de imagologie polona\u2026\u201c, p. 196-216
\n21 Expresia \u00eei apartine scriitorului Czeslaw Milosz.<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAELA GRANCEA \/ DIANA ELENA CRACIUN<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Studii de imagologie polona, coord. Constantin Geambasu, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2010 Antologia \u201eStudii de imagologie polona\u201c, aparuta sub coordonarea lui Constantin Geambasu, un polonist reputat, reprezinta o aparitie editoriala cu atat mai valoroasa, cu cat este una dintre putinele lucrari romanesti cu o astfel de abordare1. Substanta complexa a volumului e demersul colectiv… Cite\u0219te mai mult »Polonia imaginilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-7276","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2814,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7276","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7276"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7276\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7276"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7276"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7276"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}