Placerea lui Eugen Simion de a dialoga cu scriitori, rom\u00e2ni si straini, este considerabila si, fapt plin de semnificatie, primul sau interviu i 1-a luat lui Marin Preda, in 1967, dupa aparitia celui de al doilea volum al \u201eMorometilor\u201c. Aflat, intre anii 1970 si 1973, ca lector de limba si literatura rom\u00e2na la Paris IV, Sorbonne, nu scapa prilejul de a le lua interviuri despre critica moderna criticilor Jean-Pierre Richard, Jean Rousset si Georges Poulet, pe care le-a publicat in \u201eTimpul trairii. Timpul marturisirii. Jurnal parizian\u201c (1977). Doua interviuri au dob\u00e2ndit amploarea unor carti: \u201eConvorbiri cu Petru Dumitriu\u201c (1994; editia a doua, 1998) si Eugen Simion, Aurora Cornu, \u201eConvorbiri despre Marin Preda\u201c (1998), volum reluat, de data aceasta in conditii decente, pentru ca prima editie, scrie el, \u201ea aparut cu alt scenariu, pe o h\u00e2rtie mizerabila si cu at\u00e2tea greseli de tipar, inc\u00e2t mi-a fost imposibil s-o accept\u201c, motiv pentru care a reeditat volumul, acum cu titlul \u201ePortretul scriitorului indragostit. Marin Preda\u201c, editie si note de Oana Soare (Editura Muzeul National al Literaturii Rom\u00e2ne, 2010, 452 p.), precedat de un amplu studiu introductiv si alcatuit din sectiunile: Marin Preda, \u201eScrisori catre Aurora\u201c, Eugen Simion, \u201eConvorbiri cu Aurora Cornu\u201c, Marin Preda, \u201ePagini de jurnal (1958-1959)\u201c, comentate de Eugen Simion sub titlul \u201eCronica unei \u201estari de rau\u201c\u201e.
\nCriticul a purtat lunga convorbire cu Aurora Cornu pentru ca 1-a legat de Marin Preda o prietenie intelectuala care pentru el, criticul literar, \u201ea contat enorm\u201c, pentru ca are pentru el o datorie morala, pentru ca a voit sa afle mai mult despre Preda la 30 de ani, informatii utile pentru o nazuita biografie a autorului \u201eMorometilor\u201c.
\nDialogheaza cu Aurora Cornu intrigat ca viata conjugala a celor doi a durat doar patru ani, ca sotia scriitorului nu 1-a \u201eocrotit p\u00e2na la capat\u201c. Fusese pentru acesta o casatorie pe care si-o dorise si despre Aurora ii ramasesera p\u00e2na spre sf\u00e2rsitul vietii lui \u201evii imagini\u201c si vorbea despre ea \u201ecu o melancolie bucuroasa\u201c. Ce afla Eugen Simion de la aceasta? Ca imediat ce a cunoscut-o, Preda a vindecat-o de \u201esenzatia de impas\u201c in care se afla, ca a impacat-o cu familia sa, ca ea il iubea si era fascinata de \u201eMorometii\u201c, volumul I, pe care 1-a sfatuit sa-1 publice, ca ea i-a inchinat o \u201eSuita lirica\u201c, ca scriitorul punea mare pret pe parerea ei, ca a fost fericita cu el, ca declaratiile lui de iubire ii pareau sublime, ca momentele cu el \u201eerau de o bucurie sufleteasca si o placere absolut rara\u201c, ca el era \u201eun om sublim in clipele intime\u201c. Si totusi!… Criticul literar afla, profund contrariat, ba ca ea nu stie de ce 1-a parasit, ba ca 1-a parasit ca sa-i faca un bine. Afla de la ea ca era \u201eneincrezatoare in restul lumii, inclusiv in el\u201c, ca ea avea o forma de intransigenta \u201ecare tinea putin de nevroza\u201c, ca nu voia sa f\u00ede \u201edoar int\u00e2mplator, c\u00e2tiva ani, partenera si asistenta, si ajutorul, si infirmiera cuiva ca Marin Preda\u201c, ca instinctele personale ii cereau \u201ealtceva\u201c, ca 1-a lasat din respect, ca nu era nimic \u201esordid\u201c in dorinta ei de a se duce. Afirmatii care alterneaza cu altele de genul: a avut cu el o relatie \u201einefabila\u201c, ca au trait \u201ecele mai sublime saptam\u00e2ni de despartire pe care le putea visa\u201c. Autorul interviului primeste chiar fraza care-1 consterneaza: \u201eEu nu sunt venita pe lume ca sa fiu nevasta lui Marin Preda.\u201c Urmeaza alte justificari ale despartirii: ea, Aurora, are \u201eo vocatie mondiala, nu europeana\u201c, ca voia sa experimenteze \u201eaventuri care imi erau personale si nu ma interesa sa le impart cu cineva\u201c, ca n-a voit sa-1 t\u00e2rasca si pe Preda in ele, sa le imparta cu el, el impartindu-si \u201esoarta cu soarta poporului\u201c. \u201eTaranca burgheza\u201c, cum se autodefineste, la Paris a fost nu o exilata, ci o… vagaboanda, care a practicat un vagabondaj… burghez. Pentru ca Eugen Simion sa f\u00ede si mai surprins, ea ii marturiseste ca desi s-a casatorit, la Paris, cu Aurel Cornea, a ramas \u201eindragostita vesnic\u201c de Marin Preda.
\nToate acestea, prezentate aici foarte concis, despre casatoria lor. O alta categorie de marturisiri il privesc pe scriitorul si omul Marin Preda, in relatiile cu scriitori, cu critici literari. Sunt semnificative cele spuse de Aurora Cornu despre pasiunea lui pentru viata literara, pentru evenimente, cu privire la obsesiile lui \u2013 literatura, filozofia, religia, muzica \u2013 la meticulozitatea lui, la propensiunea lui pentru claritate si masura, la \u201ediscretia absoluta asupra relatiilor lui intime\u201c, la decenta lui, la repudierea limbajului vulgar, la spaima lui de moarte c\u00e2nd lucra la o carte, la cautatorul de adevar, la lecturile lui din Tolstoi, Stendhal, Italo Calvino, Musil, Th. Mann, Flaubert, Turgheniev, la omul rezervat, care in afara prietenilor lui literari \u201eera foarte mefient\u201c, la omul cu mult umor, \u201ecare iesea in toate clipele din el\u201c, la finul analist al feminitatii, la respectul lui fata de conditia de scriitor, la profunda lui omenie, la omul care nu era arghirofil, care era sociabil, nerazbunator, la criticii literari preferati \u2013 Ov. S. Crohmalniceanu, Al. Piru, Lucian Raicu, Valeriu Cristea si Eugen Simion, la scriitorul curios fata de literatura tinerilor, care respecta valorile spiritului, care, ca director la Editura Cartea Rom\u00e2neasca, i-a publicat si pe dusmanii sai. Sunt toate acestea pretioase linii pentru un portret moral al lui Marin Preda.
\nA obtinut Eugen Simion din lunga convorbire (p. 149-346) ceea ce spera? De mai multe ori, pe parcursul dialogului, ii reaminteste c\u00e3 asteapta de la ea o explicatie umana a faptului ca n-a mai vrut s\u00e3 ram\u00e2na l\u00e2nga Marin Preda. Constata la ea, in schimb, ca ii povesteste \u201eimagin\u00e2nd, fiction\u00e2nd\u201c, ca fuge de subiect, ca ii da explicatii literare, ca vorbeste \u201eca o eroina romantica din rasaritul european\u201c. A reusit sa afle de la ea \u201eint\u00e2mplarile senzationale\u201c din existenta celor doi? Eugen Simion insusi raspunde intr-o nota de subsol, datata 11 aprilie 1998, de la pagina 270: \u201eAzi, c\u00e2nd recitesc aceste note, ma mir si eu de insistenta pe care am pus-o in a afla de ce o femeie t\u00e2nara si desteapta paraseste un scriitor, dupa ce acesta publicase o capodopera?! Si femeia inteligenta, aflata acum la alta v\u00e2rsta, nu poate sau nu vrea sa-mi justifice gestul ei de atunci.\u201c Va obtine ulterior, convorbirea continu\u00e2nd pe inca 75 de pagini? N-am spune ca da, fiindca, spre sf\u00e2rsitul dialogului, se aluneca spre alte aspecte: conditia intelectualului in exil, biografia pariziana, engleza, americana a celei cu care convorbeste, filmul lui Eric Rohmer, \u201eGenunchiul Clarei\u201c, in care a jucat, celalalt film, de data aceasta al ei, \u201eBilocation\u201c, preocuparea ei pentru ezoterism, ocultism, simbologie, \u201epe baza de credinta taraneasca\u201c rom\u00e2neasca, opiniile ei despre rom\u00e2ni, carora nu are sa le reproseze nimic.
\nLipseste din convorbire un fapt al ei care s-a int\u00e2mplat ulterior, si anume ca a construit, pe banii ei, o manastire la Cornu.
\nCartea este captivanta, pentru ca are si jurnalul lui Marin Preda, scris la Sinaia, intre 24 august si 12 noiembrie 1958, adica in timpul crizei dintre cei doi, care a prefatat despartirea. Marin Preda examineaza cu \u201eun ochi realist\u201c casatoria cu aceea despre care avea \u201edovezi strigatoare la cer ca iubirea unei astfel de femei nu este pentru casatorie si viata indelungata\u201c, ca este \u201eo femeie de lux, nu o tovarasa de bucurii si suferinta, ca orice femeie obisnuita\u201c. Sunt pagini in care face efort sa-si readuca inima \u201esub aspra observatie a ratiunii\u201c, sa se scuture de deznadejde.
\nStudiul introductiv al lui Eugen Simion si comentariul sau la jurnalul din august-noiembrie 1958 al lui Marin Preda, care alcatuiesc impreuna un veritabil eseu biografic, cuprind observatii esentiale despre \u201eun Marin Preda plin de tandrete, un fiu al soarelui, un t\u00e2nar care crede ca fericirea exista\u201c, comenteaza ideile pe care scriitorul le cultiva, scrisorile sale catre Aurora, in care \u201efacea din iubire un criteriu de existenta\u201c.
\nEditia si notele sunt semnate de Oana Soare, care se afirma ca o riguroasa editoare, cum dovedesc editiile Marin Preda, \u201eJurnal intim. Carnetele de atelier\u201c, aceasta semnata impreuna cu Eugen Simion (2004) si editia operei integrale a lui Stefan Banulescu. A raspuns de documentarea si redactarea anului 1946 din \u201eCronologia vietii literare rom\u00e2nesti. Perioada postbelica\u201c, II, 1946-1947 (Editura Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne, 2010, pp. 7-325. A publicat, de asemenea, un studiu despre Petru Dumitriu.\u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"