{"id":7256,"date":"2011-04-14T11:59:46","date_gmt":"2011-04-14T09:59:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7256"},"modified":"2011-04-14T12:32:49","modified_gmt":"2011-04-14T10:32:49","slug":"o-excursie-in-imaginarul-corporalitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-excursie-in-imaginarul-corporalitatii\/","title":{"rendered":"O excursie \u00een imaginarul corporalitatii"},"content":{"rendered":"

Gheorghe Iova, Excursia \u00een plina desfasurare,<\/em> Editura Charmides, Bistrita, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Impunerea unei practici a scriiturii ca experienta a limitelor, de catre asa numita \u201emiscare textualista\u201c afirmata \u00een secolul XX (printre reperele careia se numara Tel Quel, Texturre, TxT sau Change), a fost \u00eendeajuns de exorcizata din punct de vedere teoretic pentru a o mai discuta aici \u00een amanunt. Cu toate acestea, exercitiul imaginarii si aproprierii unei estetici a placerii textuale ce include scriitura cu voce tare (articularea incidentelor pulsionale, stereofonia carnii profunde, amplificarea voluptatilor limbajului), asa cum ni-l propune Roland Barthes \u00een \u201ePlacerea textului\u201c si \u00een maniera \u00een care \u00eel dezvolta Gheorghe Iova \u00een cel mai recent volum al sau, \u201eExcursia \u00een plina desfasurare\u201c (Editura Charmides, Bistrita, 2010), ne ofera posibilitatea initierii \u00eentr-o dialectica aparte a seductiei la nivelul textualitatii. <\/strong><\/em>
\nTextul care transcrie trupul<\/strong>
\nValorificarile conceptului de \u201etextuare\u201c, termen apartinandu-i, se stie, lui Gheorghe Iova (si pe marginea caruia autorul formuleaza o \u00eentreaga teorie a continuitatii retelelor verbale ale textului, care, aidoma tesuturi nediferentiate, \u00eempanzesc si transforma totul \u00een spatiu), constituie centrul de interes al \u201eExcursiei \u00een plina desfasurare\u201c. Mizand pe ideea generativa ca textul \u201ese face\u201c si afirmand dubla valoare, erotica si critica deopotriva, a practicii textuale, Gheorghe Iova ne invita la parcurgerea \u201ecorp la corp\u201c a unui traseu aglutinant, imprevizibil, imprecis delimitat pe harta textului. Fie pas cu pas, generand impresia unui efort de \u00eenaintare surprins cu \u00eencetinitorul, fie prin salt, \u00een functie de provocarile marcate acumulativ, pe masura ce se configureaza logica traseului.
\nDesi ocupa un numar relativ redus de pagini din deschiderea volumului, relatarea desfasurarii propriu-zise a evenimentului excursiei, \u00een cadrul unui \u201etext de zece zile\u201c, asa cum ne anunta autorul desemnand o durata virtuala a existentei epice, reprezinta cea mai substantiala parte a cartii. Pentru Gheorghe Iova, a scrie despre ceva \u00eenseamna \u00eentotdeauna a da acelui ceva o corporalitate necesara, crescuta \u00een si din \u00eensasi fiinta senzoriala a scriitorului, concentrata \u00een text pana la a deveni un punct de continuitate \u00een interiorul acestuia si amintind astfel de potentarea de catre Gheorghe Craciun a \u201emaniei personale\u201c \u00een \u201eMecanica fluidului\u201c, mai exact de cazul \u201edilatarii existentei prin scris\u201c.
\nAmalgam al \u00eencercarilor de recuperare a \u201ememoriei\u201c trupului si al deschiderilor spre fictivul identitatii, excursia justifica spontaneitatea scrierii trupului, fara a-l alfabetiza; totodata, amplifica viziunea ca trupul nu se reduce la anatomie, ci devine capabil sa traseze contururile unei alte realitati, prelungire vibranta a corpului fizic, coagulare a unei fascinante intimitati catalizabile: \u201eO constiinta a talpilor, a unui prezent absolut, de la o prezenta de forta, constiinta contactului iminent dezvolta imaginatia, elibera caldura.\u201c
\n\u00centr-un prim sens, excursia se identifica cu punerea \u00een scena a asumarii unei traditii literare riguroase de catre autor: \u201eFaceam ce faceau si ei. Imitam excursionisti conform bogatei literaturi a secolului. (…) Ca eram \u00een excursie redevenea fapt limpede \u00een traditia faptelor.\u201c Totusi, modul \u00een care \u201eexcursionistul\u201c se raporteaza la literatura secolului ramane marcat de ambivalenta. Aderarea programatica la traditie nu adanceste siguranta urmarii unei \u201ecai batatorite\u201c, ci dimpotriva: \u00een buna masura paradoxal, terenul pe care se desfasoara excursia se dovedeste nereprezentabil, anuleaza imaginea hartilor consultate. Inexistenta marcajelor, \u00eentarzierea aparitiei indicatoarelor suprapun excursiei ratacirea, nejustificabila \u00eensa, \u00eentrucat excursionistii care \u00eesi propun sa tina minte harta si indicatiile, sa identifice anumite locuri si sa aleaga simplificarea ar fi trebuit sa nu rateze bifurcatiile ce tintesc spre destinatie, spre varful muntelui \u00eenaltat \u00een padurea narativa (care ar putea fi foarte bine descrisa prin metafora lui Borges din \u201eGradina poeticilor care se bifurca\u201c). Semnele de recunoastere nu lipsesc \u00eensa cu desavarsire din text. Notatii precum stangas1t, stangas2t, dreaptas2t, dreaptas3t, stangas3t s.a.m.d. semnaleaza atat faptul ca fiecare excursionist \u00eesi poate trasa propriul parcurs \u00een padure, cat si o testare a abilitatii cititorului \u2013 devenit si el, \u00een cele din urma, unul dintre excursionisti \u2013 de a colabora cu rapiditatea, cu surpriza textului. De exemplu, \u00een stangas1t curge apa, apoi \u00een stangas2t se \u00eentinde padurea, \u00een dreaptas2t curge apa sub frunzis peste pietre mari, \u00een stangas4t \u201ee jos\u201c, \u00een dreaptas5t \u201ee sus\u201c, \u00eentr-o succesiune halucinanta de detalii. Punctele importante \u00een desfasurarea excursiei \u2013 calatoria cu camionul, popasul la cabana \u00eencuiata, negocierea camerelor, ocolirea muntelui, urcarea dificila a povarnisurilor, pierderea \u00een hatisul padurii, etc. \u2013 compun astfel un scenariu initiatic al carui proces de descifrare presupune, prin chiar natura sa, participarea neconditionata.
\n\u00cen imaginarul corporalitatii se integreaza treptat si elementele care fac parte din decorul excursiei: cutele, petele, gropile, stancile nu sunt altceva decat corpuri si urme de corpuri. \u00censusi timpul excursiei subsumeaza o durata a fenomenelor care intra \u00een legatura cu natura intima a corporalitatii. Timpul scrierii, timpul cuvintelor, timpul recuperarii memoriei se metamorfozeaza prin refuzul desprinderii eului, care reprezinta sursa textului, de propriul trup, aflat \u00een plina rostogolire, \u00een plina afirmare a materialitatii sale distincte, \u00eentr-un timp al locului, care invadeaza si, prin aceasta, obiectivizeaza o memorie \u00een care poti sa uiti de orice, \u201esa-ti aduci chinezeste aminte\u201c.
\nAici, textuarea se \u00eembiba cu valentele unei \u201eemisiuni corpusculare\u201c. Trupul lucreaza, reia, inventeaza. Iluminarea propozitiilor corporale puse \u00een textul excursiei intervine energic pe suprafete, dezvaluind, la limita, chiar procesul inventarii procedeelor de deplasare pe fiecare portiune a traseului. \u201eLa limita\u201c, adica la limita unei desfatari atopice \u2013 din moment ce ea neaga asteptarile discursului standardizat \u2013, care are drept obiect libertatea trupului criptografiat dens \u00een pagina: \u201eTrupul se enerva insuportabil \u00een coborarea grabita. Nu se putea macar o rostogolire. Este vorba despre una. Sa ma rostogolesc odata, sa merg cu spinarea, sa ocolesc talpa si sale, sa-mi \u00eendoi spinarea si sa ma rostogolesc o vreme a desfatarii incalculabile.\u201c Textul excursiei neaga orice fel de gratuitate; este un text al contractiei, al \u00eencordarii, al schimbarii bruste de directie, al fortelor paralele.
\nInterstitiul desfatarii<\/strong>
\nConstructia volumului aminteste de \u201eFalsul jurnal la Pupa Russa\u201c al lui Gheorghe Craciun, la care autorul cartii de fata face, de altfel, numeroase trimiteri indirecte. Materialul este organizat sub forma unei \u201eculegeri\u201c de texte datate, intercalate \u00eensa, unele reluate la anumite intervale de pagini, fara a se respecta \u00eentotdeauna succesiunea lor fireasca, certificata de criteriul datarii. Din acest punct de vedere, datarea ofera un prim \u201epliu\u201c al crearii iluziei textului. Ceea ce-i justifica tehnica, ocolisurile, inaccesibilitatea imediata mi se pare a fi proiectarea unei infidelitati, nu a unui sens. Excursia \u2013 la nivel formal, miscarea textului spre punctul \u00een care textul \u00eensusi se compune, punct \u00een permanenta substituibil \u2013 echivaleaza cu reaproprierea unui limbaj reconstruit din aproape \u00een aproape, \u00een ale carui falii se disperseaza toate celelalte limbaje posibile, semnificand astfel autoritatea unui limbaj devenit \u00een cele din urma indicibil prin anularea centralitatii semnificatului. Textualitatea devine astfel opresiva, iar litera autoritara.
\nVariatiile structurale imprevizibile graviteaza \u2013 pare a sugera Gheorghe Iova \u2013 \u00een jurul obsesiei decupajului: \u201eProiectez sa exemplific o literatura exemplificata mai multe. Iar nu roman. Nu compozitie, nu. Ci. Si ci. Ci si. Uite asa cacofon chiar cacofonf. Bruiaj complet, \u00eensa fin si discret. Cacofonf.\u201c \u2013 protocol necesar elaborarii problemei ideologiei si \u00eenscrierii textului \u00een campurile decupate, campuri ale cauzalitatii (istorice, economice, politice, sexuale etc.). De la acest mod prin care institutia paginii se circumscrie deopotriva grilei socializante (nu lipseste trimiterea la \u201eipoteza comenzii sociale\u201c formulata de Maiakovski, conform careia rezolvarea oricarei probleme sociale nu este imaginabila decat printr-o opera poetica), dar si experientei trupului se revendica exemplificarea unei pluralitati de texte manifest; textul dragostei, textul placerii, textul protestului autorului, textul angajarii \u00een conversatie, textul declaratiilor de principii, textul dorintei de text, textul societatii noastre, caracterul textual al puterii, toate acestea stabilesc conventii si conjuncturi. Autorul respinge conformismul la care l-ar constrange administratia textuala, \u00een care include si angajarea textelor \u00een alcatuirea romanului. Asadar, \u201eExcursia \u00een plina desfasurare\u201c nu se doreste a fi un roman, deoarece asta ar \u00eensemna ca textul s-ar restrange la pauza sa finala; pe cand textul lui Gheorghe Iova ocoleste si amana pauza finala, \u00eenainteaza \u00een forta, confirma \u00een permanenta un dinamism superior, depaseste conventionalitatea uzajelor.
\nCondensat pentru a fi parcurs \u00eentr-un ritm alert, textul este cel care, nu atat prin galanterie artizanala, cat printr-o \u00eentreaga dispunere de ecrane invizibile, de sicane selective, \u00eesi alege cititorul. Iova confectioneaza o suita de imaginaruri ale limbajului, riguros \u00eentretesute, \u00een volumul carora se produce interstitiul desfatarii, dezvelirea corpului textual \u2013 pe de o parte, fast verbal, acumulare de limba, lexic, perimare a atitudinilor gramaticale, iluzii, seductii, intimidari ale limbajului; pe de alta parte, transpunerea corpului erotic \u00een chiar profilul textului. Limbajul actioneaza, \u00een consecinta, asemenea unui canal conductor al instantei corporale a celui care textueaza \u00een text si, \u00een acelasi timp, ca element de conexiune al tensiunilor ce irup \u00een limbaj, dar si trup: \u201eTextul ca imagine a desfasurarii acopera trupul si patrunde \u00een cute \u00een pliuri \u00eenfasoara. Nu viril ci asemeni unui trup complementar. \u00centalnirea trupului cu trupul. Nu propozitii ci puneri \u00een propozitii.\u201c
\nDebordanta se dovedeste forta prozatorului-teoretician de a exploata si multiplica resursele textului, ale instantei discursive, de a (se) investi \u00een text si \u00een utilizarea lumii de catre text pana la autoconsumare. Cu riscul de a da impresia unei exhaustivitati birocratice, Gheorghe Iova nu lasa niciun aspect la voia \u00eentamplarii; chiar si blancurile, locurile \u201egoale\u201c, deformarile, nerealizarile, dezorientarile, aberatiile sau falsurile \u201etextului cacofonf\u201c dobandesc pe aceasta cale un statut privilegiat, sporindu-i autenticitatea.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gheorghe Iova, Excursia \u00een plina desfasurare, Editura Charmides, Bistrita, 2010   Impunerea unei practici a scriiturii ca experienta a limitelor, de catre asa numita \u201emiscare textualista\u201c afirmata \u00een secolul XX (printre reperele careia se numara Tel Quel, Texturre, TxT sau Change), a fost \u00eendeajuns de exorcizata din punct de vedere teoretic pentru a o mai… Cite\u0219te mai mult »O excursie \u00een imaginarul corporalitatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4375,5293,5292,5294],"class_list":["post-7256","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-charmides","tag-excursia-in-plina-desfasurare","tag-gheorghe-iova","tag-miscarea-literara-textualista"],"views":1654,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7256","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7256"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7256\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7256"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7256"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7256"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}