{"id":7252,"date":"2011-04-14T11:54:11","date_gmt":"2011-04-14T09:54:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7252"},"modified":"2011-04-14T11:54:30","modified_gmt":"2011-04-14T09:54:30","slug":"rememorari-la-centenarul-cioran","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rememorari-la-centenarul-cioran\/","title":{"rendered":"Rememorari la Centenarul Cioran"},"content":{"rendered":"

La o suta de ani de la nasterea lui Emil Cioran, aflam dintr-un saptamanal de literatura ca nu a fost acceptata \u00eenscrierea numelui autorului \u201eExercitiilor de admiratie\u201c pe lista aniversarilor UNESCO, din cauza… trecutului sau. Serviciul de cadre al amintitei institutii se dovedeste a fi tot mai necrutator, iar \u201ecorectitudinea politica\u201c pare a fi devenit o religie universala. Ce sa zici? Poate doar ca problema nu este nicidecum a lui Cioran, ci a cenzorilor de la UNESCO. Noua nu ne ramane decat sa-l citim si sa-l recitim pe marele scriitor si filosof, \u00een ciuda celor care adopta politica excluderilor, cu atat mai mult cu cat Cioran devine, odata cu trecerea timpului, tot mai actual, \u00een primul rand \u00een ceea ce priveste problemele Occidentului, decaderea Europei, Romania si vocatia esecului, criza crestinismului. Sa-i recitim opera, sa recitim si ce s-a scris despre el, dar si confesiunile sale. Apropo de confesiuni si de motivul pentru care s-a considerat ca nu merita sa figureze pe lista de aniversari a UNESCO, \u00eemi vine \u00een minte o lunga si substantiala convorbire a lui Cioran cu editorul sau german Michael Jakob, intitulata \u201eLectii de \u00eentelepciune\u201c, volum aparut la M\u00fcnchen. \u00centrebat de neamt de ce \u00een anii ’30 a avut o atitudine \u201eantidemocratica\u201c, Cioran \u00eei explica: \u201eStiti, \u00een Romania nu era o adevarata democratie. Eram antidemocrat pentru ca democratia nu era capabila sa se apere. Am atacat democratia din cauza debilitatii ei. Era un regim fara instinct de conservare. Si am atacat pe cineva pe care \u00eel stimam mult, Iuliu Maniu, liderul democratilor romani. Am scris un articol \u00een care spuneam ca Maniu, cel mai mare democrat, ar fi trebuit sa fie sef de partid \u00een Suedia, \u00een tarile nordice, nu \u00eentr-o tara ca Romania. Democratia trebuie sa se apere cu toate metodele si sa dea dovada de vitalitate. Dar Maniu nu lucra decat cu concepte pure, iar aceste concepte n-au nici o sansa \u00een Balcani… Drama liberalismului si a democratiei e ca, \u00een momentele grave, ele sunt inutile! Cartea pe care am scris-o despre istorie si utopie este tocmai o reflectie asupra deficientelor democratiei\u201c.
\n\u00cen aceeasi convorbire, Cioran marturiseste ca \u00een biografia sa a survenit un moment cand \u201eam vazut ca filosofia nu ma poate ajuta, ca filosofii nu au nimic sa-mi spuna. Oricum, prefer scriitorii. Pentru mine, Dostoievski este cel mai mare romancier, tot ce vrei, toate superlativele. I-am citit enorm pe rusi si, natural, pe Cehov\u201c. Nu putine marturisiri ale \u201earistocratului \u00eendoielii\u201c, cum l-a numit unul dintre exegetii sai, au fost de natura sa socheze. Ajuns \u00een Franta si ramanand pentru totdeauna la Paris, Cioran penduleaza \u00eentre nevoia de a scrie si voluptatea de a fi anonim: \u201eNu poti trai numai \u00een paradis \u2013 vreau sa spun ca un parazit. Am \u00eenteles ca trebuia sa scriu si asta corespundea, desigur, unei necesitati. Am publicat asadar prima mea carte \u00een franceza \u2013 \u201eManual de descompunere\u201c \u2013 si pe urma am avut intentii vagi; de pe atunci ma \u00eentrebam: de ce sa multiplici cartile? De ce? Pentru ca, oricum, dupa cineva nu raman decat cateva fraze, nu-i asa? Dar trebuie sa spun ca zilele sunt prea lungi si apoi ca, desigur, e \u00een joc o forma de vitalitate, o nevoie de a te manifesta. Eram cu totul necunoscut de vreo treizeci de ani, cartile mele nu se vindeau deloc. sDin \u201eManualul de descompunere\u201c s-au vandut 20 de exemplare \u2013 nota meat. Am acceptat aceasta conditie si ea corespundea viziunii mele despre lucruri, pana cand s-a ajuns la cartile de poche. Cred ca acesta e singurul mod de a ajunge la cititorii sincer interesati de tine. Apoi urmeaza mecanismul oricarei cariere literare; dar singurii ani importanti sunt cei ai anonimatului. A fi necunoscut e o voluptate; are uneori si parti amare, dar e o stare extraordinara. Eu, ani la rand, eram prezentat prin saloane \u2013 caci a fost o vreme cand \u00eemi placea sa beau whisky si, cum nu-mi permiteam sa-mi cumpar, ma duceam la receptii \u2013 ca prieten al lui Ionesco si al lui Beckett. Acceptam usor aceasta conditie. De ce nu? De ce sa fiu cunoscut?\u201c
\nPentru cineva pe care ar putea sa-l mire faptul ca Emil Cioran era \u201ede vreo treizeci de ani\u201c un necunoscut, iar cartile sale nu se vindeau deloc, reamintesc cateva celebre exemple de… rating, consemnate \u00eentr-o carte publicata de doi profesori francezi. Din \u201e\u00cen asteptarea lui Godot\u201c (1952) a lui Beckett au fost cumparate 125 de exemplare. \u201eCronica\u201c lui Saint-John Perse nu i-a interesat decat pe… 90 de cititori. Si asta chiar \u00een 1960, anul \u00een care celebrului scriitor i se decerna Premiul Nobel pentru Literatura. Din \u201eFire de iarba\u201c (1955), de Walt Whitman, s-a vandut un singur exemplar! Si lista ar putea continua pe multe pagini.
\nRevenind la interviul realizat de editorul german, retin si cateva consideratii ale lui Cioran privind literatura si muzica: \u201eExista dedesubturi \u00een toate actele noastre si ceea ce e mai interesant e ca noi nu cunoastem decat suprafata, aspectul superficial. Accedem la ceea ce este exprimat, dar important este ceea ce nu se enunta, ceea ce este implicit, secretul (taina, misterul) unei atitudini, al unui cuvant. De aceea judecatile noastre despre ceilalti, dar si despre noi \u00eensine sunt, partial, false. Partea lor meschina este camuflata. Or, tocmai aceasta parte este profunda, as spune ca este lucrul cel mai profund \u00een fiinte si, prin urmare, ceea ce ne este cel mai inaccesibil. Marii scriitori sunt aceia care au intuitia acestor \u201ededesubturi\u201c, mai ales Dostoievski. El dezvaluie tot ce e profund si aparent meschin: dar e mai mult decat meschin, este tragic. Acestia sunt adevaratii psihologi. Eu cunosc multi care au scris romane si au esuat \u2013 \u00eensusi Mircea Eliade a scris multe romane si a esuat. De ce? Pentru ca ei nu redau decat fenomenele de suprafata si nu originea sentimentelor. Originea unui sentiment e foarte greu de descoperit, dar numai asta e important si adevarat pentru orice fenomen… Oricine poate scrie un roman, dar nu e vorba numai de scris. (subl. mea). Pentru mine Dostoievski este singurul care a mers pana la originea actelor noastre; se vede foarte bine de ce personajele sale au facut una sau alta, dar nu se vede imediat. Atitudinea mea nu are nimic comun cu psihanaliza, absolut nimic, caci aceasta are drept scop sa vindece si nu asta este interesant\u201c. Important e demonul care salasluieste \u00een oameni \u2013 dar cum sa-l descoperi? \u2013 se \u00eentreaba Cioran. Fiindca \u2013 zice el \u2013 \u00eentotdeauna spunem, exprimam numai o parte din ceea ce vrem sa spunem. Apoi, ceea ce este esential e tonul: \u201eFiecare are un ton \u00een tot ceea ce face. Foarte adesea tonul lipseste, pur si simplu nu exista. Si aici e ceva foarte misterios, caci acest ceva nu se poate defini, se poate doar simti. De exemplu, deschizi o carte, citesti o pagina remarcabila si totusi nu-ti spune nimic. Nu e ceva nul, dar nu-i simti prelungirile. Nu se stie de unde emana acel ton atat de misterios; e un fel de irealitate \u00een tot ce e literatura\u201c.
\nCat priveste muzica, Cioran reafirma extaziat: \u201eBach e un zeu pentru mine. \u00cemi este de neconceput ca exista oameni care nu-l \u00eenteleg pe Bach. Si totusi ei exista. Cred ca muzica este cu adevarat singura arta capabila sa creeze o complicitate profunda \u00eentre doua fiinte. Nu, nu e poezia, e numai muzica. Cineva care nu e sensibil la muzica sufera de o enorma infirmitate. Admit ca cineva poate sa nu \u00eendrageasca poezia. \u00cen cazul muzicii, \u00eensa, e altceva, e ceva foarte grav\u201c.
\n\u00centre scriitorii, exegetii, eseistii care au scris despre Cioran se numara Bruno de Cessole, analist al operei romanului, dar si autor al unui roman inspirat de acesta \u2013 \u201eOra \u00eenchiderii \u00een gradinile Occidentului\u201c. El constata ca \u201etoata opera lui Cioran apare ca un diagnostic necrutator al decaderii fara \u00eentoarcere a omului si a civilizatiei occidentale, pe care \u00abo mie de ani de razboi i-au consolidat si pe care un secol de psihologie i-a dus la ananghie\u00bb\u201c.
\nExpert \u00een decadere, psiholog agresiv si vizionar \u201eridicandu-si slabiciunile la rang de ideal\u201c, Cioran \u2013 se \u00eentreaba Bruno Cessole \u2013 n-are oare a ne oferi decat comentariul liric al agoniei noastre? Cartile sale nu sunt oare decat un manual de \u201ebun gust spiritual\u201c, un somptuos tratat de stiinta de a muri \u00een lipsa stiintei de a trai? Ar fi nedrept \u2013 observa eseistul \u2013 sa-l reducem la acest negativism pur, la \u201eun cantec de lebada pentru o Europa defuncta\u201c. Daca Cioran este incontestabil ultimul European (cu majuscula, \u00eel ortografiaza autorul) \u00een sensul dat de Nietzsche, el e si unul dintre cei care au facut mult pentru ca aventura spirituala a Europei sa se desavarseasca, sa se \u00eemplineasca. Departe de a oferi o justificare teoretica a renuntarii, opera lui Cioran este o subtila invitatie la depasirea nihilismului, \u00een alt mod decat cea a lui Nietzsche. Apologul sinuciderii filosofice dezminte logica suicidara care \u2013 \u00een opinia lui Bruno de Cessole \u2013 sta la baza operei sale, Cioran sfatuindu-ne sa sacrificam totul dorintei rezonabile de a muri, dar totul \u2013 \u201echiar si moartea\u201c. Caci, zice el, parca vrand sa ne trezeasca din reverie: \u201enu se sinucid decat optimistii; ceilalti neavand nici o ratiune de a trai, de ce ar gasi una pentru a muri?\u201c \u00a0\u00a0\u00a0 (Va urma)<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La o suta de ani de la nasterea lui Emil Cioran, aflam dintr-un saptamanal de literatura ca nu a fost acceptata \u00eenscrierea numelui autorului \u201eExercitiilor de admiratie\u201c pe lista aniversarilor UNESCO, din cauza… trecutului sau. Serviciul de cadre al amintitei institutii se dovedeste a fi tot mai necrutator, iar \u201ecorectitudinea politica\u201c pare a fi devenit… Cite\u0219te mai mult »Rememorari la Centenarul Cioran<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5291,1864],"class_list":["post-7252","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aniversare-cioran-unesco","tag-emil-cioran"],"views":1848,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7252","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7252"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7252\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7252"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7252"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7252"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}