Indeosebi in deceniile sapte si opt ale veacului trecut, prin rubricile si comentariile de la \u201eEuropa libera\u201c, Virgil Ierunca a fost (alaturi de si impreuna cu Monica Lovinescu) una din cele mai influente voci critice; literare in primul r\u00e2nd, dar nu numai. Cei doi au salvat criteriul moral al receptarii, aplic\u00e2ndu-l consecvent in lecturile facute literaturii din tara. Impactul actiunii lor era chiar mai puternic dec\u00e2t al vocilor critice (autorizate de competenta, nu de partid) din tara. C\u00e2t de acuta era influenta criticii radiofonice a lui Ierunca asupra literaturii (si vietii literare) din tara se poate masura prin ostilitatea cu care a fost tratat, in tot acest timp, de revistele si publicatiile aflate la cheremul partidului comunist. Totusi, aparitia in volum a acestor comentarii (desi cartile lui Ierunca nu sunt doar culegeri de asemenea comentarii) seamana cu o reconstituire si impactul lor n-a fost deloc unul comparabil cu cel al emisiunilor in direct. Foarte acut p\u00e2na in 1990, acesta s-a stins gradual dupa aceea. Dar chiar si in partea lor de militantism antitotalitar si anticomunist, aceste comentarii sunt un documentar de moravuri literare \u2013 lasitate, compromis, frica, minciuna, disimulare etc., pe care Ierunca le amendeaza prompt. Dincolo, insa, de aceasta parte moral-ideologica si combatanta, Ierunca e un exeget literar cu deschidere spre filosofie si teologie, cu un instinct sigur al valorii, cu dialectica vivace a ideii si cu un discurs care se aprinde instantaneu (at\u00e2t in admiratie, c\u00e2t si in polemica).
\n\u201eFenomenul Pitesti\u201c e un eseu-documentar despre experimentul criminal al \u201ereeducarii\u201c din inchisoarea pitesteana (dar documentarea se intinde si asupra altor inchisori comuniste). Partea documentara (in care Ierunca prelucreaza marturiile lui Dumitru Bacu si cele cuprinse intr-un \u201edosar asupra reeducarii de la Pitesti care ne-a sosit, mai recent, din tara\u201c) e, fireste, mult mai importanta dec\u00e2t partea de reflectie asupra ororilor. Importanta era, mai ales in anii ’80, c\u00e2nd a aparut prima editie, depozitia si marturia cruda. De aceea cartea e o reconstituire c\u00e2t mai concreta a faptelor, fara nici o retorica.
\nTot o \u201emarturie\u201c (\u201ecartea de fata nu are alta pretentie dec\u00e2t de a fi o marturie\u201c), dar de aceasta data personala si depusa in domeniul culturii, e si \u201eRom\u00e2neste\u201c. Doua din compartimentele ei (\u201eDimpotriva\u201c si \u201eNeo-iobagia ideologica\u201c) sunt rezervate unor cazuri de dezertare morala a scriitorilor si ele se inflameaza, adesea, pamfletar. Ierunca insusi e constient de efectul de exces pamfletar pe care l-ar putea produce paginile sale, aparute in tara dupa caderea comunismului, dar imprejurarile si momentul in care au fost scrise justifica indeajuns vituperantele (\u201eAtunci (…) circumstantele se confundau cu un destin\u201c). Aniversarea lui Eminescu, bunaoara, si \u201econvertirea\u201c lui la comunism, e prilejul unui pamflet sarjat in chiar termenii si fulminanta poetului: \u201eEvlavia de vulpe cu care Irozii de la Academie, saltimbancii din gazete, mutrele din Uniunea Scriitorilor, fonfii din sindicatele de creatie, famenii si b\u00e2lb\u00e2itii realist-socialisti de la Nistru p\u00e2n-la Tisa \u2013 masti cu toate de renume din comedia minciunii \u2013 spumega intru proslavirea lui Eminescu constituie intr-adevar culmea insasi a nerusinii\u201c. Cu transanta sunt sanctionate toate gesturile de pactizare cu regimul, indeosebi ale scriitorilor cu prestigiul facut in perioada interbelica (Serban Cioculescu, Mihail Ralea, G. Calinescu, Tudor Vianu, Geo Bogza etc.) si care ar fi trebuit sa functioneze ca niste modele (literare si civice deopotriva). Verva de idei si argumente dovedeste Ierunca in polemicile propriu-zise (duse cum se puteau duce), cum e cea purtata cu G. Calinescu. Iscata de comentariul lui Calinescu la prezentarea (facuta de Ierunca) literaturii rom\u00e2ne din Enciclopedia Pleiade, polemica e deosebit de nervoasa, dar si profund indurerata: \u201epentru ca niciodata neamul rom\u00e2nesc n-a fost atacat in insasi fiinta lui ca acum\u201c. M\u00e2niile lui Ierunca au, toate, un fond patetic de patriotism, de iubire ultragiata. De aceea ele se manifesta inclement (si cu at\u00e2t mai inclement cu c\u00e2t \u201ecaderile\u201c scriitorilor sunt mai neasteptate). Cazuri morale, scriitorii din sectiunea \u201eDimpotriva\u201c sunt judecati pe acest fond de drama, nationala si personala (sectiunea din deschidere, \u201eAcasa\u201c, dedicata si ea unor mari personalitati \u2013 Br\u00e2ncusi, Blaga, Barbu etc.\u2013 e pandantul cazurilor \u201epozitive\u201c). \u201eNeo-iobagia…\u201c e orientata mai mult spre politic si spre evenimentul de acest tip, dar atinge si literatura cu impact politic, literatura cu valente depozitionale (Soljenitin, Romain Rolland etc.). Carte combatanta, \u201eRom\u00e2neste\u201c e in egala masura o carte de durere si m\u00e2nie (in care sunt inserate si fragmente de jurnal).
\nDe critica literara propriu-zisa e \u201eSubiect si predicat\u201c, adun\u00e2nd, in cea mai mare parte, comentarii radiodifuzate. \u201eCarte de dragoste\u201c o numeste Ierunca insusi, dedicata celor care \u201eau situat c\u00e2teva trepte ale spiritualitatii rom\u00e2nesti\u201c. Acestia sunt prezentati in primul capitol (numit chiar \u201eTrepte\u201c): Mircea Vulcanescu, Noica, Eliade, Eugen Ionescu, dar si Alexandru Busuioceanu si G. M. Cantacuzino, al caror editor a fost Ierunca. Aproape toate portretele de aici sunt \u201eexercitii de admiratie\u201c si de iubire; cel mai vibrant e cel dedicat lui Mircea Vulcanescu: \u201eIn cine, intr-adevar, mai bine dec\u00e2t in Mircea Vulcanescu se aflau inradacinate c\u00e2teva constante de lumina ale spiritualitatii rom\u00e2nesti: omenia de proverb neintrerupt, inteligenta ca spor al cunoasterii, credinta ca putere a spiritului, cultura ca matca de onoare a sederii-in-lume, onoarea insasi ca indreptar riguros al faptei?\u201c. Eseuri cu sentiment sunt toate cele grupate in primul tronson, dupa cum cele din cel de-al doilea sunt evocari cu sentiment. \u201ePrieteni care au fost\u201c sunt personalitati (majoritatea din exil) cu care Ierunca a colaborat in diverse momente (cu Dinu Pillat, de pilda, pe vremea studentiei). Asa cum zice el insusi de Dinu Pillat, Ierunca nu e aici \u201eun critic de profesie, ci un critic de dragoste\u201c. Portretele si evocarile sunt invaluite de sentimentul prieteniei, dar au liniile gravate cu aplomb. Critic \u201ede profesie\u201c e in capitolul \u201ePriviri\u201c, in care, in doua subsectiuni, comenteaza carti de poezie si de critica sau eseistica aparute in tara. Recenziile merg direct la analiza de profunzime, urm\u00e2nd insa, c\u00e2t de pe scurt, si drumul metamorfozelor fiecarui poet. Nu prea atras de partea formala, Ierunca urmareste, de fapt, la fiecare poet, ontologia sensului sau sensul ontologic al viziunii. La acest nivel se concentreaza atentia lui, pe stricta peripetie vizionara si pe atitudinile fundamentale ale poetului. Analiza, cu popasuri de voluptate in citate, se incheie, de regula, cu o \u201esinteza\u201c a notelor, sinteza ce nu-si reprima fascinatia metaforei de abstracte: \u201ePoezie de dezmostenire a semnelor, de insingurare (…), de ovatie a absentei, poezia lui Virgil Mazilescu se impune prin indepartarea ei de retoricile ofilite ale textului, dar si ale sensului\u201c. Cam asa, cu un arpegiu major, se incheie toate comentariile. Volumele de critica si eseistica sunt tratate descriptiv, cu deplin acord la idei (sunt, fireste, alese anume).
\nIn aranjamentul \u201edramatic\u201c al aparitiilor editoriale ale lui Ierunca era de-a dreptul imperativ ca dupa o \u201ecarte de dragoste\u201c sa urmeze una de polemici: \u201eDimpotriva\u201c. Reluarea titlului de capitol din \u201eRom\u00e2neste\u201c e programatica: e o continuitate de atitudine, de problematica si de scriitura. Scriitura e si aici violenta: \u201eintre polemica si pamflet\u201c. Justificarea unei asemenea atitudini e credinta in \u201eterapia posibila fie a indignarii, fie a dispretului\u201c. Si una si celalalt sunt, la Ierunca, teribile, cu elanuri stilistice coplesitoare. Volumul e construit din comentarii de actualitate, fie pe marginea unor evenimente culturale, fie pe marginea unor carti sau a unor articole; iar polemica e ea de idee, dar e mai ales de morala: mustrari, puneri la punct, executii. Intr-o anexa e publicat intreg dosarul plagiatului facut de Eugen Barbu in \u201eIncognito\u201c, pe care Ierunca l-a transmis intr-o serie de emisiuni.
\n\u201ePozitiva\u201c e, in schimb (afara de c\u00e2teva accente ironice oferite unor scriitori sau unor evenimente \u2013 cum ar fi premiile Uniunii), \u201eSemnul mirarii\u201c, cu eseuri amestecate si din perioade diferite (unele de dupa 1990). Scriitori interbelici, scriitori de ultima ora si un ciclu de scriitori straini fac materia volumului, unitar doar prin stilistica patetica a autorului, prin transanta de idei si prin raspicarea atitudinii. Ierunca se misca dezinvolt pe toata gama culturala, de la carti de publicistica la carti de teologie, cu o constanta aplicatie. Discuta cu egala competenta despre traducerea lui Dan Botta din Villon si despre aparatul teologic al lui Staniloae. Sau despre un detaliu de vers si despre rostul ortodoxiei. Ideile lui, nu doar c\u00e2nd sunt in actiune polemica, ci si c\u00e2nd sunt in misiune mai pasnica, au mereu o functie pedagogica. Ierunca e intotdeauna atent sa de-a la o parte lucrurile care pot compromite o valoare, repropun\u00e2nd-o in adevarata ei esenta. Cum face, de pilda, cu ideea ortodoxa: \u201eortodoxia nu e doar o componenta a rom\u00e2nismului, ci matca existentei insasi a acestui rom\u00e2nism, ce nu trebuie confundat cu nationalismul subistoric pe care-l proclama, demagogic, puterea pe la toate rasp\u00e2ntiile poluate festiv\u201c. Cordonul de legatura dintre \u201esubiecte\u201c l-ar constitui \u201emarginalizarea rodnica\u201c in care scriitorii tratati s-ar situa, desi nu toti sunt partasi la marginalizare. Dec\u00e2t daca acest concept are c\u00e2nd sensul unei marginalizari \u201eliterare\u201c, c\u00e2nd cel al unei marginalizari \u201epolitice\u201c. De acest tip trebuie sa fie \u201emarginalizarea\u201c lui Mircea Dinescu (si chiar era, fiind vorba de un comentariu din toamna lui 1989); tocmai de aceea comentariul pune in valoare elementele \u201eactive\u201c civic din poezia lui Dinescu, evidentiind memorabil conduita acesteia: poetul \u201enu scrie, ci trezeste\u201c.
\nC\u00e2teva eseuri de dupa 1990 si o suita de interviuri sunt atasate paginilor de jurnal din \u201eTrecut-au anii…\u201c, jurnal din primii ani de exil (1949-1960), caci restul jurnalelor a fost distrus. Unele pagini trec dincolo de simpla consemnare a \u201ezilei\u201c si se angajeaza in polemici sau reflectii. In esenta, insa, e un jurnal de int\u00e2mplari, de fapte si reactii, nu de idei sau lecturi; un documentar \u201epe viu\u201c despre exilul rom\u00e2nesc din anii imediat postbelici.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Indeosebi in deceniile sapte si opt ale veacului trecut, prin rubricile si comentariile de la \u201eEuropa libera\u201c, Virgil Ierunca a fost (alaturi de si impreuna cu Monica Lovinescu) una din cele mai influente voci critice; literare in primul r\u00e2nd, dar nu numai. Cei doi au salvat criteriul moral al receptarii, aplic\u00e2ndu-l consecvent in lecturile facute… Cite\u0219te mai mult »Virgil Ierunca si documentarul de moravuri literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5287,5286,5285,5288],"class_list":["post-7246","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-europa-libera","tag-exilul-romanesc","tag-virgil-ierunca","tag-voci-critice"],"views":1644,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7246","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7246"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7246\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7246"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7246"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7246"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}