{"id":7242,"date":"2011-04-14T11:43:25","date_gmt":"2011-04-14T09:43:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7242"},"modified":"2011-04-14T11:44:58","modified_gmt":"2011-04-14T09:44:58","slug":"g-calinescu-%e2%80%9eomul-nou%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-%e2%80%9eomul-nou%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"G. Calinescu. \u201eOmul nou\u201c"},"content":{"rendered":"

G. Calinescu, Opere. Publicistica<\/em>, vol. IX (1958-1959), 1284 p., vol X (1960-1962), 1218 p., editie coordonata de Nicolae Mecu, text \u00eengrijit, note si comentarii de Alexandra Cioc\u00e2rlie, Alexandru Farcas, Nicolae Mecu, Pavel Tugui si Daciana Vladoiu, Prefata de Eugen Simion, Bucuresti, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, 2010.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Un principiu filologic spune: consult\u00e2nd o editie corect \u00eentocmita, un critic are sanse mari sa aduca o interpretare adecvata. Ne\u00eendoielnic, editiile aparute sub egida Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta sunt cele mai valoroase din c\u00e2te au aparut p\u00e2na acum. Iar cea consacrata \u201eOperelor\u201c lui G. Calinescu se distinge. \u00cen primul r\u00e2nd, prin eficienta. Din 2006, grupul coordonat de Nicolae Mecu realizeaza anual c\u00e2te doua volume. \u00cen al doilea r\u00e2nd, prin rigoarea lingvistica a textelor, variantele fiind stabilite dupa confruntarea cu manuscrisele. Priceperea cercetatorilor este incontestabila si numai c\u00e2rcotasii, din ignoranta sau din vanitate, uita ca absenta unei virgule sau a unui punct la final de propozitie sunt accidente inevitabile c\u00e2nd se redacteaza aproximativ 2 500 de pagini. \u00cen al treilea r\u00e2nd, prin note si comentarii, extrem de utile pentru contextualizari si pentru identificarea tintelor polemice vizate de critic, stiut fiind ca acesta evita, \u00een general, sa-si numeasca preopinentii. Si nu \u00een ultimul r\u00e2nd, tin\u00e2nd cont ca volumele IX si X contin majoritatea \u201ecronicilor optimistului\u201c, putem scotoci si \u00eentelege, fara prejudecati si resentimente, publicistica scriitorului din perioada colaborarii lui \u00een coloanele \u201eContemporanului\u201c. \u00cenca \u00eel asteptam pe exegetul acestui segment din activitatea lui G. Calinescu, deoarece subiectul a cam fost ocolit din pricina \u201eoportunismului\u201c de care a dat dovada intelectualul, prostern\u00e2ndu-se \u00een fata dictaturii lui Gheorghiu-Dej si a \u201erealizarilor umanismului comunist\u201c. Numai ca, o asemenea judecata, de obicei emisa \u00eenainte de a rasfoi publicatiile, nu ia seama de un detaliu: conformismul schilod si stupid reprezinta un efect, iar nu o cauza. Asteptam, pe l\u00e2nga opiniile punctuale si \u00eendreptatite ale lui Nicolae Manolescu (\u201eIstoria critica…\u201c) si Andrei Terian (\u201eG. Calinescu: a cincea esenta\u201c), abordarile de ansamblu. Din punctul meu de vedere, citind si articolele din intervalul 1948-1957, din volumele VII si VIII, imaginea unui scriitor propagandist mi se pare de netagaduit. Totusi, ezit sa raspund la \u00eentrebarea: ce l-a determinat sa procedeze astfel? \u00cen analiza, se iveste si problema \u201eretusarii\u201c materialelor depuse de colaborator, a imixtiunii unei cerneli redactionale. Desi argumentele sunt inexistente, n-ar strica sa luam \u00een calcul aceasta ipoteza, fiindca adaugirile aveau aceeasi frecventa ca suprimarile. Ambele constituiau chipurile cenzurii.
\nScrierile directorului Institutului de Istorie Literara si Folclor nu \u00eensumeaza exclusiv elogii adresate \u201edemocratiei populare\u201c. Figureaza si studiile care demonstreaza ca, \u00een afara de a domestici analogiile cele mai naravase si de a formula verdicte transante cu ajutorul comparatiilor eruptive, G. Calinescu era un excelent documentarist, un istoric literar total. Iar pe acesta din urma l-au expulzat at\u00e2t contestatarii, c\u00e2t si admiratorii. De pilda, \u00eent\u00e2lnim partea a doua din \u201eEstetica basmului\u201c, studiile despre C. Negruzzi,
\nM. Kogalniceanu, Al. Odobescu, micromonografia despre V. Alecsandri sau sectiunile intitulate \u201eMaterial documentar\u201c (completari\/ rectificari la \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c). Indiscutabil, tabletele din revista condusa de G. Ivascu atrag atentia \u00een gradul cel mai \u00eenalt. Ma voi \u00eencumeta sa fac doar unele sistematizari necesare, deoarece poncifele sunt limitate, iar uzul lor, recurent. Operatiunea de maxima dificultate consta \u00een a utiliza un limbaj care sa discearna \u00eentregul spectru de sensuri si de referinte ale jargonului marxist-leninist. Folosirea ghilimelelor \u00een semnalarea cliseelor epocii denota c\u00e2teva lucruri \u00eengrijoratoare. Mai \u00eent\u00e2i, ca nu s-a ocupat nimeni sa gloseze acest idiom abrutizant. Apoi, ca \u00eentrebuint\u00e2ndu-l \u00een comentarii si \u00eenteleg\u00e2ndu-l, noi, cei de astazi, ne-am lasat manevrati de limba de lemn.
\nMizantropul optimist<\/strong>
\nNu stiu daca \u00een hebdomadarul diriguit de G. Ivascu, fostul director al \u201eNatiunii\u201c \u00eesi exprima adeziunea sincera la regimul totalitar. \u00cen schimb, este evident ca-si \u00eengrijea imaginea publica. Dincolo de sustinerea minunatei lumi noi, construita de eforturile \u201edemocratiei populare\u201c, G. Calinescu \u00eesi intenta un proces moral, din cauza c\u00e2torva \u201egreseli\u201c, adica ezitari \u00een a recunoaste ca victoria P.M.R-ului instaurase o noua regula \u2013 tirania mistificarii \u2013, codificata, \u00een privinta lui si a celorlalti scriitori, prin dresarea cu un limbaj triumfalist, care, creat \u00een laborator de c\u00e2tiva posesori ai puterii, avea t\u00e2lcuri precise si nu permitea abateri. Admit\u00e2nd ca n-a \u00eenteles de la \u00eenceput ce reprezinta comunismul, autorul \u201eUniversului poeziei\u201c intra \u00een r\u00e2ndul celor \u201edumiriti\u201c, a celor dresati ca renuntarea la personalitate si adoptarea instrumentelor oferite de conducerea R.P.R devin unica solutie de integrare. Perversitatea schemelor \u00eel exila pe deputatul de Balotesti \u00eentr-un cerc vicios. Odata ce a recurs la triada osanale-autocritica-imprecatie, nu se putea sustrage \u00eendatoririi de adulator. Unele contributii seamana cu niste sedinte de reprimire \u00een partid, \u00een care, dupa ce \u00eesi interpreteaza partitura de crainic al progresului, se culpabilizeaza din pricina lipsei de prevedere, marturisind ca se va supune fictiunii ideologice: \u201eC\u00e2nd acum cincisprezece ani tara a fost eliberata de cotropitori si de cei care \u00eempartaseau ideologia lor detestabila, au fost multi cei care s-au bucurat de \u00eenceperea unei ere noi de pace si democratie, fara a \u00eentelege \u00eentocmai sensul vremilor noi. An cu an am priceput apoi ca noul regim democratic se \u00eentemeiaza pe munca si am \u00eenvatat a face distinctia \u00eentre munca, \u00eenteleasa \u00eengust ca truda individuala, si munca de constructie\u201c (\u201eCea mai mare sarbatoare\u201c, vol. IX, p. 1087-1088). Altele \u00eesi trag seva din notita aflata \u00eenaintea celei dint\u00e2i \u201ecronici optimiste\u201c (\u201eLuna cartii\u201c, \u00een \u201eContemporanul\u201c, nr. 49, 9 decembrie 1955, p. 1), fiind scuze pentru purtarea lui de p\u00e2na \u00een 1944 (cu extensia 1948). Gazetarul se asaza din nou de bunavoie \u00een bara acuzatilor, dar da vina, conform documentelor propagandei, pe societatea burgheza care i-a provocat dispretul fata de semeni: \u201eM-au \u00eentrebat multi, at\u00e2tea ori, de ce \u00eenainte eram mizantrop, iar acum optimist, si sunt \u00eencredintat ca sunt unii care cred ca totul e o simpla evolutie verbala. Dar nu e adevarat. Schimbarea (caci a fost una, de vibratie, sincera si totala) s-a facut pe un fond originar exuberant si sanatos. Totdeauna am fost un optimist, adica nascut spre a-si proiecta toate fortele sufletului catre un tel maret. (…) \u00cenainte \u00eensa am cunoscut solitudinea. Unii au spus si cred ca eu sunt solitar, ceea ce este, vai, radical fals\u201c (\u201eCu optimism aprins\u201c, vol. X, p. 21). Dupa \u00eenscenarea propriului purgatoriu si condamnarea, \u00een numele marxism-leninismului, a trecutului tarii, G. Calinescu se comporta ca un \u00eenvingator, ca o fiinta m\u00e2ntuita, ca un \u201eom nou\u201c, vituper\u00e2nd \u00eempotriva acelora care, spre deosebire de el, n-au priceput \u201emersul istoriei\u201c, referindu-se aici la crezul extremei st\u00e2ngi \u2013 societatea se dezvolta p\u00e2na la instaurarea unui paradis terestru: comunismul. Tributul achitat \u00een schimbul rascumpararii rezida \u00een sinteze legate de misiunea literatorilor \u00een conformitate cu utopia socialista. Baz\u00e2ndu-si tiradele pe autoritate si pe vizibilitate, monograful lui Eminescu si Creanga tine predici de \u00eendoctrinare, cu mai mare \u00eenfocare dec\u00e2t culturnicii. Pornind de la una dintre axiomele marxiste \u201enicio fiinta nu-i indiferenta \u00een natura, toate lupta\u201c, criticul stabileste portretul \u201eproletarului intelectual\u201c\/ \u201einginerului sufletelor\u201c. Scriitorii au obligatia sa repete gesturile taranimii si ale muncitorimii si abia apoi li se permite sa creeze. Observ\u00e2nd retrospectiv, instructiunile date de G. Calinescu au hazul lor t\u00e2mp. Toata lumea sa-si \u00eendeplineasca \u00eent\u00e2i norma pe ogoare si \u00een uzine: \u201eSa semeni paduri si sa cresti albine, si c\u00e2nd ai talent sa si c\u00e2nti aceasta, sa \u00eentemeiezi gospodarii agricole colective, sporind cu ajutorul tehnicii agrare cele mai moderne roade ale pam\u00e2ntului, si daca ai talent sa glorifici aceasta fapta ca sa fie de \u00eendemn altora, sa ridici ca arhitect, inginer si zidar orase pentru muncitori si ca poet sa suni din lira aceasta izb\u00e2nda\u201c (\u201eIntelectualul militant\u201c, vol. IX, p. 474).
\nLiturghii politice<\/strong>
\nDictatura impusese at\u00e2t c\u00e2teva sarbatori nationale, c\u00e2t si compuneri ritualice \u00een cinstea lor. G. Calinescu depune destul s\u00e2rg, elabor\u00e2nd elogii pentru cele trei simboluri ale \u201erevolutiei proletare\u201c: 1 mai, sarbatoarea internationala; 23 august, ziua nationala; 7 noiembrie, aniversarea \u00een U.R.S.S (omagiata ca \u201etara vecina si prietena\u201c), a preluarii puterii de catre Lenin. Nu ocoleste nici Anul Nou, transmit\u00e2nd celebra urare \u201etot \u00eenainte!\u201c. Rutina mestecarii cliseelor l-a \u00eenvatat pe colaboratorul \u201eContemporanului\u201c cu normalitatea impusa. Daca \u00eendemnurile si sperantele nu difera cu nimic de cele aduse de alti tribuni, autodesemnati sau alesi prin aprobarea lui Dej, criticul \u00eesi sulimeneste discursul. Strecoara topoi, apel\u00e2nd, de exemplu, la pasarelele care-i ciripesc niste directive necesare \u00eembunatatirii standardelor de viata \u00een circumscriptia sa electorala (\u201e1 Mai\u201c, vol. IX, p. 110). Liturghiile politice \u00eei priesc autorului \u201ePrincipiilor de estetica\u201c, \u00een special c\u00e2nd sunt aniversari rotunde. Bilanturile alcatuiesc momente c\u00e2nd scriitorul se arcuieste de spate, car\u00e2nd \u00een brate lemnele ideologiei. G. Calinescu doreste sa demonstreze ca paseste ferm, fara stavila, lu\u00e2ndu-si \u00een serios slujba de stahanovist intelectual: \u201eO, poet si artist adevarat, nu lasa ca viespile sa se lase, sterile, asupra acestei pajisti de flori, din care se scoate mierea. \u00ceti urez ca iubirea ta pentru poporul muncitor sa creasca \u00een asa masura \u00eenc\u00e2t sa distilezi harnic c\u00e2ntecul care \u00eenvioreaza sufletele si bratele noastre si sa le faca, \u00een anul pus sub semnul sarbatoririi centenarului Unirii si a celor 15 ani de la dezrobirea patriei, apte de fapte marete de constructie\u201c (\u201eUrari\u201c, 1958, vol. IX, p. 645).
\nAlaturi de asemenea ceremonii, G. Calinescu ia parte si la glorificarea evenimentelor ce tin de P.M.R si de fratele mai mare, P.C.U.S. \u00cei povatuieste pe cetateni sa-i voteze cu responsabilitate \u201edemocratica\u201c pe viitorii membrii ai Marii Adunari Nationale din 1961 (\u201ePentru alegerea celor mai buni\u201c; \u201e5 martie\u201c, vol. X, p. 442-444 si p. 465-467). Vorbeste entuziasmat despre congresele celor doua formatiuni politice. Se arata \u00eenc\u00e2ntat de planurile si de rapoartele de activitate din U.R.S.S si din R.P.R. \u00cei tam\u00e2iaza pe lideri. \u00censa, excesul de zel degenereaza \u00een contradictii. Evident ca la astfel de ocazii, protocolul imnografic nu era niciodata prea \u00eempopotonat. Portretul lui N. Hrusciov din tableta \u201eLucid si entuziast\u201c (vol. X, p. 148-152) cuprinde opinii divergente. Pe de o parte, presedinte sovietic lasa impresia ca dispretuieste podoabele retorice: \u201eOrator \u00eennascut de mase si mai ales de sfera mondiala, N. Hrusciov merge \u00eendelung pe linia austera\u201c). Pe de alta, pare un simpatizant al stilului incandescent, \u00een succesiunea lui Lenin: \u201eNu e nici cea mai mica \u00eendoiala: N. Hrusciov are un mare talent literar ca orator. \u00cent\u00e2i de toate, este un metaforist exceptional. s\u2026t Rar om de stat, si mai ales \u00een diplomatie, a folosit un limbaj mai imaginativ\u201c. Inadvertentele indica dificultatile \u00een a respecta mofturile unor conducatori deprinsi cu deliciile cultului personalitatii. Inutil sa mentionez ca Dej are parte de acelasi tratament de preamarire. Sesizam totusi ca referintele encomiastice au \u00eencarcatura afectiva. E dificil sa distingem \u00eentre deferenta, simpatie ori prietenie. Dar e clar ca mitificarea secretarului general al P.M.R-ului nu provine exclusiv din obligatie. Fara a se numara printre \u201ecronicile optimistului\u201c, comunicarea \u201eO istorie glorioasa\u201c (1961, rostita \u00eentr-o sedinta a Academiei, vol. X, p. 572-584) marcheaza, deopotriva, patru decenii de la \u00eenfiintarea P.C.R si o biografie oficiala a dictatorului, \u00een genul celor compuse \u00een onoarea lui Stalin. Interventia lui G. Calinescu se \u00eenscrie \u00een lungul sir al rescrierii trecutului, \u00een sensul evolutiei tarii catre comunism. Dej este succesiv erou \u201eilegalist\u201c, luptator ne\u00eenfricat chiar si \u00een temnita Doftana si bravul c\u00e2rmuitor al neamului catre progres. Se impune o remarca. Proslavindu-l pe Hrusciov ca pe Stalin, lui G. Calinescu nu i-ar fi fost deloc anevoie sa-l aplaude si pe Nicolae Ceausescu. Ma tem ca, daca ar fi trait si dupa 1965, criticul ar fi schimbat doar numele destinatarului, precum Mihai Beniuc, care l-a ovationat pe noul conducator, dupa tipicul volumului \u201eC\u00e2ntec pentru tovarasul Gheorghiu-Dej\u201c.
\nIstoria literaturii rom\u00e2ne<\/strong>
\nSigur, articolele de atitudine politica sunt reprobabile. Dar ma \u00eentreb cum sa le judecam \u00een conditiile \u00een care, ceea ce ne pare acum debilitate, reprezenta atunci norma. Si sa nu uitam ca \u00eenainte de comunism au functionat si alte regimuri dupa principiul glorificarii. Nu scria Arghezi poezii consacrate lui Carol al II-lea sau \u00eensusi Calinescu un articol festiv aceluiasi monarh? Ori altii ode \u00eenchinate lui Ion Antonescu?
\nPentru calitatea intelectuala a criticului, conteaza articolele grotesti despre poetii cu v\u00e2rsta de aproximativ treizeci de ani. Era o tema la moda, ce se armoniza cu sablonul \u201eomului nou\u201c. De altfel, pentru scurta vreme s-a editat publicatia \u201eT\u00e2narul scriitor\u201c. Degustatorul de mirodenii de altadata se extaziaza c\u00e2nd roade marar uscat. La fiecare paragraf, ne izbim de ineptii. Verdictele sale se supun ideologiei. Exegetul se \u00eencapat\u00e2neaza sa atribuie valoare textelor mobilizatoare. Metodologia de analiza este expusa \u00een studiul \u201eTalent juvenil\u201c (vol. IX, p. 821-828), destinat versurilor lui Al. Andritoiu. La \u00eenceput, dupa o confesiune legata de perceptia \u00eendoielnica conturata dupa prima lectura, truc menit sa ilustreze ca p\u00e2na si cel mai important critic se \u00eensala c\u00e2teodata, G. Calinescu nu tagaduieste sa afirme ca autorul comentat \u201eeste un poet veritabil\u201c. Urmeaza o serie de complimente, bazate pe o \u201ejusta orientare\u201c (\u00eensusirea rimarii si a ritmarii documentelor de partid). Apoi, sunt semnalate marunte defectiuni la nivelul prozodiei si al tropilor. La final, din dialectica rasplata-sanctiune, reiese puritatea ideologica a rationamentului: \u201eEsential pentru mine si noi toti, \u00een ciuda criticii constructive, e ca avem de-a face cu un poet nou al vremurilor noi\u201c. Mostrele de pierdere a discernam\u00e2ntului devin mai compromitatoare dec\u00e2t aplaudarea puternicilor zilei. Uneori, avem impresia ca omul din spatele paginilor s-a decrepit, \u00eenjosindu-se p\u00e2na la punctul de a-l gratula pe Ion Brad pentru presupusele calitati de creator al inefabilului. Or, aceasta onoare li se cuvenea scriitorilor canonici din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c, juc\u00e2nd rolul unui as din m\u00e2neca, nu al unui pacalici: \u201eE foarte greu sa spui simplu aceste lucruri, numai poetii adevarati detin acea copilarie cu care uimesc si produc, ca si muzicienii, sentimentul inefabilului. Nu rareori, cum am vazut, t\u00e2narul nostru poet cunoaste acest limbaj, demonstr\u00e2nd ca ideologia noastra e propice poeziei\u201c (\u201eSimplitatea \u00een poezie\u201c, vol. IX, p. 877).
\nPoate cea mai cumplita drama a fostului director al \u201eJurnalului literar\u201c consta \u00een episoadele c\u00e2nd este constr\u00e2ns sa-si renege opiniile estetice din secventa 1939-1947\/8. Asistam iar la o penitenta, la o \u00eengenunchere la picioarele stap\u00e2nirii. G. Calinescu da socoteala pentru pozitia \u201einsalubra\u201c din \u201eTehnica criticii si a istoriei literare\u201c, pun\u00e2ndu-si la index ideile din respectivul articol. Unicitatea perspectivei este strivita de munca \u00een echipa, iar propaganda matura valorile: \u201e\u00cenca de la \u00eenfiintare am \u00eenscris ca scop al Institutului de Istorie Literara si Folclor al Academiei R.P.R pregatirea unei istorii a literaturii rom\u00e2ne \u00een spirit stiintific, ca opera a unui colectiv foarte larg. Nu a fost vorba nicic\u00e2nd de o astfel de istorie, pentru simplul motiv ca o atare lucrare nu poate si nu trebuie sa aiba caracter individual. Ea presupune un studiu competent al raportului istoric \u00eentre dialectica social-politica si cea culturala si mai ales posedarea desav\u00e2rsita a conceptiei marxist-leniniste spre a formula judecati curat-obiective, concordante cu aplicatiunile \u00een toate sectoarele culturii ale aceleiasi conceptiuni\u201c (\u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne\u201c, vol. IX, p. 893). Aici si \u00een capitolele succesive ale cuv\u00e2ntarilor privitoare la procesul de redactare, \u00een calitate de coordonator al proiectului, G. Calinescu se pocaieste, din pricina ca \u00eenainte a fost orb si n-a vazut calea cea dreapta, repros\u00e2ndu-si opacitatea unor pasaje inserate \u00een tomul din 1941. Ultima treapta a desav\u00e2rsirii \u00een totalitarism fusese atinsa. Autorul se lepadase de satana…
\n\u00cen volumele IX si X din editia de \u201eOpere\u201c, descoperim ramasitele lui Aristarc si un \u201eom nou\u201c, o marioneta a directivelor culturale. S-ar putea obiecta ca scriitorul nu s-a lasat pacalit de clisee si ca a facut constient jocul regimului. Posibil, \u00eensa imaginea publica a unui intelectual se masoara \u00een dovezi concrete, nu \u00een procese psihice, invizibile.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

G. Calinescu, Opere. Publicistica, vol. IX (1958-1959), 1284 p., vol X (1960-1962), 1218 p., editie coordonata de Nicolae Mecu, text \u00eengrijit, note si comentarii de Alexandra Cioc\u00e2rlie, Alexandru Farcas, Nicolae Mecu, Pavel Tugui si Daciana Vladoiu, Prefata de Eugen Simion, Bucuresti, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, 2010.   Un principiu filologic spune:… Cite\u0219te mai mult »G. Calinescu. \u201eOmul nou\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[30,5284],"class_list":["post-7242","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-g-calinescu","tag-opere-publicistica"],"views":2018,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7242","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7242"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7242\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7242"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7242"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7242"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}