{"id":724,"date":"2009-12-10T17:16:59","date_gmt":"2009-12-10T15:16:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=724"},"modified":"2009-12-10T17:18:45","modified_gmt":"2009-12-10T15:18:45","slug":"cercul-roz-%e2%80%9eziua-care-mi-a-schimbat-viata%e2%80%9c-de-remi-bezancon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cercul-roz-%e2%80%9eziua-care-mi-a-schimbat-viata%e2%80%9c-de-remi-bezancon\/","title":{"rendered":"Cercul roz: \u201eZiua care mi-a schimbat viata\u201c de R\u00e9mi Bezan\u00e7on"},"content":{"rendered":"

Simetric, \u201eLe premier jour du reste de ta vie\u201c debuteaza si se incheie cu fragmente din filmele de familie ale personajelor. Desi se presupune ca au trecut macar vreo 25 de ani de la data c\u00e2nd inregistrarile au fost facute, parintii nu au imbatr\u00e2nit o zi, dar asta inca nu ar fi nimic. Ca ei arata la fel (la fel de batr\u00e2ni, mai exact), nu conteaza defel, aceste secvente sunt indispensabile: ele fac parte din modul in care regizorul R\u00e9mi Bezan\u00e7on intelege sa cladeasca emotia.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Viata cu \u201eV\u201c mare<\/strong>
\nIn aceste imagini ii vedem pe copii, ii vedem cum fac primii pasi sau alearga prin curte unii dupa ceilalti, inca nu stiu nimic, sunt neprihaniti, insa in sensul in care g\u00e2ndirea conventionala valorizeaza neprihanirea, pios, cu o lacrima in ochi \u2013 cei mici sunt intotdeauna fara pata, cei mici sunt intotdeauna frumosi, in felul ala in care atribuim aceste calitati unor pisoi abia fatati.
\nSunt frumosi c\u00e2nd sunt mici, dar nu ram\u00e2n frumosi de-a pururea, iata marea gaselnita regizorala: cum cresc, cum \u201ese strica\u201c. Micuta Fleur (D\u00e9borah Fran\u00e7ois) ajunge sa fumeze droguri usoare si sa se culce cu fitecine, Rapha\u00ebl (Marc-Andr\u00e9 Grondin) ajunge sa iubeasca munca precum o c\u00e2rtita lumina, Albert (Pio Marma\u00ef) ajunge sa il pocneasca pe Rapha\u00ebl la un chef si sa aiba o casnicie nefericita, cine ar fi zis, cu mutritele dragalase pe care le aveau copilasii acestia la trei ani si ceva?
\nAntiteza groasa nu se opreste aici; atunci c\u00e2nd Fleur cea mare isi pierde virginitatea, o vedem si pe Fleur cea mica privind acuzator catre obiectiv, apoi catre usa inchisa a camerei in care actul are loc. Un r\u00e2u de s\u00e2nge i se apropie, de sub acea usa, de picioruse… Glumitele care exploateaza conflictul dintre generatii \u2013 Fleur spun\u00e2ndu-le alor sai ce e ala grunge-ul \u2013 sunt la fel de originale si au tot at\u00e2ta potential comic precum scena in care aceeasi Fleur, dupa o partida de sex oral mai scurta dec\u00e2t existenta unei efemeride, e condamnata la mutenie c\u00e2nd da nas in nas cu parintii partenerului sau de ocazie.
\nIronia nu e ca \u201eZiua care mi-a schimbat viata\u201c vrea sa fie in acelasi timp drama de familie si \u201eAmerican Pie\u201c frantuzesc; ironia e ca, fie si in aceasta incercare deloc acoperita de glorie (a fi asemeni lui \u201eAmerican Pie\u201c), productia e condamnata esecului. Seria care ni-l prezenta pe Jason Biggs in chip de agresor de produse de patiserie macar nu voia sa ne invete nimic despre viata (mai exact despre Viata, cu \u201eV\u201c mare), in timp ce \u201eZiua care mi-a schimbat viata\u201c are povete cu toptanul. Cele mai importante: pretuieste-ti familia si traieste clipa.
\nDoua personaje, tata si fiu, mor in acest film. Tatal este colectionar de vinuri. Spre ghinionul sau, Marea Trecere il prinde cu lacatul pus la pivnita. Dupa ceva timp, copiii de odinioara se reunesc in jurul aceleiasi mese, la un pahar de vin din colectia babacului. Viata se cuvine traita, iar vinul baut la vremea lui; din fericire, nici un college movie respectabil nu sondeaza, nici macar din greseala, asemenea profunzimi.
\nFinalul peliculei, c\u00e2nd cenusa unui membru al familiei este aruncata in mare, iar cei care ii supravietuiesc se str\u00e2ng in brate si se uita la aceleasi filme ale copilariei, inchide cercul.\u00a0 Personal, prefer o alta secventa a imprastierii cenusii, cea din \u201eThe Big Lebowski\u201c al fratilor Coen.
\nLa fel ca un film de familie, la fel ca inregistrarea unei nunti, si acest film se vede o data si at\u00e2t: doar mirii se uita la propria lor nunta si a doua oara.
\nO premiera: musical-ul mut<\/strong>
\nPe peretii camerei lui Fleur troneaza Gainsbourg si Cobain, muzica pe care personajele o asculta la casti sau prin discoteci e a lui David Bowie si Janis Joplin, se vorbeste despre Lynyrd Skynyrd, AC\/DC si Jim Morrison, numai nume mari, unul dupa altul, intreg filmul e un videoclip de o ora si trei sferturi.
\nE ca si cum Bezan\u00e7on, oric\u00e2t de infantil ar parea, si-ar fi inchipuit ca, prin simpla pomenire a numelor astora, filmul lui c\u00e2stiga ceva (profunzime, putere de sugestie, succes de casa). Lucrurile nu functioneaza asa, nu in lumea moderna, in orice caz. Forta mitica a acestor nume aduce mai degraba un deserviciu filmului: mai devreme sau mai t\u00e2rziu, iti dai seama ca toata aceasta muzica e de fapt un zgomot, ca excesul de forma (muzicala, in acest caz) nu face altceva dec\u00e2t sa maimutareasca fondul, care se lasa asteptat p\u00e2na la genericul final. Iti dai seama ca tot acest rock e numai un viclesug.
\nE ca air guitar, disciplina la care exceleaza Rapha\u00ebl. Oric\u00e2t de bine ar suna, tot playback ram\u00e2ne.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simetric, \u201eLe premier jour du reste de ta vie\u201c debuteaza si se incheie cu fragmente din filmele de familie ale personajelor. Desi se presupune ca au trecut macar vreo 25 de ani de la data c\u00e2nd inregistrarile au fost facute, parintii nu au imbatr\u00e2nit o zi, dar asta inca nu ar fi nimic. Ca ei… Cite\u0219te mai mult »Cercul roz: \u201eZiua care mi-a schimbat viata\u201c de R\u00e9mi Bezan\u00e7on<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[399,402,400,398,403,401],"class_list":["post-724","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-deborah-francois","tag-droguri","tag-fleur","tag-le-premier-jour-du-reste-de-ta-vie","tag-obiectiv","tag-simetric"],"views":2039,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/724","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=724"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/724\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=724"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=724"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=724"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}