{"id":7236,"date":"2011-04-14T11:37:00","date_gmt":"2011-04-14T09:37:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7236"},"modified":"2011-04-14T11:37:23","modified_gmt":"2011-04-14T09:37:23","slug":"catalogul-senzatiilor-mele-zilnice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/catalogul-senzatiilor-mele-zilnice\/","title":{"rendered":"Catalogul senzatiilor mele zilnice"},"content":{"rendered":"

Stelian Muller, Aerostat,<\/em> Editura Galaxia Gutenberg, Cluj-Napoca, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Unul dintre cele mai interesante debuturi ale anului in curs il reprezinta, se poate prevedea de pe acum, cartea lui Stelian M\u00fcller, \u201eAerostat\u201c. Nume aproape necunoscut la nivel national, inca t\u00e2narul scriitor (nascut in 1977) e o prezenta constanta, desi discreta, in cadrul celor mai importante cenacluri si cluburi de lectura clujene din ultimii ani \u2013 grupate in jurul lui Stefan Manasia si a revistei \u201eTribuna\u201c. Nu-i de mirare ca volumul lui a intrat in folclor ca premiant pe lista de asteptare a editurilor de vreme ce formula insasi e problematica. Luata de toata lumea drept \u201eproza\u201c (daca nu ma insel, aceasta e si categoria pentru care i s-a acordat premiul pentru debut la Festivalul Ars Amaris de la Reghin), cartea lui Stelian M\u00fcller adopta maniera jurnalului, insa trebuie citita mai degraba ca… poezie. Intr-o succinta dar frumoasa postfata, Rares Moldovan are dreptate sa observe c\u00e2teva inrudiri de stilistica dintre Constantin Acosmei si debutantul clujean. <\/strong><\/em>
\nUn lunatic diurn<\/strong>
\nPlacheta de nici o suta de pagini, compusa dintr-o serie de notatii concentrate, retine din formula jurnalului mai degraba conventia dec\u00e2t rigoarea cronologica stricta. Aproape la fiecare cinci pagini, ciclul anual pare sa se reia intr-o logica aleatorie: sunt \u201esaltate\u201c nu doar zile (retinute fara datele lor exacte), ci luni intregi. De cele mai multe ori, mica dare de seama din dreptul unei zile nu se deosebeste de \u201estarea\u201c pusa sub semnul intregii luni. In fond, \u201eAerostat\u201c-ul lui Stelian M\u00fcller e o colectie eteroclita de senzatii si de stari aproape banale, transcrise de scriitor intr-o maniera at\u00e2t de personala, inc\u00e2t pot fi citite, la rigoare, independent una de cealalta. Ceea ce le uneste, transform\u00e2ndu-le insa in mici perle de poeticitate, e laconismul expresiei, fina (auto)ironie si, poate in primul r\u00e2nd, enormul simt senzorial.
\nDe altfel, cartea luata in ansamblu ia aspectul unui jurnal de meteorologie, in care, insa, precizia si obiectivitatea observatiei sunt inlocuite de un barometru strict subiectiv. Personajul central din \u201eAerostat\u201c nu-si consulta niciodata ceasul pentru a afla ora exacta, ci prefera sa b\u00e2jb\u00e2ie printre senzatii ziua in amiaza mare \u2013 ceea ce-i da, inevitabil, alura unui lunatic diurn: \u201eLumina ingalbeneste turnul catedralei, apune soarele\u201c; \u201eLumina puternica, inseamna ca e amiaza, piatra din turla catedralei e ingalbenita\u201c. In multe zile sau chiar luni, personajului din \u201eAerostat\u201c nu pare sa i se int\u00e2mple ceva mai demn de consemnat dec\u00e2t fluctuatiile de temperatura, deplasarea norilor sau modificarea in intensitate a soarelui. Mai surprinzator e ca acestea nu sunt inregistrate ca fenomene distante, ci ca realitati c\u00e2t se poate de tangibile: \u201eCer albastru, daca intind m\u00e2na il ating\u201c, noteaza undeva scriitorul. Astfel inc\u00e2t, desi nu depaseste niciodata cadrul strict al realului si a notatiei minimaliste, un ciudat halou de metafizic pluteste deasupra fragmentelor din \u201eAerostat\u201c. Ceva din maniera lui Mircea Ivanescu transpare in aceasta intimitate calma, aproape domestica, cu cele mai indepartate fenomene astrale, precum si in capacitatea de a le surprinde modificarile infinitezimale. Un excelent poet e Stelian M\u00fcller in c\u00e2teva pasaje stinghere, aparent simple, dar pline de miez: \u201eIn dupa-amiaza asta, cerul e o pictura prafuita, uitata in colt\u201c; \u201eIn centru, inainte de izbucnirea furtunii, aerul era dulceag, de nerespirat, cerul era galbui, lipit de pam\u00e2nt\u201c; \u201eSoarele a inundat cerul si balteste pe el\u201c; \u201eUn soare fara caldura undeva pe trotuarul ingust\u201c; \u201eO pata alba in fereastra, cerul\u201c.
\nHipertrofie senzoriala cronica<\/strong>
\nCiudat e ca aceasta fiinta-termometru evalueaza meteorologic nu doar fenomenele naturale, ci si relatiile cu obiectele sau cu persoanele din jur (ba chiar cu sine). Astfel inc\u00e2t, in ciuda fragmentarismului, volumul devine o tot mai coerenta autobiografie scrisa exclusiv din unghiul senzatiilor. Din int\u00e2lnirile cu ceilalti, personajul din \u201eAerostat\u201c nu retine mai mult dec\u00e2t culori, forme sau atingeri discrete \u2013 inregistrate, toate, aproape paroxistic: \u201eUmbrele celor doua fete s-au intins pe caldar\u00e2mul ud. In strada e liniste si copaci fara culoare. La un moment dat, Eva mi-a atins cotul din greseala si tot trupul mi s-a crispat\u201c. Cel mai expresiv sunt surprinse, insa, int\u00e2lnirile senzoriale cu sine \u2013 in masura in care efectul de surpriza se construieste aici impotriva tonului egal al scriiturii. Omul lui Stelian M\u00fcller isi ia permanent temperatura sentimentelor, ca si cum accesul direct, din interior, la ele i-ar fi blocat: \u201eAstazi pe strada mi-am simtit in nari mirosul sarat al buzelor\u201c; \u201eImi ating fata cu degetele, o simt ca o masca\u201c.
\nDaca ar fi sa parodiem putin jargonul diagnosticelor medicale, s-ar putea spune ca personajul din \u201eAerostat\u201c sufera de hipertrofie senzoriala cronica, de vreme ce percepe, aproape obsesiv, unde energetice insesizabile cu ochiul liber. Pe c\u00e2t e de apatic, de retractil si de inconsistent psihologic, pe at\u00e2t e acest \u201eom fara insusiri\u201c de sigur pe el in imperiul senzatiilor. De aici, prospetimea si ingenuitatea iesita din comun a multor pasaje din \u201eAerostat\u201c, care par sa testeze limitele celor mai banale perceptii. Poz\u00e2nd tot timpul intr-un Cristofor Columb al senzorialitatii, Stelian M\u00fcller se amuza sa se aventureze in zonele ei exotice: \u201eImi place ca dupa ce iau ibricul cu cafea fierbinte de pe chiuveta, sa-mi pun degetele pe metal si sa simt caldura ramasa. Cred ca e un gest care merita facut\u201c. Dimpotriva, alteori prospetimea notatiilor provine tocmai din curajul de a transcrie, friz\u00e2nd absurdul sau tautologicul, perceptii de tot elementare. Caci de curaj \u2013 ornat cu multa autoironie si simt al sarjei parodice \u2013 e nevoie pentru a mai putea consemna \u201eCe cald e soarele!\u201c sau \u201eSunt pe trotuar, ma g\u00e2ndesc \u00abVine vara, coace gr\u00e2nele\u00bb\u201c.
\nToate aceste fragmente de jurnal cu sclipiri poetice ar ram\u00e2ne, insa, pur experiment daca in relieful lor nu s-ar intrevedea o drama reala. Mai mult dec\u00e2t un simplu aventurier al perceptiilor de tot soiul, personajul din \u201eAerostat\u201c pare sa se agate de ele ca de un colac de salvare. Tocmai nisipul miscator al senzatiilor ram\u00e2ne ultima garantie a luciditatii pentru un ins tot timpul predispus la marele inec in autism. \u201eIncerc sa-mi pastrez capul limpede\u201c, exclama el la un moment dat. De aici paradoxul ca aceasta personalitate predispusa la un safe mode al existentei (desi are, teoretic, toate functiile vitale active, prefera sa si le economiseasca la maxim), poseda totusi o sinceritate aproape brutala a senzatiei. In umbra contemplativului abulic e de ghicit intotdeauna un nevrotic.
\nPacat doar ca, publicata la o editura fara mari resurse, cartea lui Stelian M\u00fcller are toate sansele sa ram\u00e2na necunoscuta at\u00e2t publicului mai larg, c\u00e2t si criticilor. Caci, daca nu se vor impiedica in prejudecatile de gen literar, acestia din urma vor trebui sa identifice in \u201eAerostat\u201c debutul unui scriitor original, cu nimic indatorat temelor literaturii de azi.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stelian Muller, Aerostat, Editura Galaxia Gutenberg, Cluj-Napoca, 2011. Unul dintre cele mai interesante debuturi ale anului in curs il reprezinta, se poate prevedea de pe acum, cartea lui Stelian M\u00fcller, \u201eAerostat\u201c. Nume aproape necunoscut la nivel national, inca t\u00e2narul scriitor (nascut in 1977) e o prezenta constanta, desi discreta, in cadrul celor mai importante cenacluri… Cite\u0219te mai mult »Catalogul senzatiilor mele zilnice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5281,5282,5283,5280,3246],"class_list":["post-7236","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aerostat","tag-editura-galaxia-gutenberg","tag-scriitori-romani-de-azi","tag-stelian-muller","tag-tineri-scriitori"],"views":1399,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7236","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7236"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7236\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7236"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7236"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7236"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}