{"id":7223,"date":"2011-04-14T11:03:32","date_gmt":"2011-04-14T09:03:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7223"},"modified":"2011-04-14T11:04:28","modified_gmt":"2011-04-14T09:04:28","slug":"b-o-r-s-r-l","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/b-o-r-s-r-l\/","title":{"rendered":"B.O.R-S.R.L"},"content":{"rendered":"

AbdicAri Si complicitATi \u00eentre stat Si bisericA<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Dezbaterea care are loc acum \u00eentre grupurile laice (societatea civila) si politica statului rom\u00e2n, cu privire la biserica majoritara BOR (Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na), pare a fi un mar al discordiei ce revine neobosit \u00een presa si \u00een societate. Pe de o parte, se constata \u00een r\u00e2ndul politicienilor o serie de manevre electorale (\u00eentr-o uniformizare a puterii si opozitiei), pe de alta parte, devine transparenta o rapacitate si o cupiditate insatiabila.<\/strong><\/em><\/p>\n

Toate acestea orchestreaza eterna recurenta a uneia si aceleiasi probleme. Care sunt, asadar, relatiile dintre BOR si Stat, sau dintre Stat si BOR? Ba se discuta calitatea de colaboratori ai Securitatii a preotilor si a \u00cenaltilor Prelati ai Bisericii; ba despre acest colos financiar care se numeste \u201eCatedrala M\u00e2ntuirii Neamului\u201cs1t, care ridica din nou, \u00een secolul al XXI-lea, probleme etno-politice. Altfel spus, nu exista oare rom\u00e2nism autentic dec\u00e2t \u00een s\u00e2nul BOR-ului?
\nNu poti fi considerat cu adevarat rom\u00e2n daca, sa spunem, apartii de Biserica greco-catolica sau romano-catolica, nemaivorbind de minoritatile ortodoxe s\u00e2rbe, ucrainene si fara sa mai vorbim de maghiarii care, cu exceptia unei minoritati reduse din Satu-Mare, nu sunt ortodocsi, ci greco-catolici? O a treia tema de discutie s-a ivit recent cu privire la subventia de 80% acordata pentru activitatile sociale ale BOR, printr-un proiect de lege care a trecut de Parlament (si care ar urma sa fie promulgat de presedinte).
\nO sa se treaca acum la retrocedarea terenurilor agricole, padurilor, proprietatilor \u00eenchiriate, hotelurilor din statiunile turistice etc\u2026 Sa nu uitam, de asemenea, ca preotii si \u00eenaltii prelati ai Bisericii sunt totodata salariati ai Statului, cu toate beneficiile aferente (si pensia, desigur)\u00a0 statutului de functionari publici.
\nPentru francezul din mines2t, aceasta discutie pare ivita din subteranele istoriei moderne si contemporane, un fel de Jurassic Park al relatiilor dintre Biserica si Stat, care ma face sa ma g\u00e2ndesc la versul lui Saint-John Perse, \u00een traducerea lui Ion Pillat: \u201eOchiul se da \u00eenapoi cu un veac \u00een tinuturile sufletului\u201c, numai ca \u00een cazul de fata nu este vorba de un veac, ci de mai multe\u2026 De un conflict care \u00een Occident \u00eel readuce pe Masiglio di Padova de la \u00eenceputul secolului al XIV-lea, \u00een lupta initiata de acest g\u00e2nditor \u00eentre raporturile dintre politica, societatea civila si comunitatea religioasa, si puterea temporara a papalitatii si a preotilor.
\nPentru Masiglio di Padova, Biserica si preotii sai ar trebui sa se dedice evanghelizarii si propovaduirii tainelor, fara sa se amestece vreodata \u00een politica sau administratie economica. Daca politica vine printr-o cale foarte lunga de la Dumnezeu, spunea Masiglio, aceasta nu poate fi, \u00een exercitiul sau pe acest pam\u00e2nt, dec\u00e2t administrarea puterii si nu se poate legitima dec\u00e2t prin alegerea de reprezentanti ai vox populi.
\nAceasta discutie ma duce, desigur, cu g\u00e2ndul la secolul al XIX-lea francez, care s-a \u00eencheiat cu legea din 1905, care stabilea separarea completa a Bisericii de Stat s3t. Bunurile imobiliare ecleziastice au devenit \u00een totalitate proprietatea statului, regiunilor, departamentelor si comunelor (acestora revenindu-le si sarcina de a le \u00eentretine si, mai ales, de a le restaura: imaginati-va ce costuri ar presupune restaurarea unei catedrale ca cea din Chartres, Reims, Bourges sau Albi).
\nBisericii catolice nu \u00eei revine dec\u00e2t dreptul de uzufruct, acoperind deci costurile de functionare, pentru electricitate, telefon, impozitele imobiliare. Revenind de asemenea Bisericii obligatia de a plati, din propriile fonduri, salariile preotilor, episcopilor si arhiepiscopilor, \u00een timp ce calugarii si calugaritele traiesc de pe urma propriilor activitati, a donatiilor credinciosilor sau a sustinerii Bisericii si chiar a Vaticanului, daca ordinul monastic este direct subordonat acestuia, cum este cazul Societatii lui Isus.
\nDesigur, de mai bine de cincizeci de ani, Parlamentul francez a votat \u00een favoarea unui ajutor financiar acordat scolilor religioase cu care Statul a \u00eencheiat un contract. Acestea sunt obligate sa respecte programa oficiala nationala a Ministerului Educatiei si, desigur, pe acelea care au ca scop apararea secularismului.
\nPrintre obligatiile care le revin, este imperativ pentru aceste scoli religioase sa permita \u00eenscrierea copiilor de orice alta confesiune fara ca acestia sa fie obligati sa participe la cursurile de religie. Din acest motiv, sistemul educational \u00een aceste institutii este controlat cu regularitate de catre inspectori din sistemul public de \u00eenvatam\u00e2nt. Iar scolile religioase (catolice, evreiesti sau musulmane), care nu accepta obligatiile impuse pentru functionarea scolilor religioase private pe baza unui contract cu Statul, apeleaza la fonduri colectate at\u00e2t de la parintii elevilor, c\u00e2t si de la sponsori privati francezi sau straini\u2026
\nProtestantii francezi, \u00een schimb, au aparat, dupa Revolutia Franceza si ratificarea prin vot la 26 august 1789 a Declaratiei pentru Drepturile Omului si Cetateanului, care garanteaza libertatea de cult protestantilor, laicitatea Statului si a \u00eenvatam\u00e2ntului public si au avut \u00eentotdeauna o atitudine pozitiva fata de separarea Bisericii si Statului\u2026
\nPentru un intelectual francez, catolic, protestant, agnostic, de dreapta sau comunist, situatia BOR-ului sub comunism este de-a dreptul suprarealista: preoti platiti de Stat, \u00eenalti prelati ai Bisericii detin\u00e2nd posturi de ministri cu masina de serviciu si sofer la scara, plus posibilitatea, la care am fost martor, de a construi biserici partial din subventii de stat si de a le repara nu pentru a le transforma \u00een muzee, ci pentru a \u00eentretine locurile de cult.
\nIata ceva ce surprinde orice simpatizant al st\u00e2ngii venit din Europa de Vest\u2026 Cum a fost posibil ca un regim de un \u201eateism feroce\u201c (conform anticomunistilor) sa \u00eentretina o Biserica, preoti, sa le plateasca salarii, sa le permita tiparirea de biblii, c\u00e2t si distribuirea acestora? Ce ateism neobisnuit! Desigur, daca \u00een orase le parea dificil unora (desi nu tuturor) din cei care aveau functii oficiale sa mearga la biserica pentru slujbele obisnuite, \u00een orasele de provincie si la sat, mai ales \u00een Transilvania si Moldova, unde credinta populara este mult mai puternica dec\u00e2t \u00een Regat, bisericile erau pline duminica sau la marile sarbatori, si nu numai bisericile ortodoxe, ci si cele romano-catolice, calviniste, unitariene sau luterane (pe c\u00e2nd se mai gaseau sasi).
\n\u00cen sate, multe dintre zilele \u00eenchinate cultului sfintilor erau nelucratoare. Chiar si \u00een industrie, prin tot felul de artificii iezuite, conducerea acorda concediu cu plata \u00een zilele marilor sarbatori religioase\u2026 Astfel, ca din \u00eent\u00e2mplare, timp de doua saptam\u00e2ni, \u00eentre Craciun si Boboteaza, marile mine din zona Cavnic intrau \u00een reparatii de \u00eentretinere, nici un muncitor-taran rom\u00e2n nu lucra si numai inginerii asigurau lucrarile de mentenanta necesare pentru securitatea utilajelor.
\nOficial, totul era \u00een stare de functionare c\u00e2nd, de fapt, nimic nu functiona si toata lumea de la sate si orase se dedica libatiilor, ritualurilor crestine si necrestine din aceasta mare trecere, de la nasterea lui Hristos la botezul acestuia, cu Anul Nou \u00eentre ele. Chiar pe 25 decembrie, \u00een curtile parohiale, grupuri de tineri interpretau Viflaimul, cu Maria, pruncul Isus \u00een leagan, \u00eengerii si diavolii (ceea nu putea fi aratat \u00een sarbatorile oficiale ale obiceiurilor hibernale laice (sic!) care se organizau pe strada principala din Sighet pe 30 decembrie la amiaza, unde avea loc o defilare ce aducea a Carnaval) s4t. Si sa nu uitam ca \u00eensusi seful statului si al Partidului, Nicolae Ceausescu, a organizat si a participat la funeraliile religioase ale parintilor sai\u2026 \u00cenca o dovada a relatiilor extrem de ambigue dintre Statul comunist rom\u00e2n si BOR.
\nDe fapt, situatia din Rom\u00e2nia comunista nu avea nimic \u00een comun cu Rusia sovietica. Desigur, totul era departe de a sta pe roze, dar \u00een provincie si la tara se descurcau, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t colaborarea, pe de o parte, a preotimii si calugarimii (si au fost si colaboratori care apartineau altor confesiuni) cu Securitatea oferea Statului comunist beneficii considerabile, mai ales ca surse inegalabile de informatii, cum ar fi cele de la spovedanie, si prin aceasta un control total asupra singurei contraputeri posibile \u00een afara c\u00e2mpului ideologic al marxismului (de exemplu o contraputere st\u00e2ngista sau trotkista)\u2026
\nPentru ca, sa nu uitam, pentru un preot ortodox sau catolic este un pacat de moarte sa dezvaluie taina spovedaniei (de care au fost feriti preotii protestanti, enoriasii lor spovedindu-se direct lui Dumnezeu, fara vreun alt intermediar care sa aiba constiinta ontologic pacatoasa a omului alungat). Este de la sine \u00eenteles ca o astfel de situatie nu a facut dec\u00e2t sa perpetueze pozitia BOR-ului sau chiar sa o consolideze, dat fiind ca experienta a demonstrat ca dintre extrem de numerosii greco-catolici care apartineau noii clase de mijloc, tarani si muncitori \u00eenainte de 1948, si proportional cu cresterea populatiei, un numar destul de redus s-a \u00eentors \u00een s\u00e2nul bisericii unite cu Roma dupa 1989.
\nCu toate ca BOR s-a comportat de o maniera incalificabila cu preotii greco-catolici iesiti din subterane, poporul a dat dovada de \u00eentelepciune, consider\u00e2nd ca, p\u00e2na la urma, este vorba de unul si acelasi Dumnezeu si ca nu era cazul sa st\u00e2rneasca tensiuni \u00een sate; or tocmai popii BOR-ului sunt cei care au generat tensiuni, refuz\u00e2nd, de exemplu, sa \u00eenmorm\u00e2nteze defunctii greco-catolici \u00een singurul cimitir din sat, cum s-a \u00eent\u00e2mplat, printre sutele de exemple, \u00een satul Filea de jos, din comuna Ciurila, judetul Cluj (sub jurisdictia de foc a Mitropolitului Anania).
\nAstfel, pentru cei mai multi, greco-catolicismul a devenit o religie urbana, mai mult sau mai putin elitista. Astfel de fapte tin de istorie, si \u00een cele din urma lumea se va \u00eemparti \u00eentotdeauna \u00een \u00eenvingatori si \u00eenvinsi!
\nCeea ce mi se pare cel mai penibil nu este faptul ca BOR nu \u00eenfaptuieste un aggiornamento ecleziastics5t, este dreptul sau absolut, ci faptul ca refuza, \u00een ciuda evidentei, sa-si recunoasca culpele etice (implicarea masiva \u00een miscarea legionara, urmata de colaborarea cu Securitatea)s6t si ca din acest motiv permite revenirea implicita a unui neolegionarism autosuficient si, dupa parerea mea, profund anticrestin \u00een pretentia de a crea o identitate \u00eentre ceea ce se vrea a fi \u201eun adevarat etnic rom\u00e2n\u201c si un veritabil rom\u00e2n ortodox, de parca \u00een ultima instanta, BOR-ul, nereusind sa depaseasca statutul limitat de biserica nationala, ar pierde astfel calitatea de membra a bisericii crestine universale, \u00een cadrul careia ar trebui sa se regaseasca orice individ, indiferent de provenienta, din momentul \u00een care accepta dogma si se boteaza.
\nAcest paradox sau aceasta contradictie reactualizeaza conflictul dintre parintele Staniloaie si Lucian Blaga, cu privire la natura ortodoxismului rom\u00e2nesc\u2026 Lucian Blaga nu se \u00eensela atunci c\u00e2nd sustinea ca, \u00een versiunea sa ortodoxa, crestinismul nu este definitoriu caracterului specific rom\u00e2nesc, caci \u201evesnicia s-a nascut la sat\u201c, si nu pe malurile Iordanului.<\/p>\n

Ortodoxia este o religie care s-a nascut \u00een Orientul Apropiat si care a capatat o rasp\u00e2ndire universala, ca urmare a argumentului paulin cu privire la Neamuri si adoptarea acestora de catre un imperiu, Imperiul Roman, care, la r\u00e2ndul sau, se dorea si se proclama universal\u2026 Odata cu disparitia Imperiului Roman de Rasarit, cu exceptia Rusiei (\u201ea treia Roma\u201c), toate elitele ortodoxe au participat \u00eencep\u00e2nd cu sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea (partial sub influenta protestantismului si a variantei sale de biserica nationala) la lenta transformare a Bisericilor locale \u00een religie etno-nationala.
\nOr aceasta nationalizare a crestinismului nu a extins mesajul crestin, ci dimpotriva, a redus scara\u2026 Or, ce constatam daca luam \u00een considerare relatia dintre legionarism (si teoreticienii poeti care \u00eel preceda) si BOR? Intentia de a da acestei reductii nationale a mesajului crestin o legitimitate politico-metafizica articulata de o ontologie a \u201efiintei nationale\u201c. Pe de o parte, acceptam onticul, efemerul, istoria politica si trasaturile acesteia, modelarea tarii ca entitate politica vizata de marile puteri, statul-natiune rom\u00e2n \u00een prima sa varianta (1878), apoi \u00een cea de-a doua, dupa Primul Razboi Mondial (Trianon, 1919) si, pe de alta, construim discursul unei eternitati politice nationale binecuv\u00e2ntate, gratie Arhanghelului Mihail, de\u00a0 un crestinism etnic si particular rom\u00e2nesc, repliat pe un exclusivism absolut si legitim al argumentelor unui rasism feroce care, pus \u00een practica \u00een momentul unei situatii exceptionale, cum ar fi razboiul, produce acte de \u00eencurajare a crimei si morti colective la scara larga. Cum a putut, asadar, o biserica crestina sa accepte, fara sa spuna un cuv\u00e2nt, astfel de crime? Acesta este fondul problemei BOR-ului si a relatiei sale cu politicul.
\nSe remarca, fara \u00eendoiala, de-a lungul istoriei recente a statului-natiune rom\u00e2n, ca BOR-ul a stiut dintotdeauna, cu o mare abilitate, sa se supuna puterii politice dominante, at\u00e2ta vreme c\u00e2t, \u00eentr-un fel sau altul, puterea sa spirituala (daca poate fi astfel numita) si puterea sa materiala au fost perpetuate sau chiar consolidate.
\n\u00cen situatia \u00een care preotii si calugarii erau \u00eenchisi din motive fundamental politice si nereligioase, \u00een timpul primei faze a comunismuluis7t, BOR-ul, prin politica sa implicita de colaborare cu comunistii, \u00eent\u00e2i \u00eempotriva greco-catolicilor si a catolicilor, apoi mai direct cu Securitatea, nu numai ca si-a scapat pielea, dar a reusit, de fapt, sa \u00eesi consolideze pozitia.
\nDesigur, mai ales \u00een Transilvania, si-a pierdut din enoriasi, pentru ca fostii greco-catolici s-au alaturat neoprotestantilor, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een momentul caderii comunismului, puterea greco-catolica s-a aratat foarte slabita si \u00eenca nu si-a revenit de pe urma acestei \u00eenfr\u00e2ngeri. Pe de alta parte, Statul, \u00een ciuda unei Constitutii care sustine laicitatea, practica favoritismul financiar, care a transformat astazi BOR-ul \u00eentr-una din primele puteri financiare din Rom\u00e2nia, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Patriarhul, daca nu este un om de mare credinta (si nu eu sunt cel care sustine asta!), are \u00een schimb excelente talente \u00een comunicare si este unul dintre cei mai buni oameni de afaceri din tara\u2026
\nCu toate acestea, viitorul BOR-ului se arata sumbru, pentru ca metodele sale o ameninta pe termen lung. Ar trebui sa analizeze cu atentie istoria contemporana a bisericii romano-catolice\u2026 Din cauza faptului ca a jucat prea mult si prea \u00eendelung pe teren lumesc, si apoi, mai recent, ca a cochetat \u00een timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cu puterea nazista si cu acolitiis8t acesteia, si \u00een ciuda recentului sau Papa, anti-comunistul sexy Ioan-Paul al II-lea, biserica romano-catolica s-a trezit acum aproape parasita, cel putin \u00een Europa, dincolo de maretele sale spectacole din timpul vizitelor papale, care reunesc asistenta unei mase de tineri spectatori, aceeasi care merg si la concertele de pop-rock.
\nSpania franchista, \u00eenalt fief al unui catolicism combatant ultra de dreapta (v. Razboiul Spaniol) a devenit dupa aproape douazeci de ani teritoriul ateismului postmodern militant (casatoria \u00eentre persoane de acelasi sex, de exemplu, tocmai a fost recunoscuta de catre Stat); Franta laica nu este dec\u00e2t o ruina catolica, \u00een ciuda genuflexiunilor lui Sarkozy la Vatican sau la Lourdes; c\u00e2t despre Italia, aceasta este din ce \u00een ce mai putin influentata de puterea papala (cu exceptia unei vechi traditii spectaculare si a bigotismului din Sud, San Gennaro, Padre Pio etc.), ca urmare a tangentopoli-ului \u00eempotriva democratiei crestine si a unei fulgurante revolutii a moravurilor.
\nSingurele tari unde Biserica Catolica este \u00een continuare la putere si pastreaza o aura populara sunt cele din America de Sud si, mai ales, din Africa neagra, fosta franceza, datorita teologiei eliberarii, care a combinat analiza sociologica marxista a luptei de clasa cu mesajul evanghelic despre saracie, egalitate si respingerea business-ului de catre Hristos (alungarea negustorilor din templu)\u2026
\nRevenind, BOR-ul risca sa se trezeasca la r\u00e2ndul sau parasita, redusa la nimic mai mult dec\u00e2t la o \u00eentreprindere de cadre\u2026 \u00cen fond, dupa parerea mea, supun\u00e2ndu-se puterii politice si juc\u00e2nd jocul economic al celui mai rau dintre capitalisme, nu va reusi sa \u00eesi salveze propria versiune a mesajului crestin, pentru ca, atunci c\u00e2nd vine vorba de business, protestantii si neoprotestantii se descurca mult mai bine, fiind legitimati de propria versiune a teologiei crestine. Nu se va putea salva dec\u00e2t printr-o revenire la saracia misionara evanghelica, alatur\u00e2ndu-se patimilor unei tari care se ad\u00e2nceste din ce \u00een ce mai mult \u00eentr-o profunda saracie structurala, caracteristica tarilor din lumea a treia s9t! Dar nu este prea t\u00e2rziu\u2026 pentru ca BOR \u00een statul sau natiune, asemenea tuturor societatilor europene, asemenea restului lumii, este jucaria a ceea ce Nietzsche numea odata nihilismul european, rasp\u00e2ndit astazi, pe deplin, \u00een toata lumea.
\nNihilismul care ne g\u00e2ndeste pe noi mai mult dec\u00e2t \u00eel putem noi g\u00e2ndi pe el\u2026 Nihilismul care ne orbeste, asa cum \u00eei orbea Zeus pe cei pe care voia sa-i piarda\u2026
\nNefiind totusi resentimentar sau vindicativ, cu binevoitoarea mea impietate, voi \u00eendrazni sa spun \u00eenaltilor prelati ai BOR: voi, fratii mei \u00eentru oameni, nu mai cheltuiti, ci cugetati si va rugati\u2026<\/p>\n

 <\/p>\n

Bucuresti, 25 martie al anului de gratie 2011, de ziua Bunei Vestiri si a nasterii mele<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Traducere din francezade Sanda Watt<\/strong><\/em>
\nText preluat de pe criticatac.ro<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\ns1t Mi-as permite, sper\u00e2nd ca prin asta nu o sa-mi atrag injurii, sa reamintesc, \u00eenaltilor prelati ai BOR ca \u201etimpul catedralelor\u201c nu a fost niciodata timpul bisericilor \u00eenchinate unui poporu-natiune, ci unui popor crestin\u2026 Notre-Dame din Paris, dar si Notre-Dame din Chartres, Reims, Bourges, Amiens, Poitiers, sau din Milano, ori Sf\u00e2ntul Ioan de Latran de la Roma nu sunt catedralele unui popor-natiune\u2026 Numai protestantii au instaurat catedrale nationale, cum este Canterburry \u00een Anglia\u2026
\ns2t Un german ar vedea lucrurile cam din aceeasi perspectiva, pentru ca de mai multi ani au fost desfiintate taxele religioase obligatorii, Kirchentsteuer, \u00een Republica federala, ceea ce permite ateilor si agnosticilor liberi sa directioneze donatiile pe care le pot face catre organizatiile caritabile recunoscute \u00een Landuri.
\ns3t Cu exceptia Alsaciei si a Lorenei germanofone recuperate dupa Primul Razboi Mondial, unde este \u00eenca \u00een vigoare Concordatul germanic\u2026
\ns4t Stupiditatea comitetului pentru educatie si cultura socialiste mi se parea incomensurabila. Organizau si prezentau \u201eobiceiuri laice de iarna\u201c cu un Viflaimul format doar din diavoli\u2026 C\u00e2nd le-am atras atentia ca nici diavolii nu sunt prea laici, pentru ca presupun existenta \u00eengerilor si a lui Hristos, nu am primit drept raspuns dec\u00e2t o tacere jenata\u2026
\ns5t Nu mi-as permite sa vorbesc de un aggiornamento teologic\u2026 Aceasta abordare nu tine de domeniul meu\u2026
\ns6t\u00a0 Alegerea noului Mitropolit de Cluj nu arata dec\u00e2t ca, dupa Preafericitul Anania, vechi legionar, vechi securist si persoana cultivata de o inteligenta remarcabila, a sosit un nou securist\u2026
\ns7t Este vorba despre epoca Gheorghiu-Dej, cu liderii aureolati de ani de lupta \u00een clandestinitate, c\u00e2t si despre ilegalisti curajosi, adesea de origine evreiasca sau chiar de evrei maghiari, care aveau toate motivele legitime sa se ridice \u00eempotriva legionarilor.
\ns8t \u00cen fond, de ce nu a excomunicat Pius al XII-lea doi dintre \u00eenaltii prelati ai Bisericii Catolice, fascisti manifesti si aliati ai Germaniei naziste: seful de stat fantosa al Slovaciei, Prea\u00eenaltul Tiso, si Mitropolitul Croatiei, Prea\u00eenaltul Stepinac\u2026 O eroare cardinala ale carei consecinte sunt platite si astazi\u2026 \u00een ciuda protectiei acordate evreilor italieni \u00een toate lacasurile si bisericile subordonate Vaticanului la 1944.
\ns9t Exista orase, cum ar fi Galatiul, unde saracii nu pot fi \u00eengropati cu slujba crestina, exista popi din sate care refuza gratuitatea serviciului pentru mortii mai nevoiasi, a persoanelor fara familie, parasiti si morti \u00een strada ca niste c\u00e2ini. Numai groparul, \u00een fata gropii comune \u00een care este aruncat corpul, adesea fara lintoliu, rosteste o rugaciune pentru mort\u2026
\nUltimele statistici arata ca, \u00een momentul de fata, doar 1% din copiii de la tara au acces la \u00eenvatam\u00e2ntul superior. Sa comparam aceasta situatie cu campaniile sociale pentru cunoastere organizate \u2013 \u00een ciuda tuturor greselilor sale \u2013 de regimul comunist la tara! Dupa 1989, era tenebrelor etaleaza din ce \u00een ce mai mult spectrul \u00eendoliat al analfabetismului chiar si \u00een afara satelor rom\u00e2nesti.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

AbdicAri Si complicitATi \u00eentre stat Si bisericA   Dezbaterea care are loc acum \u00eentre grupurile laice (societatea civila) si politica statului rom\u00e2n, cu privire la biserica majoritara BOR (Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na), pare a fi un mar al discordiei ce revine neobosit \u00een presa si \u00een societate. Pe de o parte, se constata \u00een r\u00e2ndul politicienilor… Cite\u0219te mai mult »B.O.R-S.R.L<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[4937,5272,5273,1216,5274,312],"class_list":["post-7223","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-bor","tag-grupuri-laice","tag-prelati","tag-preoti","tag-salarii-preoti","tag-stat-si-biserica"],"views":1600,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7223","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7223"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7223\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7223"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7223"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7223"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}