{"id":7216,"date":"2011-04-14T10:46:21","date_gmt":"2011-04-14T08:46:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7216"},"modified":"2011-04-14T10:46:53","modified_gmt":"2011-04-14T08:46:53","slug":"nici-razboi-nici-pace","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nici-razboi-nici-pace\/","title":{"rendered":"Nici razboi, nici pace"},"content":{"rendered":"

Dupa revoltele sau revolutiile din Tunisia si Egipt, paradigma succesului oarecum rapid al \u00eenlaturarii regimurilor politice din lumea araba s-a modificat. Un dictator mai bine \u00eenarmat, libianul Gaddafi, si o tara cu mai mult petrol, Libia, au complicat schema dominoului iar Orientul arab a intrat \u00eentr-o etapa de \u201enici razboi, nici pace\u201c. Ceea ce\u00a0 va \u00eencarca substantial nota de plata. Razboiul civil din Libia, \u00eenca fara solutie definitiva, \u00eenseamna morti, populatie dislocata si, evident, costuri uriase pentru operatiunile militare ale comunitatii internationale. Problema umanitara s-ar putea dovedi cea mai complicata dintre toate consecintele acestui razboi. \u00cen Orientul Mijlociu, de o jumatate de secol, refugiatii au devenit o sursa de instabilitate cronica si, politic vorbind, insolvabila p\u00e2na \u00een prezent. Ei au alimentat si alimenteaza nemultumirile, vrajba, vendeta, terorismul. Au riscat cei care nu au luat \u00een calcul aceste efecte atunci c\u00e2nd aveau de ales \u00eentre o solutionare politica a eliminarii lui Gaddafi si operatiunile militare de forta. C\u00e2t de mult au riscat? Se va vedea. Va trebui sa mai asteptam ceva timp pentru a afla adevarata ratiune a razboiului din Libia. Si, odata cunoscuta, vor putea fi facute alte evaluari. Sunt dintre cei care cred ca ar fi fost lesne de anticipat reactia atipica si disproportionata a dictatorului Gaddafi, cel care \u00eentindea corturi pe Champs de Mars, la Paris, ca sa traiasca asa cum a ales el, de peste treizeci de ani, dispretuind cultura si civilizatia Occidentului. Era usor de anticipat, zic, mai ales de catre cei care i-au furnizat, contra petrol, armele cu care acest dictator exotic si intransigent a reprimat revoltele celor care \u00eel contestau. <\/strong><\/em>
\nRazboiul civil din Libia, pe de o parte, si cel \u00een care s-a vazut implicata ,,comunitatea internationala\u201c, pe de alta, au avut darul sa divizeze partenerii loiali ai structurilor politico-militare euro-atlantice. Chiar mai mult, sa releve cu\u00a0 ceva timp \u00eenainte de alegerile prezidentiale din Rusia disputa pentru putere de la Kremlin. Si nu este putin pentru ca si divizarea aliatilor, si disputa pentru putere la Kremlin nu pot ram\u00e2ne fara consecinte \u00een configurarea politica a Europei de m\u00e2ine. \u00cen Germania, cancelarul Angela Merkel a renuntat sa faca hat\u00e2rul ambitiosului presedinte francez\u00a0 de a se alatura masurilor pe care acesta le preconiza \u00een solutionarea crizei libiene. Ceea ce stie lumea despre armonia franco-germana nu prea mai are greutate \u00een calculele de azi ale cancelariilor celor doua state vecine. Concilierea posibila de pe vremea lui Mitterrand si Kohl sau a lui Chirac si Schroeder nu se repeta la indigo \u00een timpul unui presedinte protagonist, ca Sarkozy, si a unui cancelar cu adevarat pragmatic si ,,neamt\u201c, ca Angela Merkel. \u00cen plus, nici interesele Berlinului \u00een lumea araba nu sunt identice cu cele ale Parisului. Oarecum neasteptata a fost talonarea lui Sarkozy \u00een aceasta belicoasa \u00eentreprindere de catre premierul britanic David Cameron. Aici, interesele se \u00eentretaie. Doar ca trebuie adaugata precizarea ca, iata, Marea Britanie nu mai alege solutia preferata (oficial) de Statele Unite. Italia si-a calcat initial ,,pe interese\u201c si a manifestat disponibilitate pentru solutia militara dar, confruntata cu perspectiva de a nu mai primi petrol libian ca \u00een vremurile complicitatii cu regimul libian si cu cea a valului de refugiati libieni, a trebuit sa faca un pas \u00eenapoi prefer\u00e2nd, mai nou, presiunile politice ca solutie pentru \u00eenlaturarea lui Gaddafi. Un caz aparte \u00eel ofera Rusia. La Moscova, premierul Putin s-a vazut drastic pus la punct de presedintele Medvedev pentru ca a criticat, ca si liderii chinezi de altfel, ,,cruciada occidentala\u201c \u00een Libia. C\u00e2nd toata lumea credea ca Putin si-a adus la Kremlin prietenul pentru a-i tine\u00a0 scaunul prezidential cald, iata ca Medvedev joaca o carte neasteptata \u00een perspectiva alegerilor prezidentiale. Anume, se arata mai pro-occidental dec\u00e2t Putin. Ori, acesta a fost \u00een gratiile Europei pentru ca se aratase foarte occidental!
\n\u00cen aceasta situatie, ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een Libia? Cu siguranta ca partida este pierduta pentru Gaddafi. Deja se vorbeste despre exil si despre deferirea lui si a clanului lui unui tribunal international. Ram\u00e2ne sa vedem cu ce consecinte. Dupa N\u00fcrenberg, cu Milosevici a fost inaugurata o etapa noua a condamnarilor sefilor de stat \u00een numele crimei \u00eempotriva umanitatii. \u00cemi permit, nu sa amendez solutia, ci sa spun ca este nevoie de o reglementare mai clara a ei \u00een conformitate cu dreptul international. Ca sa se evite scuzele t\u00e2rzii si stupide, de tipul celor la care a recurs madame Carla del Ponte c\u00e2nd a recunoscut ca a gresit \u00een privinta gropilor comune de la Srebrenita.
\nC\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri, se stie ca Franta, de fapt presedintele Sarkozy, se lupta sa ram\u00e2na \u00een prima linie a reglementarii complicatei etape militare a razboiului \u00eenca neterminat \u00een Libia. Ca Siria a intrat \u00een colimator iar guvernul sirian a demisionat. Ca le vine r\u00e2ndul, probabil, Iordaniei, Yemenului si, cine stie mai cui. Scenariul merge \u00eenainte, lumea araba se primeneste. \u00cen interesul cui? Si asta ram\u00e2ne de vazut, chiar daca pentru unii raspunsul pare sa fie la \u00eendem\u00e2na. Coalitia anti-Gaddafi s-a reunit la Londra la 29 martie\u00a0 si a analizat masurile noi care pot fi luate \u00een interiorul rezolutiei 1973 a ONU pentru rasturnarea lui Gaddafi. Care rezolutie nu permitea operatiuni militare terestre \u00een Libia, de unde ceva mai mult dec\u00e2t dezamagirea unora dintre cei care au facut sourds-muets \u00een timpul adoptarii rezolutiei respective. Cele doua tari membre ale Consiliului de Securitate, China si Rusia, care au tacut la adoptarea rezolutiei, regreta acum ca nu au conditionat mai serios natura operatiunilor militare. Au reactionat revoltate dupa bombardarea unor localitati libiene, dar era prea t\u00e2rziu.\u00a0 Italia si Germania au fost, la r\u00e2ndul lor, nemultumite. \u00cen aceste conditii, fac\u00e2nd un calcul mai realist al costurilor militare, probabil si sub anumite presiuni, Sarkozy a trebuit sa accepte preluarea de catre NATO a controlului operatiunilor. O \u00eenfr\u00e2ngere? Cred ca da, cel putin pe plan moral, cu consecinte pentru cel de al doilea mandat al lui la care viseaza. Inteligenta a fost manevra Washington-ului de a lasa cale libera crearii ,,Grupului de contact\u201c pentru a limita drastic ambitiile lui Sarkozy care, de o vreme, se imagineaza salvatorul lumii. Grupul de contact, format din 15 state, ONU, Uniunea Africana, Liga Araba si Uniunea Europeana, urmareste gasirea unei solutii care sa evite varsarea de s\u00e2nge \u00een Libia. La aparitia acestor r\u00e2nduri este posibil ca Grupul sa se fi reunit pentru prima data \u00eentr-o reuniune \u00een Qatar\u00a0 daca nu cumva si \u00eentr-o a doua, \u00een Italia. Importanta este schimbarea de pozitie a Uniunii Africane care si-a manifestat ostilitatea fata de bombardarea unor zone populate din Libia. Africa s-a apropiat de Gaddafi si nu a fost reprezentata la reuniunea din 29 martie de la Londra. C\u00e2t despre Consiliul National de Tranzitie Libian, cel recunoscut \u00een graba de Sarkozy, acesta nu a stat la masa oficiala, ci a fost invitat ,,\u00een marginea reuniunii\u201c de la Londra. Ceea ce mi s-a parut de retinut \u00een dezbaterile, disputele, de la Londra a fost preocuparea pentru temperarea excesului de zel militar. De aici si insistenta pentru o solutie de \u00eencetare a confruntarii armate si o deplasare a eforturilor pe \u00eenlaturarea dictatorului libian. ,,Gaddafi trebuie sa plece\u201c \u2013 a spus dupa reuniune Franco Frattini, ministrul italian de externe. Franta tine, \u00een continuare, sa discute cu aliatii acordarea de ajutor militar rebelilor libieni. O solutie agreata de Washington. Ceea ce este esential.\u00a0 Presedintele Barack Obama a\u00a0 vorbit, \u00eensa, despre ,,limitele actiunii militare americane\u201c. Sa avem grija, \u00eensa, la nuantarea pozitiei, asa cum reiese din declaratia presedintelui american: ,,Sunt absolut de acord sa spun ca America nu trebuie sa faca politie peste tot \u00een lume. Dar asta nu trebuie \u00eenteles ca un argument pentru a nu interveni niciodata… Statele Unite nu trebuie sa intervina numai c\u00e2nd securitatea lor este \u00een joc. Uneori, este nevoie ca Washington-ul sa se implice militar \u00een numele valorilor americane\u201c.
\nDificultatile vin de la convingerile politice ale regimurilor arabe si ale lumii Islamului, \u00een general, care sustin valori\u00a0 nu tocmai identice cu cele ale Occidentului. De unde si posibilitatea ca starea de \u201enici razboi, nici pace\u201c sa nu ia sf\u00e2rsit prea cur\u00e2nd.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dupa revoltele sau revolutiile din Tunisia si Egipt, paradigma succesului oarecum rapid al \u00eenlaturarii regimurilor politice din lumea araba s-a modificat. Un dictator mai bine \u00eenarmat, libianul Gaddafi, si o tara cu mai mult petrol, Libia, au complicat schema dominoului iar Orientul arab a intrat \u00eentr-o etapa de \u201enici razboi, nici pace\u201c. Ceea ce\u00a0 va… Cite\u0219te mai mult »Nici razboi, nici pace<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-7216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1792,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7216"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7216\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}