O obsesie maladiva tradeaza tema lunii martie a.c. din \u201eRomania literara\u201c: \u201eRomania \u00een eternitate\u201c. N-o spun eu, ci d. Andrei Cornea \u00eentr-un articol intitulat chiar asa, O obsesie maladiva, \u00een care scrie: \u201eEste sau va fi \u00abRomania \u00een eternitate\u00bb? Ma \u00eentreb uneori de ce ne tot framantam cu asemenea probleme. Nu-i asta tocmai \u2013 insistenta cu care le \u00eentoarcem periodic pe toate fetele \u2013 dovada cea mai buna ca e ceva \u00een neregula cu \u00abeternitatea\u00bb noastra, pentru a spune astfel?\u201c. Cu siguranta ca \u201ee ceva \u00een neregula\u201c cu aceasta obsesie, maladiva ca mai toate obsesiile, inclusiv cu aceea denumita \u201eobsedantul deceniu\u201c de care a suferit Marin Preda si multi altii. Nu mai putin maladiva este \u00eensa si obsesia punerii \u00eentre paranteze a istoriei romanilor spre a dovedi ca romanii n-au… istorie fiindca n-au facut cruciade, n-au avut Renastere, n-au trimis caravele sa pluteasca spre America precum cele ale lui Columb, n-au participat la colonizarea lumii, n-au creat un imperiu, n-au inventat praful de pusca, nici tiparul, nici cafeaua si fotbalul, nici becul electric si n-au inventat ei nici sistemul heliocentric, iar algebra e inventia arabilor, filozofia a grecilor si internetul a americanilor. \u00cen fine, cum scrie Andrei Cornea, \u201eNu suntem pe traseul principal \u00een nicio privinta\u201c. \u00cen economia demonstratiei \u201ead absurdum\u201c, aceasta istorie a tuturor nefacutelor are hazul ei, de n-ar fi ridicola. \u00cen cultura \u201eputem fi interesanti\u201c dar cui \u00eei mai pasa ca Brancusi era roman, ca si Eliade, Ionesco sau Cioran? Artisti indispensabili ai secolului XX, \u201efaptul ca au fost romani e departe de a fi fost indispensabil\u201c. Si atunci ce ne ramane? \u2013 se \u00eentreaba eruditul filozof raspunzand asa cum \u00eei raspunde Candid filozofului Pangloss: \u201eFoarte bine ai vorbit, zice Candid, dar pana una-alta trebuie sa ne lucram gradina\u201c. Gradinar priceput, d. Andrei Cornea da propria versiune a spuselor eroului voltairean: \u201ePe scurt, ce-ar fi, pana una-alta, sa ne gradinarim cum se cuvine limitele?\u201c<\/p>\n
\u201eObservator cultural\u201c publica interventia lui George Banu la colocviul consacrat lui Emil Cioran de catre Institutul Cultural Roman din Paris, \u00een cadrul Salonului de carte 18-19 martie 2011: \u201eTriada unei identitati: Caragiale-Cioran-Brancusi\u201c. Identitatea romaneasca \u2013 scrie George Banu \u2013 \u201ese afla \u00een acest triunghi al Bermudelor refractar la orice alianta dialectica\u201c. Cum se afla \u00eentre ei acesti trei artisti romani din triunghiul Bermudelor? \u00centr-o relatie de adversitate ascunsa si nemarturisita. \u00cen opera sa, Caragiale propune despre romani o identitate de constatare, o imagine de deriziune si mediocritate, pe care romanii, subliniaza teatrologul parizian, si-o asuma \u201ecu o anumita neplacere\u201c dar \u201epe fondul unei recunoasteri lucide de sine. Resemnare inteligenta!\u201c Cioran, la randu-i, \u201eva detesta\u201c tocmai aceasta inteligenta resemnare: desi nu va pronunta niciodata numele lui Caragiale, el contesta si detesta exact ceea ce romanii lui Caragiale \u00eesi asuma cu \u201eresemnare inteligenta\u201c. El combate identitatea de constatare formulata de Caragiale \u2013 scrie G. Banu \u2013 \u201efara sa-l combata pe artistul care a formulat-o, caci considera ca nu i se poate reprosa medicului care a pus diagnosticul gravitatea maladiei. Cioran va face procesul acestei \u00abromanitati\u00bb pe care o detesta.\u201c Dar, scrie acelasi subtil analist, \u201eo face \u00een numele unei dorinte de renastere ( …) El nu combate esenta poporului, ci starea lui\u201c. De aici: identitatea de conflict pe care o (re)prezinta Cioran. \u00cen fine, celalalt mare roman parizian, Brancusi, \u00eentruchipeaza, el, o alta Romanie, diferita de a fiecaruia dintre ceilalti doi: o Romanie arhaica, raposata, o Atlantida inexistenta \u00een prezent si improbabila ori putin probabila chiar si \u00een trecut. \u201eBrancusi \u2013 scrie inspirat George Banu \u2013 si-a construit imaginea unui roman asimilat identitatii sale. Dupa Caragiale, si \u00een alt fel decat Cioran, Brancusi se reclama de la o identitate expiatoare. Sa fie oare ratiunea pentru care Cioran, ce, totusi, locuia \u00een acelasi oras cu Brancusi nu-l citeaza niciodata, asa cum nici sculptorul nu face niciodata referire la el? O ipoteza care se sprijina pe nevoia de a interpreta tacerile. Fiecare dintre ei ramane surd la celalalt.\u201c Asadar, trei romani cu trei viziuni total diferite, chiar antagonice, despre \u201eaceeasi\u201c Romanie: cum sa afli identitatea, unitatea ori \u201ealianta dialectica\u201c dintre atatea \u201epatrii\u201c, cu o identitate de constatare, asumata cu \u201eneplacere\u201c, o alta identitate de conflict, ne\u00eempacata cu si revoltata de o consimtire la propria deriziune si mediocritate si, \u00een sfarsit, o alta, o identitate \u00eempacata cu \u201ecealalta fata a tarii\u201c, cu acea improbabila Atlantida care este Romania arhaica si \u00een care \u201etaranul exilat a realizat aceasta repliere asupra depozitului national\u201c? O alianta sau unitate dialectica \u00eentre aceste identitati diferite si divergente comparate cu \u201etriunghiul Bermudelor\u201c este daca nu o imposibilitate \u2013 aproape un invincibil simptom de dificultate. Aparent \u00eenvins \u00een cautarea numitorului comun, George Banu \u00eencheie cu o interogatie retorica: \u201eA face casa buna cu contrariile \u2013 simptom de dificultate. Cine poate ajunge la asa ceva?\u201c De ne\u00eempacat \u00eentr-o alianta dialectica, Romaniile celor trei din triunghiul Bermudelor sunt mult mai multe: cati artisti romani, atatea \u201etari\u201c. Si e mai putin important \u00een cate ghiduri ale muzeelor din lume figureaza aceste \u201etari\u201c, chiar de ele nu-s pe traseul turistic principal din istoria mare evocata cu atata eruditie de Candidul nostru din \u201eRomania literara\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O obsesie maladiva tradeaza tema lunii martie a.c. din \u201eRomania literara\u201c: \u201eRomania \u00een eternitate\u201c. N-o spun eu, ci d. Andrei Cornea \u00eentr-un articol intitulat chiar asa, O obsesie maladiva, \u00een care scrie: \u201eEste sau va fi \u00abRomania \u00een eternitate\u00bb? Ma \u00eentreb uneori de ce ne tot framantam cu asemenea probleme. Nu-i asta tocmai \u2013 insistenta… Cite\u0219te mai mult »Un triunghi al Bermudelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4269,4927,2779,5266,5153,5267,892,5268],"class_list":["post-7208","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-obsedantul-deceniu","tag-observator-cultural","tag-andrei-cornea","tag-eliade","tag-george-banu","tag-ionesco","tag-marin-preda","tag-salonul-de-carte-18-19-martie-2011"],"views":3065,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7208","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7208"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7208\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7208"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7208"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7208"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}