{"id":716,"date":"2009-12-10T17:10:38","date_gmt":"2009-12-10T15:10:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=716"},"modified":"2009-12-10T17:11:34","modified_gmt":"2009-12-10T15:11:34","slug":"pledez-din-nou-pentru-tineri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pledez-din-nou-pentru-tineri\/","title":{"rendered":"Pledez (din nou) pentru tine(ri)"},"content":{"rendered":"

Adevarul bufonului<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Daca Festivalul de Teatru \u201ePledez pentru tine(ri)\u201c de la Piatra Neamt are ceva personal acest ceva e, cum arata si numele, tineretea. Si prospetimea. Regulamentul impune fie ca regizorul productiei sa nu aiba peste 35 de ani, fie ca media de v\u00e2rsta a echipei sa nu depaseasca 35 de ani. Si se vede! La acesti ani teatrul se face pe viata si pe moarte. Nu suma de pe contract si nici strategiile bine mestesugite de a acumula capital de imagine primeaza pentru creatori, ci ceea ce au de spus si experimentul cu\u00a0 limbajul teatral. Usor de imaginat, \u00een spectacolele selectionate de Oltita C\u00eentec (Profesionisti) si Mihaela Mihailov (Scoli de teatru) intensitatea cautarilor a apartinut celei de-a doua sectiuni.
\nAu tinerii de acum ceva diferit de spus?<\/strong>
\nNu neaparat diferit c\u00e2t mult mai bine articulat semantic si valid estetic. Senzatia celor patru zile (din zece) la care am participat a fost ca tendintele unei generatii se coaguleaza \u00eentr-un aer general. Daca spectacolele se pot reduce la un punct comun \u00eenseamna ca impulsul de a generaliza are acoperire \u00een realitate. S-ar zice ca de abia acum, dupa douazeci de ani, \u00eencep sa se decanteze artistic si sa c\u00e2stige veritabila forta scenica teroarea dictaturii, raul produs de comunism, \u00eendobitocirea programatica, monstrii antiratiunii si lipsei de civilizatie, abrutizarea, omniprezenta si omnipotenta \u00eenraire, mocirla morala scoasa la suprafata si lasata libera de orice str\u00e2nsori mentale. Caci despre bunul-simt, acel common sense la care indivizii responsabili apeleaza pentru a judeca sau filtra hotar\u00e2rile si atitudinile, nici nu poate fi vorba. Or, p\u00e2na acum majoritatea unor asemenea abordari scenice esua \u00een stricta ilustrare a tezei.
\n\u201eTeroarea si mizeriile celui de-al treilea Reich\u201c (U.N.A.T.C.), de Bertolt Brecht, \u00een regia lui Razvan Marinescu (Premiul de regie), \u00eencepe ca teatru de umbre, din care se distinge un joc cu baloane, c\u00e2nd gratios, c\u00e2nd ludic, c\u00e2nd violent. Prima parte arata ca un spectacol de miscare (av\u00e2nd vesnica problema a tinerilor regizori, sudura dintre scenele terminate toate \u00een heblu), care face un excurs printre diferite forme ale nazismului: schingiuiri, \u00eendoctrinarea copiilor de mici etc. Scenele de grup narative care fac schelaria\u00a0 spectacolului aduc \u00een prim plan opresiunea, teroare, delatiunea, folosindu-se de leitmotivul copilului \u00eendoctrinat continuu. Timid la \u00eenceput, micutul va ajunge sa preia conducerea si sa-si terorizeze parintii. Pe acest crescendo al fricii (de la initialele \u00eengrijorari mirate p\u00e2na la spaima veritabila), se diferentiaza \u00eencet-\u00eencet o familie, protagonista ultimei scene, cu parintii care \u00eesi trimit copilul sa-si cumpere bomboane si, nemaigasindu-l \u00een casa, devin din ce \u00een ce mai obsedati ca s-a dus sa-i toarne. Spectacolul c\u00e2stiga valoare artistica prin exceptionala aparitie a tinerei actrite Anea Madalina, cu forta expresiva, plasticitate aparte si performanta unor gesturi unice. Tot corpul sau respira frica bine reprimata, rabufnind scurt \u00een anxietati necontrolate si trad\u00e2nd disperarea \u00een fata ur\u00e2teniei unei lumi \u00een care propriul sot (Alex Vlad, cu mimica unsuroasa \u00een intelectualul ce \u00eembina sinceritatea cu ipocrizia, subtilitatea cu brutalitatea) se duce sa-si toarne vecinul ca asculta posturi straine pentru a nu fi banuit el \u00eensusi ca o face.
\nSt\u00e2rpeste binele din om!<\/strong>
\nCel mai reprezentativ exemplu pentru degradarea umana generata de comunism a fost productia \u201e20 minute cu \u00eengerul\u201c (U.N.A.T.C.), de Alexandr Vampilov, \u00een regia si scenografia lui Vlad Cristache (Premiul de regie). Montarea a obtinut Premiul pentru cel mai bun spectacol. Aici, forma esentiala a umanitatii, omenia, dispare p\u00e2na \u00een cele mai ascunse straturi. Solidaritatea, \u00eentelegerea pentru celalalt devin manifestari nongrata. Ce ram\u00e2ne \u00een urma lor e o etica mocirloasa care exclude iremediabil posibilitatea faptelor nascute din pura generozitate, fara profit sau interes pervers. \u00cen urma spalarii pe creier si pe constiinta, indivizii care populeaza specia \u00een timpul oricarei dictaturi ajung sa se \u00eendoiasca de dorinta oricarui om de a-si ajuta aproapele. Noua specie reduce orice act de compasiune la noroiul recognoscibil, rezon\u00e2nd mult mai usor la slabiciuni dec\u00e2t la virtuti. Delatiune, cruzime, abrutizare, \u00eendobitocire generalizata – iata cum arata \u201eoglinda vremii\u201c \u00een urma comunismului \u00een ochii dilatati artistic ai tinerilor creatori. Care par \u00een sf\u00e2rsit sa fi gasit solutia de a decanta ororile despartindu-se de teza. Caci \u00een \u201e20 minute cu \u00eengerul\u201c semnificatia decurge din elaborarea teatrala, din structura atent articulata si din jocul cu cele c\u00e2teva elemente de decor care creeaza diferitele contexte (procesul ad-hoc, rugaciunea la Dumnezeu etc). Si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, din interpretarea de brute primitive, dar cu at\u00e2ta farmec, a lui Ionut Visan (Premiul special al juriului) si Vasile Flutur (Pemiul pentru cel mai bun actor), din cea a lui Cosmin Natanticu (\u00eengerul ingenuu), a Sabrinei Iaschevici (t\u00e2nara sensibila) – Premiul pentru cea mai buna actrita pentru rolul din \u201eChinezi\u201c de Michael Frayn -, sau a lui Sergiu Flesner (un mic Napoleon nesuferit, dar cu aplomb).
\nAceeasi \u00eengustare a mintii, aceleasi prejudecati si lacomie facute lege de comunisti se citesc si \u00een \u201eMeres sans chatte\u201c de Nicoleta Esinencu, care a semnat si regia, de la Mobile European Trailer Theatre din Chisinau. Doriana Talmazan \u00eesi rosteste aproape nemiscata monologul, cu o voce plata, voit inexpresiva. Spectacolul c\u00e2stiga si din sf\u00e2rsitul exemplar pentru manipularea si sforariile politicienilor. Actrita se dezbraca si face genuflexiuni \u00een timp ce la radio se aude discursul primului-ministru al Republicii Moldova \u00een perioada revoltelor \u00eempotriva lui Voronin care, cu \u00eengrijorare demagogica, atrage atentia parintilor ca daca \u00eesi lasa copiii la manifestatii vor fi \u00eempuscati.
\nPacatul inadecvarii<\/strong>
\nDin pacate, spectacolul care a distonat cu totul fata de cele amintite a fost \u201e281\u201c, Universitatea \u201eBabes-Bolyai\u201c Cluj-Napoca (regia Filip Odangiu si Diana Aldea), pe un text bine coagulat de tema comuna a detentiei, din extrase din Paul Goma si poezii de Radu Gyr. Efortul admirabil de a aduce \u00een atentia noii generatii ororile comunismului (pacat ca nu s-a amintit si de rusinea ca nici unul dintre tortionari nu a fost pedepsit \u2013 nici macar simbolic \u2013, p\u00e2na \u00een ziua de azi) s-a pierdut din cauza interpretarii lui Radu Largeanu. De fapt, nu a interpretarii, ci a optiunii pentru tipul de actorie 1970: realism trairist si patetic. Personal, cunosc destui detinuti politici chiar din lotul de studenti din 1956 (despre care e vorba \u00een spectacol) si nici unul dintre ei nu manifesta vreo urma de patetism \u00een discurs. Nici unul nu exprima si nu se pl\u00e2nge de ororile \u00eendurate \u00een detentie.\u00a0 Dimpotriva, atitudinea lor e un mixtum de umor si fermitate. Or, ca student, abordarea unui asemenea subiect grav trebuie \u00eensotita de documentare. \u00cen cazul \u00een care \u201esubiectii\u201c traiesc, aceasta nu se face numai din carti, ci si direct, la sursa. \u00cen plus, daca actorul s-a decis sa uzeze de conventia realista, corpul sau mai degraba dolofan nu poate fi credibil \u00eentr-un personaj lihnit, care de ani \u00eentregi man\u00e2nca numai terci. C\u00e2nd umilinta, agresiunea si teroarea sunt sugerate prin flotari (\u201eDrepti-Culcat-Pe burta-Drepti!\u201c etc.), iar principalul instrument al actorului, corpul, nu e suficient de expresiv, sugestia si efectul scontate risca sa se transforme \u00een ridicol. Si atunci toata munca (absolut evidenta) si bunele intentii se pierd.<\/p>\n

E multa vreme de c\u00e2nd teatrul rom\u00e2nesc, altadata generos \u00een spectacole-eveniment, a ajuns un fel de\u00a0 pasta indistincta \u00een care putine accente difera. Spectacolele amintite aduc speranta ca cenusiul generalizat s-ar putea \u00een sf\u00e2rsit sparge. Prin capitalul de g\u00e2ndire teatrala t\u00e2nara, serioasa si inovatoare, Festivalul de Teatru de la Piatra Neamt se numara printre cele mai interesante din tara. Felicitari!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adevarul bufonului Daca Festivalul de Teatru \u201ePledez pentru tine(ri)\u201c de la Piatra Neamt are ceva personal acest ceva e, cum arata si numele, tineretea. Si prospetimea. Regulamentul impune fie ca regizorul productiei sa nu aiba peste 35 de ani, fie ca media de v\u00e2rsta a echipei sa nu depaseasca 35 de ani. Si se vede!… Cite\u0219te mai mult »Pledez (din nou) pentru tine(ri)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2790,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=716"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/716\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}