{"id":7077,"date":"2011-03-31T10:57:06","date_gmt":"2011-03-31T08:57:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7077"},"modified":"2011-03-31T10:58:26","modified_gmt":"2011-03-31T08:58:26","slug":"viitorul-se-numara-in-multiplu-de-2-x-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viitorul-se-numara-in-multiplu-de-2-x-12\/","title":{"rendered":"Viitorul se numara \u00een multiplu de 2 x 12"},"content":{"rendered":"


\nS-a \u00eencheiat al doilea stagiu al proiectului Practica Teatrala \u00een Regiunile Centru si Nord-Vest, organizat de Teatru-74 \u00een parteneriat cu Universitatea de Arte Tg. Mures. Principalul sau scop este cel de a face mai usoara tranzitia studentilor de la scoala la viata activa, ajut\u00e2nd la \u201eabsorbtia tinerilor pe piata de munca\u201c. E vorba despre acel proiect care a reusit performanta de a obtine 830 000 euro din fondurile UE, ocup\u00e2nd locul al doilea pe axa sa si al saselea \u00eentre toate proiectele din 2007-2010 finantate din fonduri europene si gestionate de Guvernul Rom\u00e2niei. La el participa 248 de studenti din anul terminal sau de la Master, cu toate specializarile Facultatilor de Teatru din Universitatea de Arte Tg. Mures, Universitatea \u201eBabes-Bolyai\u201c Cluj si Universitatea \u201eLucian Blaga\u201c Sibiu. <\/strong><\/em>
\n\u00cen a doua etapa douasprezece companii virtuale de teatru s-au \u00eenfiintat pentru a produce un spectacol cap-coada. Adica \u00eencep\u00e2nd de la scrierea textului (au rezultat cam zece texte noi) p\u00e2na la materialele promotionale care invitau publicul la teatru sau la managerul ce saluta politicos spectatorii la intrare. Aceiasi manageri avansasera la \u00eenceputul celor trei saptam\u00e2ni de practica proiecte serioase \u00een functie de care managerul \u00eentregului program, Theo Marton, si expertul economist Stela Vatamanescu au bugetat fiecare companie \u00een parte. Deocamdata simulare, \u00een cur\u00e2nd realitate, caci cel putin trei trupe\u00a0 vor deja sa se constituie de-adevaratelea: juridic, cu alte cuvinte.
\nSpectacolele au fost evaluate de cincisprezece membri ai juriului (un numar impresionant, sa recunoastem!), printre care si reputatul actor Bogdan Zsolt, nominalizat si anul acesta la Premiile UNITER. Pentru o acuratete c\u00e2t mai mare a notarii, fiecare membru al juriului a evaluat doar pe specialitatea sa. Primele trei spectacole din clasament au c\u00e2stigat participarea la Festivalul International de la Sibiu. Va invit de acum sa le retineti numele si sa le cautati \u00een programul de la Sibiu caci merita vazute: \u201eThe H(eden) Garden\u201c de Alexandra P\u00e2zgu, regia Medeea Iancu, Teatrul C’Arte, \u201eFlori de mina\u201c de Sz\u00e9kely Csaba, regia Alexandra Felseghi, Compania Dupblat, si \u201eJoc fara manual de \u00eentrebuintare\u201c de Roxana Magdalena P\u00e2ntice, regia Timur Felix Mihancea, Teatrul Not. Toate textele au plecat de la rescrieri ale pieselor clasice. Din lipsa de spatiu voi discuta aici numai sase dintre ele.
\nThe H(eden) Garden<\/strong>
\nPlec\u00e2nd de la tema memoriei si a copilariei din \u201eLivada cu visini\u201c, \u201eThe H(eden) Garden\u201c de Alexandra P\u00e2zgu, regia Medeea Iancu, produsa de Teatrul C’Arte, a avut cel mai complex spectru emotional. Fragmentele biografice ale actorilor – care au contribuit la scrierea textului -, au injectat o cantitate substantiala de adevar si au brodat pe carnea duiosiei. Rezultatul a fost un spectacol bine asamblat, cu o proportie de aur \u00eentre comicul jocurilor nevinovate ale copilariei si tulburarea care se insinueaza \u00een public \u00eencet-\u00eencet, cu o gradatie de zile mari. Regia lui Timur Felix Mihancea schimba permanent ritmul, \u00eel accelereaza, \u00eel dilueaza sau \u00eel lasa, dupa caz, sa curga. \u00cen tot acest timp regizorul jongleaza cu registre afective extrem de diverse, de la spontaneitatea si ingenuitatea infantila, uneori comica, la stinghereala si apasarea relatiilor dintre adulti. Summum al \u00eentregii emotii – cu adevarat coplesitoare \u00een final \u2013, ram\u00e2ne monologul de sf\u00e2rsit al actorului Vlad Nemes. Cu amestecul de omenie si pustiu afectiv care face ca personajul sa devina nostalgic dupa prieteniile nem\u00e2njite ale primilor ani, actorul zgribuleste porii sensibilitatii \u00een oricine \u00eel vede si \u00eel asculta. Singuratatea dureroasa si t\u00e2njirea dupa caldura celuilalt, ramasa la v\u00e2rsta maturitatii doar o amintire din copilarie, sunt rostite fara nici o emfaza, cu sinceritate zdrobitoare. De altfel, toti actorii, George Dometi, Fulvia Folosea, Alexandra Odoroaga, Florin Calbajos si Ioana Predescu (clasa prof. Miklos Bacs), au stralucit de adevar si spontaneitate, schimb\u00e2nd registrele afective cu o usurinta remarcabila.
\nFlori de mina<\/strong>
\nAl doilea spectacol, clasat la numai 31 de sutimi de primul, \u00een conditiile \u00een care media fiecaruia s-a facut cam din saptezeci de note, a fost \u201eFlori de mina\u201c de Sz\u00e9kely Csaba, regia Alexandra Felseghi, produs de Compania Dupblat. Daca montarea a ramas \u00een memorie ca una matura, demna de orice scena profesionista, aceasta s-a datorat \u00een primul r\u00e2nd textului construit cu o coerenta uimitoare, cu personaje\u00a0 consistente, evolu\u00e2nd natural \u00eentre realism cinic si sagacitate, pentru a aluneca, pe nesimtite, catre comic. Piesa pleaca de la \u201eUnchiul Vanea\u201c, dar retine doar personajul doctorului blazat, satul de satul \u00een care esuase (\u201ecomuna\u201c, cum \u00eel va corecta tot timpul prietenul sau Ivan), care \u00eesi atenueaza lehamitea cu palinca. \u00cen fond, cu exceptia unui singur personaj, toate celelalte beau de sting \u00een comunitatea care se rarefiaza \u00een numar, dar si \u00een omenie, dupa ce mina unde lucra majoritatea populatiei masculine s-a \u00eenchis.
\nTextul balanseaza expert \u00eentre tragismul implicit al pierderii valorilor umane – toate personajele sunt structural cinstite si atente fata de aproape -, si cantitatea exploziva de ironie implicita. Ivan, cel ce-si \u00eengrijeste de doi ani tatal imobilizat \u00een pat care se agata obstinat de viata, \u00eei cere doctorului sa-i sisteze medicamentele pentru ca bolnavul sa crape mai repede. Apoi revine asupra intentiei, dar o treapta a degradarii fusese deja consumata. Orb\u00e1n Levente, actor de factura speciala, cu fata sculptata si un amestec de nepasare si agresivitate c\u00e2nd latenta, c\u00e2nd manifesta, alaturi de umor continut, ram\u00e2ne \u00een memorie prin stiinta de a furniza \u201ela pachet\u201c violenta, amareala si deriziunea. Vecinul sau, bun la suflet (Kov\u00e1cs K\u00e1roly, pedal\u00e2nd mai mult pe comic), singurul cu structura solara din realitatea mlastinoasa din jur, se va sinucide ca sa-si elibereze sotia \u00eendragostita de vecin.
\nToate acestea se petrec \u00een spatiul bine exploatat (teatrele din Cetatea de la Tg. Mures sunt generoase \u00een acest sens), \u00eentre parterul destinat actiunilor principale si mini-etajul alocat tatalui nevazut si celei de a doua familii. Regizoarea Alexandra Felseghi stie sa concerteze muchiile dintre realitatea tragica, pe care satenii o sting cu alcool, si deriziune, apoi sa detalieze prin gesturi mici, sa puna tensiune \u00een situatii si sa duca la bun sf\u00e2rsit logica personajelor. E experta \u00een a sugera, fara sa insiste, promiscuitatea erotica a acestei comunitati \u00eenchise si haul afectiv al tinerelor femei (Sz\u00e1sz Reka si Kelenhegyi Olga, cu partituri bine lucrate). Si mai ales se pricepe sa speculeze fin umorul, dupa cum se vede si \u00een secventa de final, c\u00e2nd \u00een satul respectiv, zona de referinta pentru rata mare a sinuciderilor, apare televiziunea cu reportajele ei stas, \u00een care satenii \u00eembracati \u00een costum popular, \u201epentru camera\u201c, c\u00e2nta c\u00e2ntece populare si povestesc viguros despre traditii. O ultima referire trebuie facuta la caietul program al Siminei Corlat, \u00een care prezentarea sintetica si consistenta a intentiilor e dublata de fotografii expresive ale tinerilor artisti.
\nJoc fara manual
\nde \u00eentrebuintare<\/strong>
\nLocul al treilea a fost ocupat de \u201eJoc fara manual de \u00eentrebuintare\u201c de Roxana Magdalena P\u00e2ntice, regia Timur Felix Mihancea, Teatrul Not. O piesa delicioasa cu care orice teatru ar face sali pline si ar garanta cascade de r\u00e2s. Scris cu arta si cu stiinta nuantelor si a subtextelor, textul lasa loc de partituri actoricesti menite sa c\u00e2stige pe loc simpatia publicului.
\nDoua cupluri aflate \u00een vacanta se ratacesc pe drum si ajung sa ceara gazduire la un personaj exotic, de film, un guru feminin cu betisoare parfumate \u00een par (Cristina Iusan). Aceasta, criptica at\u00e2t c\u00e2t trebuie, le complimenteaza vizitatorilor aura, propovaduind armonia universala, \u00een timp ce se pune la curent cu mersul afacerilor citind \u201eSaptam\u00e2na financiara\u201c. Ca urmare a curentilor indusi de personajul misterios, cele doua cupluri se pun pe treaba \u00een slujba iubirii cosmic-terestre si se dedulcesc, pe r\u00e2nd, cu toate swing-urile si rotirile posibile \u00eentre parteneri. Unii au probleme, la ceilalti chimia sexuala functioneaza demential.
\nOana Galan, cu o prezenta scenica buna si o fata suficient de acra ca sa-si sperie iubitii, plictisita si stap\u00e2na pe sine, e completata \u00een oglinda de Bianca Holobut, plina de viata si de curiozitate. Baietii (Andrei Chiran si Radu Tudosie, toti din clasa prof. Monica Ristea), chiar daca nu ram\u00e2n egali cu ei \u00eensisi pe tot parcursul spectacolului, \u00eentregesc spuma comica a tabloului. Regizorul Timur Felix Mihancea stie sa speculeze elementele de suspans, cu bautura ciudata si lumina care se stinge, cu mirari si nelamuriri care se abat peste personaje, si mai ales sa faca sa curga r\u00e2setele \u00een suvoi. Mai mult nu spun, caci ar fi pacat sa stric un spectacol at\u00e2t de amuzant despic\u00e2nd firul comic \u00een patru.
\nMede-Ea sau Despre fericirea conjugala<\/strong>
\nO montare de mare impact, cel putin pentru publicul feminin, s-a dovedit \u201eMede-Ea sau Despre fericirea conjugala\u201c de Roxana Marian, regia Elena Butusina, de la Teatrul TINTA. Textul sau poetic acceseaza un strat lingvistic mult mai bogat dec\u00e2t o face de regula teatrul contemporan. Cuvintele vii, nuantate ajuta la intensificarea dramatismului. Personajul principal, o Medee moderna, apare \u00eencarnat de trei actrite care \u00eesi spun monologurile fara sa interactioneze. \u00cen afara de acestea, pe scena mai exista o fetita cu pampoane, o proto-Medee, aflata la v\u00e2rsta la care seninatatea pare garantata pe viata iar \u201efericirea – mai importanta dec\u00e2t Dumnezeu\u201c. Actrita (Corina Visinescu), dulce \u00een ingenuitatea ei, care vorbeste ca o copilita, va deveni naratorul spectacolului. Traseul sau \u00eel va urma probabil pe al celorlalte Medee, de la convingerea \u00een iubirea pura la angoasa fericirii standardizate din jurul barbatului. Este vorba de un Iason modern (Ioan Paraschiv) ce \u00eesi mutileaza afectiv partenera pe care o iubeste potolit, oferindu-i cea mai anosta armonie domestica si, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, o aureoleaza cu c\u00e2te o partida de sex \u00een pauza de\u00a0 meci. Parcursul interior al femeii \u00eencepe cu amintiri ca \u201e\u00eentunericul (din jurul tatalui, n.n.) mirosea a alcool si a transpiratie\u201c si cu imaginea mamei cu venele taiate \u00een baie, continua cu scurta efervescenta a tineretii, pentru a se \u00eendrepta catre dezmembrarea interioara si propria sinucidere. P\u00e2na la momentul ultim, cele doua sexe se divinizeaza, se p\u00e2ngaresc, se adora si se terfelesc. \u00cen scenografia lui Torok Ilka Erzsebet, care delimiteaza bine spatiul de joc, nisipul (destul de putin exploatat, \u00eensa) maculeaza iubirile pure iar cele trei arhetipuri de Medee stau la pastrare, \u00een cutie, astept\u00e2nd sa le vina r\u00e2ndul la vesnica \u00eentrupare.
\nMedeea descompusa \u00een trei (Mihaela Sandulescu, Catalina Sima si Alexandra Ceaca, cu partituri extrem de puternice) se va dovedi de un dramatism tulburator, mai ales datorita miezului ei (actrita din mijloc), care emana valuri de energie interioara si tensiune muta. Cu privire intensa, atintita \u00eenainte si\u00a0 concentrare exemplara, partenerele dubleaza (de fapt, tripleaza) de fiecare data gesturile celei care joaca.
\nM\u00e9d(e)ia <\/strong>
\n\u00cen \u201eM\u00e9d(e)ia\u201c de Bert\u00f3ti Johanna, regia Csiki Zsolt, produsa de Zoom, toate actiunile se desfasoara \u00eentr-un pat cu asternuturi roz (scenografia Luk\u00e1csy Ildik\u00f3). C\u00e2nd nu performeaza, actorii ram\u00e2n \u00eentepeniti \u00een cele patru colturi ale patului, uit\u00e2ndu-se fix, cu priviri electrice. Tensiunea musteste incandescent, cam ca \u00eentr-un spectacol de Strindberg montat ca la carte. Iar spatiul mic o propaga la cote \u00eennebunitoare \u00een acest tip de teatru care se foloseste de multe dintre conventiile grotescului, cu personaje r\u00e2z\u00e2nd, url\u00e2nd, isteriz\u00e2ndu-se sau scot\u00e2nd limba. Ritmul cunoaste schimbari furtunoase, amplific\u00e2nd accentele puse pe relatia dragoste-ura. Pe fondul scandalului – amplificat de gustul pentru senzational si de superficialitatea din media -, \u00eentre Iason-Creon, Creon-Medeea, Medeea-Iason, trupurile se afla \u00een continua viermuiala, printre sau deasupra asternuturilor matasoase. Textul urmareste manevrele politice, trocul \u00eentre Consilierul Iason si Primarul Creon, care \u00eei cere celui dint\u00e2i, pe pozitii de forta politica, sa divorteze de Medeea pentru a se \u00eensura cu fata lui. Vrea, Iason devine primar. Refuza, zboara din Consiliu. Autoarea se foloseste de toate cliseele lumii noastre: sondaje de opinie, scandal, pofta distructiva a mediei. Coperta de \u00eenceput si de sf\u00e2rsit dezvolta terminologia specifica jocului de carti ca leitmotiv pentru b\u00e2rfa si pentru vulgaritatea din presa, adevarate borne de hotar ale mentalului colectiv de azi.
\nPescarusul<\/strong>
\nUn spectacol savuros care a mizat mult pe capacitatea de improvizatie a actorilor si pe joaca spumoasa, de umor suculent, a fost \u201ePescarusul\u201c de Beata Adorjan, regia Jenniffer Corrales, Compania C.O.J.O.N.E.S. Montarea se construieste din mers, dupa reteta infailibila a dedesubturilor comice din repetitia\/proba de teatru. Pretextul: actorii dau probe pentru singurul loc care a mai ramas \u00een teatrul de stat (!). Ca atare, toate personajele vor fi Nina sau Treplev din \u201ePescarusul\u201c. Situatiile parodice imaginate de Jenniffer Corrales speculeaza comic relatia de putere \u00eentre director de scena si actor, ca \u00een scena delicioasa \u00een care regizorii, diavoli pur-s\u00e2nge, \u00eesi tortureaza actritele pentru a spune replicile dorite de ei, anesteziind prin teroare cerbicia interpretelor. Facut din momente separate, care probeaza talentul si virtuozitatea actorilor, spectacolul se transforma \u00eentr-o infailibila parodie a ineptiilor pe care le cer regizorii pun\u00e2ndu-i pe actori ba sa joace o pot\u00e2rniche, ba sa-si mute nasurile dupa aroma samovarului cehovian, ba sa adulmece imaginar… orgasmul partenerelor. Si pentru ca bascalia sa fie totala, concurentii cauta o noua forma de teatru. Dar totul\u00a0 se termina serios, cu statement-ul, venit cam pe nepusa masa, dupa care artistii ar trebui sa educe publicul, si nu sa raspunda la nevoia sa de distractie vulgara.
\n\u201ePescarusul\u201c de la C.O.J.O.N.E.S. – un spectacol de maxima prospetime, care a injectat doze tari de energie si vitalitate \u00een vena spectatorilor. Eu l-as mai vedea. Ca de altfel, pe multe dintre spectacolele de la T\u00e2rgu-Mures.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S-a \u00eencheiat al doilea stagiu al proiectului Practica Teatrala \u00een Regiunile Centru si Nord-Vest, organizat de Teatru-74 \u00een parteneriat cu Universitatea de Arte Tg. Mures. Principalul sau scop este cel de a face mai usoara tranzitia studentilor de la scoala la viata activa, ajut\u00e2nd la \u201eabsorbtia tinerilor pe piata de munca\u201c. E vorba despre acel… Cite\u0219te mai mult »Viitorul se numara \u00een multiplu de 2 x 12<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5234,5235,5233,86,5236,3864],"class_list":["post-7077","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-practica-teatrala","tag-spectacole-de-teatru","tag-spectacole-la-targu-mures","tag-teatru","tag-teatru-74","tag-universitatea-de-arte-tg-mures"],"views":3311,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7077","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7077"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7077\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7077"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7077"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7077"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}