{"id":7060,"date":"2011-03-31T10:20:04","date_gmt":"2011-03-31T08:20:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7060"},"modified":"2011-03-31T14:20:18","modified_gmt":"2011-03-31T12:20:18","slug":"peisaj-si-predestinare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/peisaj-si-predestinare\/","title":{"rendered":"Peisaj si predestinare. John Cowper Powys, Cercul nebunilor"},"content":{"rendered":"

John Cowper Powys, Cercul nebunilor,
\ntraducere de Antoaneta Ralian, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Contemporan cu James Joyce si D. H. Lawrence, John Cowper Powys (1872-1963) este autorul mai multor romane intrate, de decenii \u00een sir, \u00eentr-un nemeritat con de umbra. Caci, daca, \u00een epoca \u00een care acestea au aparut, fie ca e vorba despre cele dint\u00e2i, \u201eWood and Stone\u201c (1915), \u201eRodmoor\u201c (1916) sau \u201eDucdame\u201c (1925), fie de cele ale deplinei maturitati, \u201eA Glastonbury Romance\u201c (1933), \u201eWeymouth Sands\u201c (1934) sau \u201ePorius\u201c (1951), ele au fost primite cu interes at\u00e2t de critica literara, c\u00e2t si de publicul cititor, mai t\u00e2rziu, \u00een ciuda aprecierii exprimate de nume importante ale lumii culturale, precum Iris Murdoch, Henry Miller sau George Steiner, cartile respective n-au mai reusit sa rec\u00e2stige locul pe care l-ar fi meritat \u00een contextual spatiului cultural britanic. Paradoxul este cu at\u00e2t mai accentuat, cu c\u00e2t Powys se dovedeste a fi, la o lectura atenta, un scriitor profund \u2013 si cu o profunda intuitie a semnificatiilor spatiului si ale peisajului, influentat de conceptia lui Thomas Hardy sau de viziunea lui Emily Bront\u00eb, dar fara a avea si slabiciunile acestora si stiind cum sa evite caderea \u00een melodramatic ori \u00een sentimentalismul exagerat. <\/strong><\/em><\/p>\n

Personajele sale sunt, de asemenea, neasteptat de moderne, consumate de pasiuni determinate de tensiunea mereu cresc\u00e2nda \u00eentre lumea exterioara si aceea a imaginatiei lor. Universul sau fictional, \u00eenrudit, pe de o parte, cu lumea din Wessex-ul lui Hardy sau cu aceea din romanele unui Tolkien abunda, pe de alta parte, \u00een situatii ce ne duc cu g\u00e2ndul spre cele mai reusite pagini ale lui Jane Austen, fara a fi lipsite de subtile momente de analiza psihologica si de notele si expresiile de-a dreptul magice ale unei lumi mai legate de mituri dec\u00e2t s-ar putea banui la prima vedere. Cunoscut, decenii de-a r\u00e2ndul, mai degraba \u00een calitatea sa de conferentiar pe diverse teme, strabat\u00e2nd neobosit orasele nord-americane, departe de Anglia natala, John Cowper Powys a stiut cum sa-si \u00eentemeieze discursurile \u2013 si, \u00een egala masura, numeroase dintre paginile cele mai bune ale prozei \u2013 pe atmosfera unica de care copilaria i-a fost influentata si pe o intuitie extraordinara a peisajului din Somerset si Dorset, aspecte care l-au facut sa aiba, foarte de timpuriu, o \u00eentelegere absolut unica a naturii si a importantei acesteia pentru literatura. Caci, \u00een fond, Powys, asemenea lui D. H. Lawrence, \u00eensa \u00eentr-un sens fundamental diferit, se dovedeste a fi un nou tip de moralist \u00een mijlocul unei lumi excesiv modernizate si, adesea, incapabile sa mai \u00eenteleaga \u00een ce constau adevaratele valori morale. \u00cen plus, capacitatea sa de a exprima frumosul natural se \u00eenrudeste cu aceea a celor mai buni romancieri britanici ai epocii victoriene, fara, \u00eensa, a exprima excesiv sentimentul descurajarii sau acea melancolie care sufoca uneori unele dintre romanele lui Hardy. Stiind cum sa fie \u00eencrezator, dar fara a cadea \u00een derizoriu si \u00een simpla conventie, posed\u00e2nd capacitatea de-a dreptul dickensiana de a elabora un conflict complicat si de a-i conduce numeroasele fire p\u00e2na la final, scrierile lui John Cowper Powys lasa impresia generala a unui urias talent, \u00eendreptat, uneori, \u00een directia gresita sau, alteori, a unui suflu narativ ce se stinge \u00eenainte de vreme, sufocat, poate, de prea complicatele personaje pe care autorul le construieste, totusi, cu un patos care depaseste ambitia si capacitatea de realizare artistica a multor contemporani ai sai.
\nToate acestea sunt evidente \u00eenca din cartile sale de \u00eenceput \u2013 cele despre care o anumita parte a criticii literare contemporane afirma ca ar trebui ignorate \u00een favoarea capodoperelor de mai t\u00e2rziu, \u00eentre acestea disting\u00e2ndu-se, desigur, \u201eA Glastonbury Romance\u201c sau \u201eMaiden Castle\u201c. \u00censa, daca suntem atenti la nuante, nici \u201eDucdame\u201c si nici chiar \u201eWood and Stone\u201c nu trebuie uitate. Mai cu seama \u201eDucdame\u201c, mica si aproape necunoscuta, azi,\u00a0 bijuterie narativa dat\u00e2nd din anul 1925. Titlul romanului, inspirat de un schimb de replici din \u201eCum va place\u201c (actul II, scena V), de Shakespeare (Amiens: \u201eCe \u00eenseamna \u201educdame\u201c? \/ Jaques: \u201eE o invocare greaca, prin care nebunii de curte sunt chemati \u00een cerc\u201c), a fost tradus \u00een rom\u00e2neste ca \u201eCercul nebunilor\u201c, definind, pe de o parte, ilustra descendenta literara \u00een care se plaseaza autorul \u00eensusi, iar pe de alta, latura de predestinare care va domina existenta tuturor personajelor sale din aceasta carte. Ca si \u00een alte creatii ale sale, complicatiile narative nu lipsesc, iar intrigile \u00een care sunt implicate personajele sunt numeroase si, nu o data, uimitoare. Astfel, vom avea \u00een fata existenta lui Rook Ashover, adevarat maestru al maniilor si inhibitiilor, cel care traieste sub tutela mai mult sau mai putin evidenta a mamei sale, pe de o parte, si a iubitei lui, Netta, pe de alta. Av\u00e2nd actiunea plasata \u00een cea mai mare parte la conacul din Dorset al familiei Ashover, \u201eCercul nebunilor\u201c evidentiaza at\u00e2t \u00eencercarile mamei lui Rook de a-si scoate fiul de sub influenta unei iubite considerate nepotrivite si de a-l determina sa-si construiasca o existenta social acceptabila alaturi de Lady Ann, c\u00e2t si dorinta lui Lexie, fratele lui Rook, de a trai \u00een ciuda tuberculozei care-l consuma. Iar daca, spre final, Rook accepta sa se casatoreasca cu Anne, ba chiar se va naste fiul lui, tot la conacul din Dorset, acesta nu e nicidecum un happy-end, caci romanul se va \u00eencheia, aparent neasteptat, tocmai cu moartea lui Rook.
\nFara \u00eendoiala, si aici, ca si \u00een creatiile anterioare, Powys a filtrat subtil o serie de influente venite pe filiera propriei sale biografii, trat\u00e2nd, apoi, din nou, marile teme pe care creatia sa ulterioara le va transforma \u00een adevarate obsesii narative: conflictul metafizic \u00eentre fortele creatoare si distrugatoare ce guverneaza existenta umana, de asta data exprimate \u00een cadrul tensiunii dintre psihologia masculina si cea feminina. Caci Rook Ashover se lupta, practic, mai cu seama cu dorintele mamei sale, cea decisa sa contribuie la asigurarea continuitatii numelui familiei sale \u2013 de aici modul \u00een care t\u00e2narul o percepe pe Anne, dar si maniera \u00een care, cel putin temporar, se retrage sau, mai bine zis, \u00eencearca sa se retraga alaturi de Netta. Imagistica naturala reflecta perfect nu doar cadrul de desfasurare a actiunilor, ci mai cu seama motivatiile profunde si modul de functionare a vointei personajelor. Si tot de aici o evidenta tendinta a autorului de a ignora ceea ce, \u00een mod obisnuit, poarta numele de \u201earta literara\u201c, \u00een sensul ca Powys \u00eencearca sa descopere singur nu numai solutiile estetice proprii, ci si sa le faca pe deplin credibile din punct de vedere narativ. Fapt ce determina, uneori, esecul acestor solutii (\u00een care, \u00een paranteza fie spus, scriitorul manifesta tendinta de a crede cu prea multa tarie…)\u00a0 Practic, \u00een a doua jumatate a romanului devine din ce \u00een ce mai evidenta dorinta scriitorului de a exprima tensiunile universului interior al personajelor exclusiv ca expresie privilegiata a unei lumi exterioare dominate de jocul hazardului ori, dimpotriva, de acela al unei necesitati mecaniciste.
\nIa nastere, astfel, ceea ce critica literara a numit \u201eambiguitatea structurala\u201c ce caracterizeaza romanele lui Powys, teoretizata de autorul \u00eensusi \u00een c\u00e2teva texte publicate \u00een chip de prefete ale unor editii ulterioare ale romanelor sale. Caci, privit din acest punct de vedere, chiar \u201eCercul nebunilor\u201c reprezinta un excelent exemplu de literatura de atmosfera \u2013 de cea mai buna calitate \u2013 menit, pe de alta parte, a reconcilia, cu mijloacele proprii literaturii, dimensiunea individuala a cautarii de sine cu mult discutata dualitate a lucrurilor lumii fenomenale. Astfel, dorinta de putere se \u00eembina la tot pasul cu nevoia sacrificiului de sine, libertatea personala cu determinismul cel mai accentuat, pura imaginatie cu sexul, iluziile ce mentin coerenta existentei individuale cu mitologia publica si manifestarile sociale ale acesteia. In acest fel poate fi explicata cu adevarat coerent si vulnerabilitatea lui Rook, dar si tensiunile cresc\u00e2nde manifestate \u00eentre el si Lady Ashover. Caci \u00een acest roman, la fel ca si \u00een \u201eWolf Solent\u201c, protagonistului nu-i ram\u00e2ne altceva de facut dec\u00e2t sa repete modelele comportamentale anterioare dar care \u2013 si aici e drama pe care o traieste de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit \u2013 nu i se potrivesc dec\u00e2t partial si, desigur, incomplet. De aici, \u00een fond, si dificultatea lui Rook de a face vreodata propriile alegeri, el resemn\u00e2ndu-se, de cele mai multe ori, la a se multumi cu ceea ce i se sugereaza (i se ofera?) de catre cei din jur. Si, chiar si atunci c\u00e2nd tensiunile par anulate si conflictele atenuate, ele reapar la cel mai mic impuls exterior, caci ambiguitatea structurala a personajelor se manifesta si la acest nivel, marc\u00e2nd drumul spre descoperirea de sine cu dureroase revelatii, carora protagonistii nu le vor putea face \u00eentotdeauna fata. Tocmai de aceea, \u00eentr-o carte at\u00e2t de complexa cum e \u201eCercul nebunilor\u201c e greu sa vorbim despre resemnare sau disperare, despre acceptarea stoica e vreunei ordini prestabilite, fiind vorba, at\u00e2t \u00een ceea ce-l priveste pe Rook, c\u00e2t si \u00een cazul majoritatii celorlalte personaje, mai degraba despre un lent proces de maturizare, \u00een cursul caruia diferitele componente ale experientei colective a familiei sau grupului social se combina pentru a determina, \u00een cele din urma, adevarata ratiune de a fi a unui protagonist de o factura suficient de rar \u00eent\u00e2lnita \u00een literatura. Dar, deopotriva, de a sublinia un tip de scriitura aparte, profunda si subtila, greu de prins \u00een cadrele stricte ale vreunui canon si care evidentiaza reala vocatie a unui autor prea putin citit sau comentat \u00een ultimele decenii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

John Cowper Powys, Cercul nebunilor, traducere de Antoaneta Ralian, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009 Contemporan cu James Joyce si D. H. Lawrence, John Cowper Powys (1872-1963) este autorul mai multor romane intrate, de decenii \u00een sir, \u00eentr-un nemeritat con de umbra. Caci, daca, \u00een epoca \u00een care acestea au aparut, fie ca e vorba despre… Cite\u0219te mai mult »Peisaj si predestinare. John Cowper Powys, Cercul nebunilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5218,3977,5217,5261],"class_list":["post-7060","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cercul-nebunilor","tag-editura-humanitas-fiction","tag-john-cowper-powys","tag-rodica-grigore"],"views":2317,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7060","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7060"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7060\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7060"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7060"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7060"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}