{"id":7053,"date":"2011-03-31T10:14:18","date_gmt":"2011-03-31T08:14:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7053"},"modified":"2011-03-31T10:16:18","modified_gmt":"2011-03-31T08:16:18","slug":"ascultand-glasul-amintirii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ascultand-glasul-amintirii\/","title":{"rendered":"Ascultand glasul amintirii"},"content":{"rendered":"

O tema a romanului \u201eAmor intellectualis\u201c este Prietenia (cu majuscula). Cartea este si un tratat sui generis despre prietenie. Prietenia traita la o intensitate maxima. Parafraz\u00e2nd o sintagma celebra, Ion Vianu ar putea sa-si revendice faptul ca printre asa-zic\u00e2nd universitatile sale se inscrie Prietenia, se inscriu prieteniile. Si as mai risca o parafraza, de aceasta data a unei vorbe celebre apartin\u00e2nd lui Heraclit, care sper sa nu para fortata dec\u00e2t poate celor, din pacate nu putini, care nu au vocatia prieteniei. As zice asadar, cu at\u00e2t mai mult dupa ce am citit \u201eAmor intellectualis\u201c, prieteniile tale \u2013 destinul tau. Oricum, spune-mi ce prieteni ai, ca sa-ti spun cine si cum esti!<\/strong><\/em>
\nPentru Ion Vianu, prietenia cu Matei Calinescu pare predestinata. Cei doi parca sunt facuti unul pentru a-l completa, a-l intregi pe celalalt. O atestau si memoriile lor in dialog aparute tot la Polirom. De altfel, reputatul critic literar si teoretician al lecturii, dar si prozator, pe care am avut ocazia sa-l int\u00e2lnesc de c\u00e2teva ori la Iasi si sa-l cunosc si direct, nu doar citindu-i cartile, este considerat si numit de prietenul sau: Geamanul, mereu cu majuscula, \u201eGeamanul meu electiv\u201c.
\nSe vorbeste si s-a vorbit inca mult inainte de \u201989, iar dupa ruptura de atunci a devenit chiar un subiect monden, de prietenia dintre doi binecunoscuti intelectuali si eseisti. Odata, agasat de batutul monedei, fie la modul encomiastic, fie ironic, pe acest subiect, am prelungit o sageata a unei mari poete si eseiste \u2013 Ileana Malancioiu \u2013 din cartea sa \u201eExercitii de sinceritate\u201c, in directia acestei prietenii. Nu faceam in definitiv dec\u00e2t sa-mi exprim convingerea ca in istoria culturii si in memoria colectiva rom\u00e2neasca, singura prietenie ce dainuie si va dainui peste vreme si vremuiri este cea dintre Eminescu si Creanga, fiindca numai aceasta a capatat si capata din ce in ce mai mult, pe masura ce, ca sa folosesc chiar o expresie a lui Matei Calinescu, inaintam in golul timpului, o aura mitologica, a devenit de fapt un mit national. Un mit cultural in orice caz. Ca si iubirea dintre Eminescu si Veronica Micle, ca si, observa pe buna dreptate Nicolae Manolescu in \u201eIstoria critica\u2026\u201c, boala lui Eminescu, asa cum a fost ea descrisa de Calinescu si nu neaparat de niste medici care au incercat s-o analizeze stiintific dupa un secol de la moartea Poetului.
\nPrietenia lui Ion Vianu cu Matei Calinescu a inceput sub semnul unui reciproc sentiment de respect si de admiratie privind preocuparile, in primul r\u00e2nd lecturile lor. C\u00e2nd s-au cunoscut erau deja elevi si aveau vreo 14 ani, povesteste autorul. In ceea ce priveste lecturile, ele aveau sa fie facute apoi si impreuna: \u201eAm devenit insa coalescenti (dictionar: coalescenta, \u00abaderare a unor parti divizate in mod natural sau accidental; str\u00e2ngerea impreuna a picaturilor sau a particulelor dintr-o suspensie\u00bb)\u2026 Am facut boli impreuna (hepatita). Cu toate astea, eram diferiti ca temperamente. El avea un scris superb, al meu era o m\u00e2zgaleala. Pe biroul lui era o ordine perfecta, al meu era un haos in care totul se pierdea. El era anxios si agresiv, eu \u2013 melancolic si arogant. El scria poezii mai multe si mai bune ca mine. Ne imbatam impreuna, dar mie mi-era mai rau dupa betie\u201c.
\nPasiunea comuna majora o constituia literatura, minunea de care ii vorbeste autorului Mama sa: \u201eminunea literaturii: frumusetea stilului. Iti lumineaza viata\u201c. Cum sa se plictiseasca un om inteligent fata cu asemenea minune?! Si aici trebuie sa dau un citat mai lung, o pagina despre lectura adolescenta, cum o califica scriitorul, care mi-a amintit de alte c\u00e2teva, antologice, de pilda cele ai caror eroi superbi sunt cititorii de mare performanta Ibraileanu si Calinescu:
\n\u201eCel putin eu, in anii aceia, am citit mai mult dec\u00e2t in restul vietii. Cititul, c\u00e2ta singuratate! Mult mai t\u00e2rziu, aproape batr\u00e2ni fiind si unul, si altul, am vorbit cu Matei despre lectura, despre lectura noastra ca baieti: este asa de greu sa cresti, sa te confrunti cu vitalitatea din tine. Cu sexualitatea, cu tentatiile si cu ororile vietii. C\u00e2nd citesti nu esti o masina care inregistreaza cuvinte, sensuri. In capul tau se nasc felurite legaturi. La inceput, pur literare: te g\u00e2ndesti la alte poeme, alte povesti. Un cuv\u00e2nt te opreste din drum, e o perla sau un excrement. Devii idolatru. Iubesti-urasti sunete, un sens al cuv\u00e2ntului te urmareste. Apoi, mintea evadeaza. Incepe o aventura. Intotdeauna clandestina, adesea rusinoasa. Ce ai facut aseara? \u2013 Am citit. -Fals! Ai citit, dar ai facut si multe alte lucruri de care ar trebui sa-ti fie rusine. In timp ce stateai lungit in pat sau pe fotoliu, silindu-te sa nu aluneci pe covor, g\u00e2ndul tau s-a oprit in tot felul de cotloane, a cazut in maracinisuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext grozav pentru visare! Egoista, mintea ti s-a priponit in amanuntele cele mai bizare. G\u00e2ndul tau a luat-o razna, te-au cuprins senzatii, mai ales o excitatie sexuala c\u00e2t casa, pe care ai domolit-o cum ai putut. Tristeti, bucurii nemotivate. Ce ram\u00e2neri in urma, momente vagi cu ochii priponiti in gol, auzi cum iti bate inima, cum tiuie linistea\u2026 Esti in Africa neagra, cu Joseph Conrad, dar ochiul interior nu se poate debarasa de un colt de strada din orasul tau, alunec\u00e2nd mereu. Totusi, chinuitor cum e, cu placeri violente, dar de o clipa, calarind peste miile de obstacole ale partilor intunecate ale mintii, cititul te invata lumea, cum e ea, frumoasa si hidoasa, te invata si ce e mai pretios sau de dispretuit\u201c.
\nLa o v\u00e2rsta c\u00e2nd totul poate fi erotizat, p\u00e2na si peisajul natural, ambianta cosmica de la Zamora, unde familia Vianu avea o casa de vacanta, nu mai putin importante si formative sunt fara indoiala experientele erotice ale celor din grupul de adolescenti Vianu, Matei et comp. \u2013 \u201eobisnuita noastra banda vesela\u201c. Tinerii de astazi ar numi-o poate cu nonsalanta gasca. Numai ca acea \u201egasca\u201c a anilor ’50 din \u201eAmor intellectualis\u201c era de o cu totul alta factura, de un cu totul alt nivel intelectual si moral.
\nFrapeaza diversitatea si, oric\u00e2t de surprinzator ar parea, tragismul acelei vesele si efervescente lumi in miniatura, din care nimic esential nu lipseste. Unul e un revoltat, altul e un ratat in nuce si nu numai, altii parca sunt nascuti spre a fi nefericiti, unul se sinucide, altul esueaza in alcoolism\u2026 Toti insa traiesc mai mult sau mai putin sub zodia Frumosului artistic, a vrajei artei muzicale, a \u201eglasului amintirii\u201c care ii uneste, oferindu-le un teritoriu de refugiu din atmosfera apasatoare a epocii. De refugiu si de rezistenta prin cultura. Comportamentul, opiniile, optiunile lor sunt diferite, dar fiecare dintre ei nu poate fi dec\u00e2t acolo. Fac parte organica din acel tablou. Sunt, in fine, personaje reale cu un mare potential epic, adevarati eroi de roman care dau sama de conditia umana si a caror imagine, al caror destin te urmaresc si dupa ce ai inchis cartea. Prin destinul sau tragic, un personaj de mare roman este Mironi \u2013 \u201eun far in viata mea (trebuie sa spun: a nostra)\u201c. Un altul este Tanusa. De la un moment dat, marturiseste autorul \u2013 \u201enu mi-am mai putut-o inchipui altfel pe Electra\u201c. Tulburatoare, ea insasi put\u00e2nd constitui substanta unui roman, este iubirea imposibila dintre Mironi si Tanusa. Din punctul meu de vedere, ei sunt cele mai memorabile personaje ale romanului lui Ion Vianu.
\nCartea are un sf\u00e2rsit trist. Ea se incheie cu vizita pe care, dupa multi ani, autorul, acum un reputat psihiatru, i-o face Tanusei, inaintea plecarii sale in exil. Ce va urma, si ar fi pacat ca povestea sa nu continue, vom vedea!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O tema a romanului \u201eAmor intellectualis\u201c este Prietenia (cu majuscula). Cartea este si un tratat sui generis despre prietenie. Prietenia traita la o intensitate maxima. Parafraz\u00e2nd o sintagma celebra, Ion Vianu ar putea sa-si revendice faptul ca printre asa-zic\u00e2nd universitatile sale se inscrie Prietenia, se inscriu prieteniile. Si as mai risca o parafraza, de aceasta… Cite\u0219te mai mult »Ascultand glasul amintirii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5213,5131,5214,5212,5215],"class_list":["post-7053","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-despre-prietenie","tag-ion-vianu","tag-matei-calinescu","tag-romanul-amor-intellectualis","tag-tema-prieteniei-in-literatura"],"views":2492,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7053","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7053"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7053\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7053"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7053"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7053"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}