{"id":7050,"date":"2011-03-31T09:51:10","date_gmt":"2011-03-31T07:51:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7050"},"modified":"2011-03-31T09:52:05","modified_gmt":"2011-03-31T07:52:05","slug":"alexandru-dobrescu-sau-spiritul-polemic-pe-campul-de-lupta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alexandru-dobrescu-sau-spiritul-polemic-pe-campul-de-lupta\/","title":{"rendered":"Alexandru Dobrescu sau spiritul polemic pe c\u00e2mpul de lupta"},"content":{"rendered":"<p>Cronicarul emblema al \u201eConvorbirilor literare\u201c pentru perioada &#8217;70-90, Al. Dobrescu a profesat de la bun \u00eenceput o critica de nerv, iute si transanta, cu verva polemica si vocatie disociativa. Foiletonist cu pasiune si temperament, net si definitiv \u00een judecati, el si-a str\u00e2ns productia de cronicar \u00een trei volume intitulate provocator \u201eFoiletoane\u201c. Cel dint\u00e2i e dedicat exclusiv cartilor de critica si istorie literara (profilul rubricii detinute era cel de critica a criticii), grupate \u00een trei compartimente. Prima sectiune e rezervata c\u00e2torva \u201eclasici\u201c ai criticii (Dobrogeanu-Gherea, Ibraileanu, Lovinescu, Perpessicius, Octav Sulutiu si Serban Cioculescu) si cuprinde mai degraba portrete dec\u00e2t simple cronici; sau eseuri pe teme afine temperamental (spiritul polemic, bunaoara, la Gherea si Ibraileanu, cu distinctii limpezi la nivelul strategiei: \u201ePrin Gherea, polemica se democratizase, devenise dialog. Ibraileanu o readuce \u00een faza ei primara si aristocratica\u201c). Problemele sunt \u00eentotdeauna abordate subit, fara protocol, si privite \u00eendeosebi pe laturile lor mai ascunse ori mai ignorate. Dupa o astfel de cercetare, de regula de sub m\u00e2na lui Dobrescu rasar cu totul alte calitati dec\u00e2t cele conventional si unanim acceptate. Perpessicius, de pilda, desi \u201elasa impresia de mansuetudine\u201c daca e \u201ecitit cu grabire\u201c, nu face altceva dec\u00e2t sa-si ascunda sub aceasta masca un \u201escepticism superior\u201c. Tot pe ascuns lucreaza si Lucian Raicu (si multi altii), a carui \u201eiubire pentru literatura ascunde complexul narcisiac al criticului\u201c. Cam aceasta e, de fapt, tinta comentariilor lui Dobrescu: sa \u00eentoarca pe dos imaginile consacrate ori macar sa le contrarieze argumentat. Sectiunea secunda cuprinde alta secventa cronologica din istoria criticii (de la Al. Dima, Paul Georgescu, N. Balota, Al. Paleologu, Mircea Zaciu p\u00e2na la N. Manolescu, Eugen Simion, M. Iorgulescu s.a.). Ultima sectiune e mai amestecata, at\u00e2t \u00een privinta autorilor, luati din generatii diferite (Adrian Marino si Ion Pop), c\u00e2t si a cartilor. Apetitul polemic al lui Dobrescu, disciplinat si tinut, de regula, \u00een regimul obiectiilor de idee sau principii, se dezlantuie c\u00e2teodata \u00een spectacole de ironie strivitoare (\u201eMihai Dragan practica un comentariu nu excesiv de personal, c\u00e2t excesiv de neargumentat\u201c). Dar \u00een genere criticul merge \u00eent\u00e2i la sistemul de idei si principii, apoi la aspectele metodice si abia la urma la cele stilistice. Faptul ca el acroseaza \u00eent\u00e2i eventualele idei releva un concept dialogal al criticii.<br \/>\n<strong>Tipuri de redundanta \u00een poezia lui Ion Banuta<\/strong><br \/>\nAl doilea volum de \u201eFoiletoane\u201c extinde raza interesului critic si asupra poeziei si prozei. Cu exceptia lui Dan Desliu si a lui Mircea Dinescu, grupul de poeti e un triptic temperamentos ce tine de generatia &#8217;60 (Ioan Alexandru, Adrian Paunescu si Ion Gheorghe). Comentariile au si aici franchete iar judecatile sunt tot transante: \u201eDan Desliu a simtit continuu pulsul clipei, potrivindu-si ritmul dupa acesta. C\u00e2nd erau la pret entuziasmele de parada (&#8230;), el s-a aflat \u00een primele r\u00e2nduri\u201c etc. (Sau, la Ioan Alexandru: \u201eNefericita preschimbare!\u201c, cea de la expresionismul elementar la imnologie). Si prozatorii sunt selectati cam din aceeasi serie (de la Marin Preda, Laurentiu Fulga, Mircea Horia Simionescu p\u00e2na la Augustin Buzura, Corneliu Stefanache, Paul Anghel, Petre Salcudeanu s.a.). Exprim\u00e2ndu-si \u00eentotdeauna viguros (ba chiar ritos) rezervele, Dobrescu nu-si reprima nici entuziasmele (acestea, ce-i drept, mult mai rare): \u201e\u00abCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u00bb este cea mai consistenta scriere a lui Marin Preda si una dintre marile carti ale zilelor noastre. Traducerea ei \u00eentr-o limba de circulatie mi se pare o datorie morala si patriotica\u201c. Sunt comentate si c\u00e2teva memoriale (Iorgu Iordan, Lucian Valea) sau editii de literatura subiectiva (\u201e\u00censemnarile\u201c lui Maiorescu, \u201eNotele\u201c lui Camil, \u201eCorespondenta\u201c lui Calinescu etc.); \u00een cazul acestora nu e vorba at\u00e2t de comentarii tehnice ale editiilor, c\u00e2t de sondaje personale \u00een psihologia autorilor (de tipul: \u201eRealitate sociala mai mult dec\u00e2t psihologica, seninatatea publica a lui Maiorescu se plateste prin disperarile ceasurilor de singuratate\u201c). Sectorul rezervat criticii pare a sugera c\u00e2teva empatii (nume care revin: Cioculescu, Paleologu, Zaciu, Balota), dar el marcheaza, de fapt, carti de impact. Spirit aplicat, Dobrescu rezolva din mers si problemele teoretice legate de conditia criticii, \u00een acelasi stil tipic al directitatii si transantei: \u201eC\u00e2t de mare poate fi obiectivitatea criticului? (&#8230;). Criticul ar trebui sa-si aiba domiciliul \u00een mijlocul desertului\u201c. De obicei Dobrescu nu face multa teorie, ci taie, una-doua, nodul gordian al problemei. Asa cum face, de pilda, \u00een finalul celui de-al treilea volum de \u201eFoiletoane\u201c cu problema \u201ebastonului alb\u201c al metodelor critice ivite din lingvistica (si alte domenii). Fara sa respinga de plano utilitatea acestora (mai ales \u00een cazul operelor \u201eclasate\u201c), Dobrescu ironizeaza excesul spiritului de metoda, lu\u00e2nd apararea foiletonisticii si a criticii \u201etraditionale\u201c: \u201eProasta idee dupa care metoda se constituie ca un ansamblu de adecvari, la opera si la posibilitatile criticului, a fost lepadata \u00een cel dint\u00e2i cos\u201e. \u201eMa astept \u2013 adauga el \u2013 sa gasesc oric\u00e2nd \u00een reviste foiletoane critice ce pun \u00een evidenta tipurile de redundanta din poezia lui Ion Banuta sau misiunea actantilor \u00een romanele lui Corneliu Leu\u201c. Verva ironica (\u00een ton destul de iritat) subliniaza, de fapt, calitatile necesare criticii de actualitate: \u201eScutit, gratie metodei, a da dovada de gust, intuitie si capacitate de cuprindere a impresiei imediate \u00eentr-o formula pregnanta, cronicarul semiotician (poetician, retorician etc.) se vede scapat de corvoada semnalarii ne\u00eemplinirilor, reusind sa multumeasca pe toata lumea\u201c. Spectacolul ironiei caustice, ascutite, merge apoi spre apogeul absurd: \u201epasareasca (&#8230;) va deveni limba oficiala a criticii, vor fi organizate cursuri de initiere pentru cititori, se vor edita dictionare pasaresco-rom\u00e2nesti si rom\u00e2no-pasaresti\u201c etc. Nu mai putin transant e Dobrescu si \u00een problema \u201emoralei criticului\u201c, a \u201etacerilor vinovate\u201c \u201eori de c\u00e2te ori buna functionare a criteriului estetic este \u00een primejdie\u201c. Ca si \u00een cea a spiritului polemic, a carui actiune (\u00een domeniul criticii literare) nu poate fi purtata \u00een abstractul principiilor, ci doar \u00een confruntari concrete.<br \/>\n<strong>Contra mitului maiorescian<\/strong><br \/>\nO carte care a tulburat apele linistite ale posteritatii maioresciene e \u201eIntroducere \u00een opera lui Titu Maiorescu\u201c, deopotriva monografie si meditatie asupra conditiei criticii. Pornind de la \u201ecomplexul Maiorescu\u201c, de care literatura rom\u00e2na sufera \u201eiremediabil\u201c, Dobrescu \u00eesi propune sa demonteze nu neaparat statuia lui Maiorescu, c\u00e2t mecanismele prin care s-a instaurat complexul respectiv. Ideea polemica a cartii e ca \u201eMaurul si-a facut datoria, maurul poate sa se odihneasca!\u201c. El va fi retrezit doar c\u00e2nd \u201eorizontul se va \u00eennegri iarasi\u201c (dar la Dobrescu orizontul e tot timpul cam \u00eennegrit iar propria actiune e, pe fond, maioresciana). La \u00eentrebarea fundamentala a cartii, referitoare la actualitatea lui Maiorescu, Dobrescu raspunde ca \u201eaceasta nu poate fi dec\u00e2t concluzia restaurarii Maiorescului istoric\u201c. Pe acesta \u00eesi propune el sa-l releve, \u201erazuind carena p\u00e2na la metal\u201c, cu riscul de a vedea ca ram\u00e2n \u201eintacte\u201c doar \u201ec\u00e2teva portiuni\u201c. Procedura e valabila \u00een sine, dar strict ca opera de arheologie critica; ideile sunt mai degraba ceea ce devin dec\u00e2t ceea ce au fost; asa si cu cele maioresciene; confruntate cu orizontul critic actual, ele sunt de-a dreptul precare; dar orizontul de azi a fost format tocmai prin actiunea lor catalitica. Monografia e oarecum pornita \u201econtra\u201c lui Maiorescu, \u00eencep\u00e2nd chiar de la psihologia acestuia (dominata de \u201evointa de a straluci\u201c). Tip de parvenit, care subordoneaza totul \u201edorintei de a razbate\u201c, Maiorescu e, \u00een viziunea lui Dobrescu, un mistificator care \u201e\u00eencepuse a minti\u201c \u00eenca din tinerete, din \u201edorinta de a parea \u00eenvatat\u201c. El va \u201eminti\u201c si \u00een critica, dar \u201eniciodata grosolan, ci cu simtul masurii\u201c. \u00cen general, \u201eautenticul\u201c Maiorescu, \u201eoriginarul\u201c Maiorescu sunt portrete care nu slujesc mitului maiorescian. Sunt cercetate \u00een capitole aparte componentele actiunii critice maioresciene (formele fara fond, directia noua etc.), \u00eentr-o deosebit de scrupuloasa punere \u00een context a fiecarei idei si atitudini. Concluzia nu e de tot favorabila la nivelul moralei critice: \u201eAm deprins de la Maiorescu nu numai datoria de a spune adevarul; am deprins, \u00eenca mai bine, dreptul criticului de a rosti adevarul pe jumatate\u201c. Desigur, precizeaza Dobrescu, \u201epe jumatatea convenabila\u201c. Retrogradate de la disputa de idei la gratuitatea literara sunt si scrierile polemice ale lui Maiorescu. Verdictul nu poate fi dec\u00e2t drastic: \u201enici actiunea critica propriu-zisa, nici sensul ei\u201c nu mai sunt \u201evii\u201c; mai aproape de noi e doar \u201eomul Maiorescu\u201c.<br \/>\nDaca \u201eIntroducerea&#8230;\u201c nu era \u201eo monografie \u00een acceptie traditionala\u201c, cu at\u00e2t mai putin e asa ceva \u201eIbraileanu, nostalgia certitudinii\u201c. Si aici Dobrescu gaseste un punct de atac prin care va rasturna imaginea consacrata a criticului ferm si devotat ideilor si optiunilor sale. Tema \u201e\u00eendoielii\u201c e injectata \u00een opera critica pornind de la fiziologia \u00eendoielii din romanul \u201eAdela\u201c, cu urme regasite apoi \u00een desfasurarea ca atare a operei exegetice (si \u00een pofida turnurii sale apodictice) si \u00een structura omului: \u201eSiguranta lui Ibraileanu este eminamente diurna si precara, pojghita abia \u00eentarita peste fluidele sufletesti\u201c. Metoda de investigatie a lui Dobrescu o e interesanta \u201epsihocritica\u201c pornita \u00een cautarea \u201eomului\u201c prin transparenta documentelor critice si a celor literare. Observatiile si disociatiile referitoare la ideile si atitudinile lui Ibraileanu sunt transferate \u00een concluzii privitoare la om: \u201eExistenta lui Ibraileanu a stat sub semnul dezechilibrului energetic\u201c. Din acest punct de vedere, si romanul (caruia i se acorda o atenta lectura) si piesele critice \u00eesi au relevanta lor (chiar si \u201econsideratiile tehnice\u201c sunt privite ca \u201eintermedii ale personalitatii creatoare\u201c). Teza eseului se confirma si \u00een concluzie: \u201eIbraileanu nu mai cunoaste, de fapt, certitudinile, ci numai \u00eendoiala\u201c. Ca si \u00een \u201eIntroducere&#8230;\u201c, si \u00een acest eseu demonstrativ protagonist e spiritul polemic al lui Dobrescu, spirit pornit sa \u00eentoarca pe dos cele primite de toata lumea.<br \/>\nEseul despre Maiorescu si cel despre Ibraileanu se regasesc reunite (alaturi de unul despre Ion Creanga) \u00een \u201eeseurile despre omul din literatura\u201c din \u201eButoiul lui Diogene\u201c. Parabola introductiva (\u201eLegea lui Arhimede\u201c) pledeaza pentru literatura cu ontologie, pentru \u201econsistenta omenescului din opere\u201c, pentru literatura care-si asuma si \u00eenfrunta realul, \u00een loc sa se \u201epriveasca \u00een oglinda\u201c. Ca si \u00een cazul celor doi critici, si la Creanga Dobrescu investigheaza \u201enu textul, ci subtextul\u201c, \u00een cautarea \u201eomului\u201c care a scris \u201eAmintirile din copilarie\u201c.<br \/>\nMonografia \u201eMaiorescu\u201c constituie si corpul volumului \u201eMaiorescu si maiorescienii\u201c (cu exceptia ultimului capitol, nou, care da si titlul cartii). Dobrescu \u201ereinventariaza\u201c mostenirea maioresciana, verific\u00e2nd-o prin raport direct cu \u201espiritul si litera operei\u201c maioresciene si acuz\u00e2nd de pura \u201e\u00eentelegere formala\u201c a maiorescianismului toata \u201epuzderia de maiorescieni\u201c. Peripetiile \u2013 si anamorfozele \u2013 maiorescianismului sunt urmarite \u00eendeosebi pentru secventa interbelica, dar si cu o trimitere catre cele postbelice (decisive sunt \u201emomentele\u201c Lovinescu, Pompiliu Constantinescu si postbelic).<br \/>\n<strong>Ansamblul cultural al plagiatului<\/strong><br \/>\n\u00cen \u201eCorsarii mintii. Istoria ilustrata a plagiatului la rom\u00e2ni\u201c, cu subiect de succes si scandal, Dobrescu a ales un stil deliberat neutru, descriptiv, stil de fapte care vorbesc de la sine; un stil, asadar, de evidenta, care sa nu agraveze prin el \u00eensusi situatia celor prinsi \u00een flagrant delict; sunt trecute aici \u00een revista plagiatele \u2013 celebre sau ca si necunoscute \u2013 nu doar din literatura, ci si din alte domenii. Expunerea cazurilor se tine calma, dar cu efort, caci temperamentul autorului razbeste din loc \u00een loc, \u00eendeosebi \u00een sarje ironice. \u00cen \u201eAvertisment\u201c-ul introductiv, Dobrescu face profesiune de credinta contra fundamentalismului critic, daca nu direct \u00een favoarea relativismului; se marturiseste om al \u00eendoielii si, deci, incapabil de fanatisme sau de judecati inclemente, nenuantate. E un fel de a zice ca si istoria lui e una sine ira et studio si ca nu-i o campanie de denigrare pornita contra bietei culturi rom\u00e2ne. \u201eCartea de fata nu-si propune sa se transforme \u00eentr-un tribunal al plagiatului si al practicantilor sai\u201c, ne asigura el, desi, desigur, chiar asta face. Tocmai de aceea si insista el pe expunerea de dovezi, nefiind nevoie de prea multa retorica recriminatorie. Singura retorica e cea a faptelor, a dovezilor puse \u00een paralel. Iar fapte de hotie literara sunt destule, chiar daca Dobrescu se pl\u00e2nge ca \u201eistoria publica a plagiatului este mai degraba istoria unor descoperiri accidentale dec\u00e2t rodul cercetarilor metodice\u201c si presupune ca ceea ce a str\u00e2ns el aici e doar v\u00e2rful unui aisberg. Acest soi de optimism negru se bazeaza pe o suspiciune generalizata, potrivit careia \u201eplagiator \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului nu e cel care se \u00eenstap\u00e2neste pur si simplu pe bunurile intelectuale ale aproapelui, c\u00e2t acela care o face fara a fi prins\u201c si conchiz\u00e2nd ca \u201eadevaratii experti \u00een plagiat (&#8230;) au fost, sunt si vor ram\u00e2ne de-a pururi negustori cinstiti de bunuri ale spiritului\u201c. Dobrescu regreta mereu saracia materialului (\u201eabia de am putut trece \u00een revista cazurile flagrante\u201c, scriind doar \u201eo istorie a ageamiilor\u201c), desi istoria e proiectata \u00een patru volume si promite ca lista va fi plina de surprize si nume grele. Conceptul cu care opereaza e unul minimal si sigur: plagiat e \u201e\u00eensusirea nemarturisita si ad litteram a unui text cu \u00eentindere de la nivelul propozitiei simple p\u00e2na la acela al cartii \u00eentregi\u201c. Nu intra aici prelucrarile, aproprierile subtile si discutabile. \u00cen acest prim volum \u2013 care se \u00eentinde numai p\u00e2na spre 1870 \u2013 problemele sunt destul de simplu de transat, desi Dobrescu nu s-a \u00eenhamat doar la partea literara, ci, frontal, la \u00eentreg ansamblul cultural.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronicarul emblema al \u201eConvorbirilor literare\u201c pentru perioada &#8217;70-90, Al. Dobrescu a profesat de la bun \u00eenceput o critica de nerv, iute si transanta, cu verva polemica si vocatie disociativa. Foiletonist cu pasiune si temperament, net si definitiv \u00een judecati, el si-a str\u00e2ns productia de cronicar \u00een trei volume intitulate provocator \u201eFoiletoane\u201c. Cel dint\u00e2i e dedicat&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alexandru-dobrescu-sau-spiritul-polemic-pe-campul-de-lupta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Alexandru Dobrescu sau spiritul polemic pe c\u00e2mpul de lupta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1711,3824,5210,5211],"class_list":["post-7050","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara","tag-istorie-literara","tag-mitul-maiorescu","tag-plagiat"],"views":2321,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7050","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7050"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7050\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7050"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7050"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7050"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}