Cititorii de reviste au gusturi ciudate. Felul cum deschid, rasfoiesc si citesc publicatia preferata spune c\u00e2te ceva despre ei si gusturile lor. Unii \u00eencep lectura de pe la mijlocul revistei, altii pornesc cuminte si citesc cum ara plugarii, brazda dupa brazda, \u00een fine sunt si cei ce-o iau de-a-ndoaselea: se reped sa citeasca mai \u00eent\u00e2i ce-i la urma, ca sa ajunga, daca mai ajung!, la \u00eenceput, la editorial si la actualitate, rubricile pe care orice revista serioasa si cu respect de sine le ofera sau v\u00e2ra pe g\u00e2t cititorilor \u00eenca din primele pagini. \u00censa, cum spun, cititorul nu-i deloc disciplinat. Nu tine cont de paginatie, de ordinea \u00een care \u201ecurg\u201c articolele. El are o ordine a lui: ordinea dezordinii. Adora sa fie dezordonat si sa citeasca haotic. Nu stiu altii cum sunt, dar \u00een ce ma priveste \u00eencep, bunaoara, lectura \u201eContemporanului\u201c nu cu marele prozator ori cu ilustra poligrafa a \u201eIdeii europene\u201c, dar cu \u201evitriolul\u201c dnei Magda Ursache, talent exploziv, pamfletar redutabil, rau de gura si doldora de idei, pe care nu l-as da pe o duzina de polemisti apatici. Acelasi cititor \u00eencepe \u201eDacia literara\u201c cu \u201eTextul regasit\u201c, \u201eFotografia regasita\u201c si \u201ePoemul regasit\u201c \u2013 rubrici minunate, ce emana un farmec nespus, pe gustul unui nostalgic al trecutului dar si al comunismului macar pentru ca e vazut at\u00e2t de rau de acei \u201eanticomunisti\u201c ne\u00eenfricati de-abia \u00een zilele noastre, cu trasaturile lor at\u00e2t de bolsevice sau, mai nou, mensevice. \u00cencep sa citesc \u201eprovincia\u201c, de la \u201eBucovina literara\u201c la celelalte din Moldova de dincoace de Prut, cu reflexiunile si meditatiile morale si moraliste ale celui mai dedicat exeget al plumbului bacovian, Constantin Calin, oriunde ar fi plasate \u00een cuprinsul unei reviste contributiile sale. \u201eApostrof\u201c-ul Martei Petreu \u00eencepe pentru mine cu \u201eAbisul luminat\u201c al lui Nicolae Balota, cu Arhiva \u201eA\u201c si cu articolele lui Ion Vartic \u2013 toate plasate undeva spre mijlocul revistei. Nu \u00eenseamna ca sar peste altele, ci numai ca \u00eencep cu acestea: punctele maxime, ele dau coloana vertebrala a revistei. Asa si cu celelalte: revistele se citesc cum vrea cititorul, nu cum le-a croit editorul. \u00centr-o mare masura, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c \u00eencepea, p\u00e2na de cur\u00e2nd, cu \u201eCartea straina\u201c a dnei Felicia Antip. De ce? \u00cen primul si \u00een primul r\u00e2nd pentru ca aceasta \u201ecarte straina\u201c, sub condeiul dnei Antip, \u00eenceteaza de a mai fi straina: se autohtonizeaza, se \u201erom\u00e2nizeaza\u201c chiar \u00eenainte de a fi tradusa \u00een rom\u00e2neste. Cu o rara vocatie a cititului si a interpretarii patrunzatoare \u00een spiritul timpului si al locului, Felicia Antip scrie de peste trei decenii, saptam\u00e2na de saptam\u00e2na, despre \u201ecartea straina\u201c ca despre \u201ecartea rom\u00e2neasca\u201c. Sub comunism lucrul parea neverosimil si era efectiv miraculos. C\u00e2nd, prin natura lucrurilor \u00eent\u00e2mplate \u201emiracolul\u201c a pierit, rubrica ei nomada a poposit, dupa \u201890, spre onoarea noii publicatii, la \u201eAdevarul literar si artistic\u201c. \u00cen fine, dupa o lunga absenta, Felicia Antip s-a re\u00eentors, cu celebra ei rubrica, la vechea gazda, la revista pe care o facuse faimoasa talentul, profesionalismul, discernam\u00e2ntul si spiritul de prevedere ale acelui mare detector sau seismograf de vocatii si inegalabil constructor de reviste care a fost profesorul si literatul George Ivascu. Rubrica Feliciei Antip a reprezentat si continua sa reprezinte un \u201emeterez\u201c al rezistentei noastre specifice, \u201erezistenta prin cultura\u201c si, alaturi de alte eminente fapte culturale \u2013 cum ar fi marea latura occidentala a \u201eMinervei\u201c regretatului Romul Munteanu spre a nu cita dec\u00e2t at\u00e2t \u2013 ea a contribuit elocvent la schimbul de valori \u00een cultura rom\u00e2neasca pun\u00e2nd capat acelui real si mult discutat \u201ehiatus\u201c din anii ’50. E mult, e putin \u2013 ram\u00e2ne sa judece fiecare. Cu siguranta, e aproape tot ce s-a putut face, cu talentul, firea si apucaturile noastre \u00eenca neiesite, \u00een niciun domeniu, din vesnicul \u201ealfabet de tranzitie\u201c. Profesionist stralucit si cititor de elita, dna Felicia Antip e la distanta cosmica de expertii de cabinet, de acei \u201eoameni de h\u00e2rtie\u201c care, oric\u00e2t de eruditi, scriu cu un fosnet sec si uscat despre \u201ecarti straine\u201c ce ram\u00e2n definitiv asa: \u201estraine\u201c. Credincioasa vechiului cod umanist si cronicaresc \u00een virtutea caruia cartile sunt \u201ecarti de \u00eenvatatura\u201c sau nu sunt deloc, Felicia Antip detine, \u00eentre altele, talentul sau arta de a rezista contaminarii facile, seductiei si \u201e\u00eenghitirii\u201c de-a binelea \u00een procesul lecturii. Meteahna cea mai rasp\u00e2ndita \u00eentre talentatii si eruditii comentatori de carti de azi consta \u00een mimetism, \u00eentr-o lipsa de fiabilitate a cititorului \u00een fata cititului care-l rapune: primul se vede \u00eenhatat, mestecat si prefacut \u00een gelatina de cel de-al doilea. Vezi c\u00e2te un t\u00e2nar toba de carte si care plezneste de talent cum \u00eencepe sa se \u00eenmoaie ca o lum\u00e2nare la flacara cartii sau a \u201emiscarii\u201c despre care scrie: puterea de seductie a subiectului ce abia urmeaza a fi cunoscut si apreciat contamineaza p\u00e2na la disparitie subiectul cunoscator, respectiv, cititorul, comentatorul, analistul, cronicarul sau cum vrem sa-i mai zicem. Din contra, experimentata Felicia Antip rezista acestui tip de seductie letala: \u00een analizele sale, o mare si nestinsa vocatie a lecturii se \u00eensoteste inextricabil cu discernam\u00e2ntul sigur si dreapta masura si judecata. A-ti pierde mintile \u00een fata unei carti nu-i un fenomen chiar at\u00e2t de rar si nici at\u00e2t de sublim ca patania cavalerului de la Mancha sau a tinerilor care au citit \u201eSuferintele t\u00e2narului Werther\u201c: fenomenul e vizibil \u00een contaminarea depersonalizanta, \u00een transformarea cititorului \u00eentr-un prizonier, captiv fara scapare al desisului textual si ideologic prin care o inteligenta vicioasa e \u00een stare sa faca din alb negru si viceversa. Situate la polul opus acestui tip de lectura absorbanta si vampirizanta, lecturile Feliciei Antip sunt unele vigilente, sub control rational, axiologic prudente sau, mai precis, aflate sub regimul suspicios al unei \u201eprudente afectuoase\u201c. Un exemplu elocvent al acestor rare calitati ale scrisului sau \u00eendatorat unui umanism de tip clasic devalorizat, din pacate, de extremisme cu semn contrar \u00eel gasesc\u00a0 \u00een prezentarea unui volum intitulat \u201eFascismul liberal. Istoria secreta a st\u00e2ngii americane de la Mussolini la politica semnificatiei\u201c de Jonah Goldberg. E, \u00eent\u00e2i de toate, semnificativ pentru maniera autoarei de a \u201etraduce\u201c \u00een rom\u00e2neste cartile straine punerea respectivului volum \u00een context: \u201e\u00cemi dau \u00eensa seama ca un asemenea titlu (chiar si numai titlul, cu derutanta lui contradictie \u00een termeni) pica azi ca musca-n lapte, tin\u00e2nd seama de starea de totala confuzie ideologica de la noi. Nu sunt, cred, multe tari \u00een care orientarile politice sa conteze at\u00e2t de putin (si de fapt sa fie at\u00e2t de putin cunoscute, \u00eentelese), ca \u00een Rom\u00e2nia. Smulsa din 1940 p\u00e2na \u00een 1990 din lumea cu partide, doctrine, optiuni si alte atribute ale vietii politice si izolata \u00een tarcul sterp si lipsit de orizont al totalitarismelor, tara noastra s-a trezit brusc trasa \u00een toate directiile de zeci, sute (tineti minte circul CPUN-ului?) de partide, partidulete, formatiuni si miscari care dadeau din coate pentru a-si face loc c\u00e2t mai \u00een fata si c\u00e2t mai sus. De atunci \u00eencoace, jocul scaunelor muzicale n-a \u00eencetat nicio clipa, pseudopoliticienii fugind ca nauci de colo-colo \u00een cautarea grupului cel mai bine plasat pentru a-si gasi ei \u00eensisi cel mai bun plasament. Pasii dansului i-au dus c\u00e2nd la st\u00e2nga c\u00e2nd la dreapta, dar aceste notiuni nu au si nu au avut niciodata \u00een aceste doua decenii dec\u00e2t semnificatii spatiale (unde-i scaunul) nu ideologice.\u201c
\nR\u00e2nduri aspre, descriere exacta dar profund vexanta pentru toti veleitarii fosti si actuali sefi de partide care nu cred c-o vor ierta pentru aceasta simpla si\u00a0 clara aneantizare a \u201eeforturilor patriotice\u201c ale unor oameni sau insi fara niciun pic de vocatie politica sau partinica dec\u00e2t aceea invatata, direct sau indirect, voluntar sau involuntar, din experienta unei jumatati de secol de politica fara partide, dar si a inca uneia, mai lunga dec\u00e2t veacul, in care toate \u201emodernizarile\u201c rom\u00e2nesti s-au inghesuit in hainele vechi ale secolelor dinaintea lor! O nesincronizare endemica si o schimonosire a formelor imprumutate pentru pastrarea neatinsa a unui fond alterat. C\u00e2nd trece in revista continutul cartii analizate, autoarea semnaleaza nu doar nepotrivirea doctrinara si inadvertenta paralelismelor dar descopera si una din tintele cartii: \u201eConservatorismul american se inrudeste oarecum cu liberalismul rom\u00e2nesc, liberalismul american este mai apropiat de social-democratia europeana. Cu aceasta din urma se razboieste Jonah Goldberg, nu cu liberalismul practicat de grupul liberal al Parlamentului European. Pe el isi ingaduie sa-l eticheteze drept fascist. Folosirea infamantului epitet este un abuz nu doar verbal, cum ar fi o insulta gratuita sau o injuratura, ci mult mai grav. Cum adica fascism liberal? Ce va sa zica fascism? Puristii politologiei (prietenul meu din Elvetia se numara printre ei) se revolta atunci c\u00e2nd un profan care foloseste notiunea fara rigoarea considerata obligatorie de ei ii califica drept fascisti pe adeptii unor totalitarisme, fundamentalisme, extremisme, nelegate organic de regimul mussolinian sau c\u00e2nd spune \u201eX e un rasist si un fascist\u201c sau \u201efascistul Bin Laden (numele poate fi inlocuit cu Kim Jong Il, politist brutal, sectant, birocrat incuiat, sexist, administrator de bloc etc.)\u201c. Acest prieten are, totusi, numai cuvinte de lauda pentru cartea care afirma ca \u201euna dintre primele miscari fasciste a fost Revolutia Franceza\u201c si ca guvernele americane conduse de Woodrow Wilson si F. D. Roosevelt au fost \u201edescendente \u2013 chiar daca indepartate \u2013 ale acestei prime miscari fasciste\u201c. Si care-l include printre cei ce au adus lumii fascismul si pe Bismarck, dar nu, asa cum s-ar putea crede, pentru orientarea lui militarista sau pentru ca a limitat libertati democratice, ci dimpotriva, pentru ca a inventat asigurarile de sanatate si pensiile ca obligatie a statului fata de cetatenii sai. Contraadevaruri de acest gen sar in ochi de pe aproape fiecare pagina a cartii.\u201c Puristii politologiei, din afara, dar si ai nostri (mai ales!) au de ce sa se infurie, sa se inroseasca sau inverzeasca \u2013 dupa facultati, vorba lui Moromete. Cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd ei afla ca, aidoma unora de la noi, \u201eT\u00e2narul Jonah Goldberg (nascut in 1969) este un reactionar aprig, aproape caricatural de neinduplecat. In activitatea publicistica sustine idei de genul: Africa a avut numai de c\u00e2stigat de pe urma colonialismului; Franta trebuie distrusa cu totul (cu precizarea ulterioara ca el preconizeaza \u201edistrugerea Frantei ca idee\u201c); multiculturalismul este anticultural. Anti-europenismul, inversunarea lui care combate orice tine de progres, de modernizarea societatii, de solidaritatea sociala sunt doar c\u00e2teva dintre marotele lui. Av\u00e2nd insa sansa de a fi sclipitor de inteligent, inzestrat si cu expresivitate si cu umor, face parte din specia polemistilor seducatori in stare sa \u201ev\u00e2nda\u201c doctrine nocive, teorii absurde, politici hazardate. Specia a fost si continua sa fie reprezentata cu maligna stralucire si in Rom\u00e2nia. Se stie c\u00e2t rau ne-a facut si continua sa ne faca.\u201c Imprudente vorbe! Nesocotite judecati si dezvaluiri! Riscante analogii ori paralelisme care tintesc, in fond, sa arate cu c\u00e2ta usurinta, \u201emaligna stralucire\u201c si inteligenta corupta cuvintele pot trada continutul notiunilor pe care le denumesc, isi pot pierde intelesul si sensul devenind contrariul a ceea ce ele de fapt inseamna. Este performanta inteligentelor vicioase si a talentelor perverse de a transforma mlastina in apa limpede, negrul in alb si s\u00e2ngele in apa colorata. Dupa acest articol antologic despre o carte straina cu rasunet autohton(ist) intitulat at\u00e2t de rom\u00e2neste, \u201eCa musca-n lapte\u201c, am continuat sa citesc, cu oarecare str\u00e2ngere de inima, excelentele articole de la \u201eCartea straina\u201c ale dnei Felicia Antip: \u201eScrisori care nu s-au pierdut\u201c, \u201ePrietenul sinucigasilor\u201c si \u201eA scrie \u2013 o datorie si un leac\u201c. Dupa ele n-am mai avut ce citi: ca prin farmec, rubrica disparuse ca un abur, \u201eCartea straina\u201c si-a incetat aparitia din motive pe care cititorul nu le cunoaste si de aceea nu le poate intelege. Cititorul nu poate dec\u00e2t regreta. Altminteri, din punct de vedere calendaristic am intrat in primavara, probabil ca si meteorologic: incepe, ca de fiecare data in ultimii 2000 de ani, curatenia de primavara c\u00e2nd gospodarii ies in gradina cu sapa, cu t\u00e2rnul (maturoiul din nuiele de mesteacan), cu foarfeca si lopata \u2013 instrumente horticole si simboluri ale innoirii. Ca sa curete pomii de uscaturi si omizi, sa-i taie pe unii, sa-i sape pe altii, iar pe puietii cei tineri si in plina inverzire sa-i lase sa inverzeasca nestingherit, si mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. In gradina literara curatenia de primavara incepe cu disparitia unei rubrici de neuitat. Pacat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cititorii de reviste au gusturi ciudate. Felul cum deschid, rasfoiesc si citesc publicatia preferata spune c\u00e2te ceva despre ei si gusturile lor. Unii \u00eencep lectura de pe la mijlocul revistei, altii pornesc cuminte si citesc cum ara plugarii, brazda dupa brazda, \u00een fine sunt si cei ce-o iau de-a-ndoaselea: se reped sa citeasca mai \u00eent\u00e2i… Cite\u0219te mai mult »La disparitia unei rubrici<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5194,2204,5192,2554,5193],"class_list":["post-7029","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-straina","tag-felicia-antip","tag-jonah-goldberg","tag-reviste","tag-rubrici-literare"],"views":2101,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7029","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7029"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7029\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7029"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7029"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7029"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}