{"id":7024,"date":"2011-03-31T09:28:30","date_gmt":"2011-03-31T07:28:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7024"},"modified":"2015-01-15T17:11:13","modified_gmt":"2015-01-15T15:11:13","slug":"iubind-cu-disperare-romania","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iubind-cu-disperare-romania\/","title":{"rendered":"Iubind cu disperare Rom\u00e2nia"},"content":{"rendered":"

Scrisoare catre un t\u00e2nar care nu are motive sa iubeasca Rom\u00e2nia<\/strong><\/p>\n

Exista un timp al iubirii si unul al indepartarii de iubire. Vorbele inteleptului Solomon imi rasuna in urechi destul de des. Se spune ca in tinerete imparatul Solomon a scris \u201eC\u00e2ntarea C\u00e2ntarilor\u201c, un imn al iubirii cum nu s-a mai scris vreodata, la maturitate a scris \u201eProverbele\u201c, mostra de intelepciune, iar la batr\u00e2nete \u201eEclesiastul\u201c, o opera despre desertaciune, pustiu si lipsa de sens a zbaterii vietii. Fiecare din v\u00e2rstele inteleptului a adus o opera care corespundea cel mai bine starii lui de spirit. La tinerete este iubirea cea care trebuie sa ne domine, ea poate sa ne orbeasca, sa ne faca sa traim mai intens si sa infasuram lumea intreaga in dragostea noastra de viata. Nevoia de a fi iubiti este nevrotica, cum spune psihanalistul american Karen Horney, \u201etrebuie sa ma iubesti numai si numai pe mine\u201c, trebuie sa ma iubesti pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac. Traim nevoia nevrotica de afectiune si aprobare: nevoia oarba de a placea celorlalti si de a le primi dragostea si aprobarea.<\/strong>
\nDar si nevoia de a iubi trebuie sa fie la fel de puternica. Nu am gasit inca teoretizarea prin psihanaliza sau in alte locuri, dar este clar ca iubirea te incarca de energie si de viata, te impinge inspre ziua de m\u00e2ine cu o forta vitala pe care nu avem cum s-o luam de altundeva. O vreme am locuit l\u00e2nga o biserica in Cluj si in zilele de sarbatoare ma uitam la fetele fara nici un rid ale unor oameni luminati de credinta in Dumnezeu, de iubirea pentru Isus, vedeam in privirea lor bl\u00e2nda o parte din cer. Vedeam pe fetele lor iubirea si mila pentru celalalt si asta imi dadea in fiecare duminica un sentiment de intelegere si resimteam o mare emotie pentru intreaga natura umana.
\nMa uit de mai multe zile peste raspunsurile unui esantion de tineri pe care i-am intrebat lucruri despre relatiile cu celalalt, despre relatia lor cu tara si despre patriotism. Cei mai multi dintre ei sunt raniti. Nu le place viata pe care o duc, abia asteapta sa plece din Rom\u00e2nia in alta parte. Incerc sa-i inteleg, nu-i condamn, ma uit cu drag si cu infinita compasiune la ei, mai ales c\u00e2nd vorbim in pauzele de curs, dar ma intorc acasa si, singur, in apartamentul meu de la Bucuresti, nu pot adormi g\u00e2ndindu-ma ce ar trebui sa facem pentru ca tinerii nostri sa poata din nou sa-si iubeasca tara. Da, prieteni tineri, poate ca nu v-ati nascut in locul potrivit, cum spune un c\u00e2ntec al vostru, dar nu trebuie sa iubiti pentru ca viata v-a adus ceva gratis, pentru ca soarta v-a parasutat intr-un loc fara de griji. E adevarat, nu ma pot opri din a scrie cu ingrijorare despre nimicniciile de fiecare zi ale semenilor nostri sau despre politicienii corupti, despre modul in care ne ucidem viitorul cu m\u00e2na noastra, dar niciodata nu mi s-a facut chiar at\u00e2ta lehamite inc\u00e2t sa moara si ultima speranta. Nu sunt fericit cu ceea ce se int\u00e2mpla, dar scriu cu disperarea ca poate ma aude cineva, poate sunt oameni care vor reusi sa se uite dincolo de ciorovaiala zilnica a politicienilor si vor putea sa mearga mai departe cu sufletul neintinat de zoaiele si \u00een noroiul cotidian.
\nDragostea este indelung rabdatoare, se spune\u00a0 in capitolul 13 al cartii 1 \u201eCorinteni\u201c, este plina de bunatate: \u201edragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de m\u00e2ndrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se m\u00e2nie, nu se g\u00e2ndeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.\u201c
\nNu trebuie sa iubesti ca multumire pentru ceva, poti iubi cu disperare doar pentru nevoia inaltarii pe care ti-o da iubirea. Trebuie sa iti dezvolti capacitatea de a iubi ca o forma de inaltare in umanitate si spiritualitate. Iubim prin ceea ce avem mai bun, iubind luminam partea cea mai buna din noi, cum spunea Octavian Paler.<\/p>\n

Tinere prieten, poti pleca departe de Rom\u00e2nia, dar nu pentru a nu te mai intoarce, nu pentru a te pierde intr-un peisaj strain, ci daca ai un proiect personal puternic. Poti visa sa ajungi un mare savant, sa-ti fie recunoscut vreun talent, dar nu cred ca poti sa-ti iei lumea in cap pentru speranta ca dincolo man\u00e2nci mai bine ori pentru ca acolo o sa-ti poti cumpara mai repede masina sau casa. Nu stiu daca dincolo ai mai multe sanse in lipsa unui proiect foarte clar si a unei dorinte nestavilite de a munci p\u00e2na la epuizare pentru el. Ai mari sanse de esec daca nu te poarta un vis, un vis mai puternic dec\u00e2t tine, mai puternic dec\u00e2t naturala dorinta de a face doar un minim de efort pentru maximum de rezultate.
\nEste adevarat, uneori societatea noastra poate sa-ti ucida speranta, dar c\u00e2nd este o speranta puternica, ea nu moare prea usor. Speranta nu este o strategie, este adevarat, dar speranta poate fi bazata pe un proiect mare pentru care in fiecare zi faci c\u00e2te ceva. Speranta devenirii unui t\u00e2nar trebuie sa-i poarte pasii prin toate bibliotecile unde poate sa-si slefuiasca mintea si sufletul, apoi isi cauta un magistru, un om care sa-i indrume primii pasi pentru ca sa isi indeplineasca visul acela mare.
\nDraga prietene, nu vad alta mare modalitate de a deveni un om realizat, de a trai mai bine, de a fi respectat dec\u00e2t prin intermediul realizarii tale ca om, ca specialist, ca parte exceptionala dintr-o retea care face ceva pentru societate.
\nDar pentru acestea este nevoie sa visezi la ceva inalt si sa cauti modele, sa cauti un magistru care sa te indrume. Chiar nu ai gasit pe nimeni in viata asta caruia ti-ar fi placut sa-i semeni? G\u00e2ndeste-te bine, poate vreun profesor, un antrenor, poate ai vazut pe cineva la televizor, poate poti admira un parinte, un unchi sau vreun prieten al familiei\u2026
\nPoate Rom\u00e2nia nu este locul potrivit, dar, dragul meu prieten t\u00e2nar, tu ai un proiect pentru care ai facut ceva, l-ai gandit, ai facut vreun efort? Inainte de a vrea sa pleci din Rom\u00e2nia fara a te uita in urma, incearca sa faci o mica contabilitate. C\u00e2te ore pe zi ai alocat in ultima vreme visului tau, proiectului tau personal? Daca inca nu ai acest proiect, macar ai visat la el cu ochii deschisi? Te-ai g\u00e2ndit macar la mijloacele prin care poate fi atins visul tau?
\nAm cunoscut multi rom\u00e2ni nefericiti in strainatate, multi rom\u00e2ni cu destine mediocre care injurau tara de adoptie, asa cum injura si Rom\u00e2nia. Probabil ca fiecare societate are lucruri pentru care merita blamata, asa cum sunt sigur ca putem gasi lucruri bune oriunde am merge. Doar proiectul nostru este cel ce se poate lovi de bariere sau poate sa valorifice oportunitatile. Nicio societate nu cred ca este buna in sine si nici paradis absolut pentru toti locuitorii ei. Daca vom avea puterea sa credem in ceva, atunci poate vom reusi sa schimbam lumea noastra. Dar schimbarea trebuie sa inceapa cu noi. Schimbarea trebuie provocata, istoria trebuie provocata. Trebuie sa asteptam ca istoria sa ne scoata in fata o mare ocazie pentru a reusi sa ne remarcam? Poate ca trebuie sa ne g\u00e2ndim noi primii sa incercam cu toate puterile noastre sa modificam cursul lucrurilor inspre realizarea proiectului nostru.
\nAm citit, in ultima vreme, doua lucruri care m-au socat.
\nMai int\u00e2i declaratia unui vames de la Moravita: \u201eAm at\u00e2tia bani ca pot sa ma sterg la fund cu ei! Dar nu pot sa ma opresc, ma, nu pot sa nu mai iau! Mi-a intrat in s\u00e2nge!\u201c. Da prietene, asta este o parte din realitatea cruda a zilelor noastre. Acest vames vorbeste pentru o masa destul de mare de functionari publici care au intrat intr-un sistem corupt ce alimenteaza cu resurse politicienii. Ce facem in aceasta situatie? Plecam din tara? Putem sa nu participam macar noi, personal, la ticalosia generalizata. Putem sa promovam alte valori in grupul nostru de prieteni, putem sa ne educam copiii altfel, putem sa ne opunem acestor practici. Sa nu uitam ca practica aceasta de coruptie are cel putin doua parti care c\u00e2stiga in detrimentul interesului colectiv. Nu doar vamesul este vinovat ca pretinde spaga, sunt vinovati si cei care gasesc in contrabanda un mod de a c\u00e2stiga si de a nu plati impozite. Ne putem g\u00e2ndi ca o parte dintre noi intretinem din comoditate sau conformism chiar practicile de care ne pl\u00e2ngem. Acceptam si nu ne opunem, uneori chiar ne convine acest lucru, este de cele mai multe ori o complicitate generala la cele mai proaste obiceiuri ale noastre.
\nUn al doilea lucru care m-a socat a fost un articol scris de Mircea Eliade in 1934, deci atunci c\u00e2nd avea 28 de ani. Mircea Eliade vorbeste despre imaginea noastra proasta in lume si despre faptul ca hotia noastra devenise proverbiala. Iata ce proverb citeaza el dintr-un almanah al vremii: \u201eC\u00e2nd cineva fura este cleptomanie. C\u00e2nd mai multi fura se numeste manie. C\u00e2nd un popor fura este Rom\u00e2nia\u201c.
\nRevoltat, t\u00e2narul Eliade se intreaba retoric daca nu ar trebui sa ne crape obrazul de rusine, dar eu ma ingrijorez de faptul ca este deja at\u00e2t de veche meteahna inc\u00e2t a devenit un comportament\u00a0 generalizat social. Deci vamesul acela de la Moravita vorbeste deja despre un fel de ADN cultural. Este un obicei pe care trebuie sa-l schimbam, nu cred ca avem voie sa ne resemnam sau sa plecam din tara pentru asta. Indiferent ce ne arata fiecare zi traita in Rom\u00e2nia, nu cred ca trebuie sa ne luam lumea in cap, nu cred ca trebuie sa plecam oriunde in lume, chiar fara nici un proiect personal. Motivatia negativa de a parasi Rom\u00e2nia pentru ca este un loc ur\u00e2t, fara morala, fara sanse pentru tineri, fara viitor nu poate sa ne impinga spre ceva in viata. Este greu sa credem ca acest lucru ne va ajuta sa ne implinim undeva in alta tara.
\nMircea Eliade a plecat din Rom\u00e2nia, dar nu pentru a nu se mai intoarce. A plecat in India, apoi in lumea larga pentru a studia marile religii ale lumii, a plecat sa implineasca un destin. Imprejurarile istorice au facut sa nu mai poata reveni in patrie, dar acest lucru a fost o rana pe care a purtat-o peste tot p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii sale. A reusit sa devina una dintre personalitatile lumii pentru ca a avut un proiect. Nu s-a despartit de Rom\u00e2nia cu ura, a purtat-o peste tot, a aratat-o lumii prin partea ei de mister, nu prin noroiul care o aseamana cu alte tari. Tinere prieten, Mircea Eliade avea 28 de ani si era revoltat c\u00e2nd scria articolul citat, dar incheia acel articol din \u201eVremea\u201c cu urmatoarele cuvinte: \u201eTrebuie sa iubesti Rom\u00e2nia cu frenezie, s-o iubesti si sa crezi in ea impotriva tuturor evidentelor \u2013 ca sa poti uita gradul de descompunere in care am ajuns\u201c.
\nDaca prietene, nu-ti propun sa g\u00e2ndesti pozitiv, cred ca g\u00e2ndirea pozitiva este o ideologie a controlului social. Iti propun sa iubesti ceva cu disperare, impotriva evidentelor, mai ales pentru ca este lucrul cel mai usor de facut la v\u00e2rsta tineretii. Daca nu poti iubi patria, atunci incearca sa iubesti propriul tau vis, propriul proiect. S-ar putea sa gasesti intr-o zi Rom\u00e2nia printre lucrurile din viata ta ori sa realizezi ca face parte din visul tau.
\nIn fiecare zi ma g\u00e2ndesc la tara noastra cu ingrijorare si nu-mi este rusine sa spun ca imi iubesc tara cu disperare, impotriva tuturor evidentelor, impotriva tuturor rationalizarilor, impotriva tuturor probelor care arata ca descompunerea este totala. Nu e un moft acesta, nu e o demagogie, este pur si simplu nevoia de a crede ca m\u00e2ine dimineata vor rasari soarele si nevoia de a iubi, nevoia de a crede in valori. Iubind Rom\u00e2nia cu disperare, fara motive palpabile, putem sa ne reiventam pe noi insine si sa refuzam sa facem parte din nepasarea generala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scrisoare catre un t\u00e2nar care nu are motive sa iubeasca Rom\u00e2nia Exista un timp al iubirii si unul al indepartarii de iubire. Vorbele inteleptului Solomon imi rasuna in urechi destul de des. Se spune ca in tinerete imparatul Solomon a scris \u201eC\u00e2ntarea C\u00e2ntarilor\u201c, un imn al iubirii cum nu s-a mai scris vreodata, la maturitate… Cite\u0219te mai mult »Iubind cu disperare Rom\u00e2nia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,5191,5190,1699,5189],"class_list":["post-7024","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-emigrare-tineri","tag-motive-sa-pleci-din-tara","tag-societatea-romaneasca","tag-tineri-din-romania"],"views":2453,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7024","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7024"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7024\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7024"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7024"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7024"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}