Este marea vedeta a pianisticii mondiale. La 27 de ani, chinezul \u00eenseamna mai mult dec\u00e2t un virtuoz al clapelor. O industrie a marketingului. A v\u00e2nzarii de imagine. Firmele faimoase \u00eel curteaza. Adidas a produs pantofii de sport \u201eLang Lang\u201c imediat ce preferinta t\u00e2narului pentru jogging sau jocul de baschet a devenit notorie. Nu a ezitat sa-i poarte, nonconformist si natural, pe strazi, \u00een zilele recentului festival de la Verbier.
\nSenzatie! Renumitul producator Steinway i-a imprimat efigia pe piane. Oare legendarii Horowitz, Rubinstein sau Benedetti-Michelangeli au avut chipurile imortalizate pe instrumentele lor? Mi-e teama ca nu, chiar daca unor Vladimir Horowitz si Arturo Benedetti-Michelangeli li se transportau pianele proprii, oriunde c\u00e2ntau.
\nStilouri Mont Blanc, ceasuri de lux se adauga produselor pe care le mediatizeaza Lang Lang. Ultima oferta, anuntata pe website-ul oficial, este \u2013 deh, vine iarna! \u2013, un fular de matase albastru \u201eregal\u201c cu negru, cu imaginile unor piane si, bine\u00eenteles, nelipsitul autograf. Costa 150 de dolari! Iesim din criza cu Lang Lang?
\nRecent a facut o vizita la clubul de fotbal Ajax Amsterdam, a dat c\u00e2teva pase \u00een teren, a executat o lovitura de la 11 m av\u00e2nd-o \u00een poarta pe vedeta Stekelenburg si a primit tricoul cu nr. 10, inscriptionat \u2013 putea fi altfel? \u2013, \u201eLang Lang\u201c.
\nCe mai, la numai 27 de ani, este o industrie mondiala. Pe care stie s-o reprezinte cu brio. Nu numai prin reclamele pe care le\u00a0 promoveaza si de pe urma carora c\u00e2stiga sume fabuloase, ci chiar prin propriul look modern sau prin felul de a se prezenta la pian. Arboreaza deseori coafura \u201ecu tepi\u201c, iar acordurile de forta ale pianului \u00eel gasesc cu m\u00e2inile si capul av\u00e2ntate semet spre \u00eenaltimi, ca un \u00eenvingator. Ceea ce si este! Indubitabil, chiar c\u00e2nd c\u00e2nta, Lang Lang stie sa-si v\u00e2nda bine marfa.
\nAm\u2026 cercetat-o atent la \u201eSeptembre Musical\u201c, Festivalul de Muzica Clasica Montreux-Vevey \u2013 editia 2009, \u00een \u201eConcertul pentru pian si orchestra nr. 2 \u00een fa minor, op. 21\u201c de Chopin.
\nPianistica suverana
\nCalitate \u00eenalta! Tehnica impecabila! Multe rezultate fabuloase! Pianistica suverana! Lang Lang este maestrul m\u00e2ng\u00e2ierii claviaturii si pulverizeaza sunetul \u00een eter ca o boare, dupa ce o perdea diafana fusese tesuta cu o transparenta ireala. Partea secunda, \u201eLarghetto\u201c, a respirat aburii visarii, care ne-au impregnat spiritul pentru mult timp dupa aceea. Se simte, Lang Lang cauta si \u00een celelalte miscari asemenea pagini intens poetice, le plamadeste cu aceeasi minutiozitate si parca ostoieste forta cu care ar trebui sa \u00eenzestreze alte secvente. \u00centr-adevar, priveste mai rece prima sectiune, \u201eMaestoso\u201c, si doar o survoleaza pe a treia, \u201eAllegro vivace\u201c, fara sa-i exploreze profunzimile. Nu-i motiv de \u00eengrijorare. Pentru un t\u00e2nar, urmeaza perioada de acumulari, de filtrare a virtuozitatii prin prisma introspectiilor filosofice, de maturizare a demersului artistic. Privita acum \u00een ansamblu, citirea partiturii a fost o abordare de sorginte cvasi-impresionista a unui opus puls\u00e2nd de romantism. Si, ca sa nu uitam ce daruit este broderiei, finetei sonore, ne-a oferit \u2013 ca bis \u2013, un \u201ePreludiu\u201c chopinian. Magic Lang Lang!
\nA fost acompaniat cu multa atentie si potrivire stilistica de Capela de Stat din Dresda, dirijata de Fabio Luisi, ansamblu care s-a dezlantuit apoi \u00een \u201eSimfonia Alpilor\u201c, op. 64 de Richard Strauss.
\nForta descriptiva
\nAmplul poem, succesiune a imaginilor unei zile petrecute de compozitor \u00een plina natura bavareza, a fost redat cu o coloristica pregnanta. A fost chiar promenada, plimbarea prin codru din primele clipe ale unei dimineti \u00eenrosite de rasaritul soarelui, p\u00e2na la apus, la reinstalarea \u00eentunericului… ascult\u00e2nd vuietul cascadelor, travers\u00e2nd pajisti \u00eenflorite, admir\u00e2nd ghetari monumentali, prin valuri de ceata, adulmec\u00e2nd calmul dinaintea furtunii si rezist\u00e2nd dezlantuirilor ei. Razbat g\u00e2nduri si viziuni, meditatii triste si melancolice asupra maretiei si misterelor Alpilor. Exista \u00een scriitura straussiana o mare forta descriptiva, picturala, pe care Fabio Luisi a simtit-o si a admirat-o fara rezerve. S-a identificat cu ea, \u00eensotind exuberanta latina cu contemplatia ad\u00e2nca.
\n\u00cen orchestra de mari dimensiuni, asa cum a fost impusa de compozitor, pachetul omogen al violinelor, violelor, violoncelelor si basilor a asigurat respiratia ampla si supletea iar suflatorii \u2013 cornii, \u00een special \u2013, s-au distins prin acuratete, prin preciziune. De fapt, toti instrumentistii, de la corzi la lemne, de la alamuri la\u2026 orga au fost p\u00e2nzele pe care penelul dirijorului a zugravit lumini si clar-obscururi, tuse groase sau stravezii. Masivitatea si monumentalitatea sonora s-au \u00eempletit cu subtila si rafinata evidentiere a motivelor, fac\u00e2nd din talmacirea oferita de Capela de Stat din Dresda si directorul ei muzical, Fabio Luisi, o memorabila ora de muzica \u00een 22 de plastice episoade.
\n\u00cent\u00e2lnire cu un
\nmanager de exceptie
\nConcertul sustinut de Staatskapelle Dresden la Auditorium Stravinsky a fost a doua serata a Festivalului Montreux-Vevey. Inaugurarea avusese loc cu Orchestre de la Suisse Romande, dirijata de Marek Janowski (\u201eCULTURA\u201c, nr. 38, 24 septembrie 2009). Ambele au prefatat, la \u00eenalte cote valorice, seria manifestarilor din acest an. Printre invitati, Orchestra de Camera din Basel, Orchestra Tonhalle Z\u00fcrich, Orchestra de Camera din Lausanne (dirijata nu de vechea noastra cunostinta Christian Zacharias, ci de Jesus L\u00f3pez Cobos, care a acompaniat finalistii Concursului de Pian \u201eClara Haskil\u201c), Royal Philharmonic Orchestra (bagheta a apartinut lui Charles Dutoit si a marcat debutul parteneriatului dintre celebra orchestra londoneza si festival, alaturi de solistii zilei Martha Argerich si Leonidas Kavakos), Orchestra Colegiului din Geneva, BBC Symphony Orchestra (condusa de c\u00e2stigatorul Concursului de dirijat de la Besan\u00e7on).
\nMarilor orchestre li s-au adaugat recitalisti de forta ca pianistul Ivo Pogorelich sau ansambluri camerale de renume, precum Cvartetul Navarra. Desigur, si nume de tineri instrumentisti \u00een curs de afirmare, selectati cu mare rigurozitate de managementul festivalului, \u00een fruntea caruia se afla domnul Tobias Richter. Fiu al celebrului dirijor si interpret bachian de exceptie, Karl Richter, Tobias Richter \u00eendeplineste dubla functie de director al Festivalului Montreux-Vevey si al Operei din Geneva. L-am \u00eent\u00e2lnit la Montreux si, pentru dialog, am preferat sa ma refer la calitatea sa de sef de teatru liric.<\/p>\n
Costin Popa: Stimate domnule Richter, conduceti de putina vreme si Opera din Geneva. Cum g\u00e2nditi viitorul\u00a0 acesteia?
\nTobias Richter: Grand Th\u00e9\u00e2tre de Gen\u00e8ve a fost \u00eentotdeauna important pe plan international si as dori ca acest lucru sa se dezvolte, \u00eentruc\u00e2t sunt foarte multe lucrari valoroase care nu s-au reprezentat \u00eenca la noi. Am discutat acest lucru cu dirijorii invitati si ma bucur ca acestia \u00eemi \u00eempartasesc opiniile. ?titi, nu sunt un \u00eencepator. Am o biografie artistica, deci pot lua decizii \u00een acest sens. Doresc ca proiectele de la Geneva sa fie bazate pe experienta mea si sa umplu golurile din trecut. \u00cemi propun ca \u00een fiecare stagiune sa avem o opera contemporana, definita prin faptul ca autorul ei este \u00een viata. Exista la Geneva un ansamblu \u00eenclinat catre asemenea lucrari. \u00censa nu urmaresc premierele absolute. Cred ca este mai interesant si pentru noi, si pentru compozitori, sa se faca o a doua sau a treia productie. Deci voi mentine programul de doua-trei premiere traditionale pe stagiune si voi adauga cel putin un opus contemporan. Anul acesta suntem concentrati pe reluarea spectacolului cu \u201eParsifal\u201c; \u00een 2010 probabil nu vom avea nicio opera de Wagner… ma g\u00e2ndeam totusi la un \u201eRing\u201c, dar nu vreau ca \u00een fiecare stagiune sa alegem aceiasi compozitori, trebuie sa existe variatie.<\/p>\n
C. P.: Maestrul Marek Janovski a dirijat si a \u00eenregistrat \u201eRing\u201c-ul wagnerian…
\nT. R. D\u00e2nsul este directorul artistic al orchestrei Suisse Romande, ansamblu care c\u00e2nta si \u00een fosa noastra, dar a decis, de cum a venit la Geneva, sa nu dirijeze opera. Doreste sa aiba maxima satisfactie artistica cu o orchestra mare, pe care nu o putem amplasa \u00een teatru, din cauza spatiului insuficient. Maestrul Janovski mi-a spus ca a dirijat aproape totul \u00een opera si nu doreste sa se repete. Totusi, voi insista si la fiecare sase luni \u00eei voi propune un proiect pe care nu l-a mai facut \u2013 totusi \u2013, \u00eenainte. Ram\u00e2ne de vazut c\u00e2t timp va rezista \u00een a-si mentine opinia.<\/p>\n
C. P.: La Toulouse a avut o noua montare cu \u201eOedipe\u201c de Enescu semnata de Nicolas Jo\u00ebl. Exista zvonuri ca se va face o noua productie sau aceeasi si la Op\u00e9ra Bastille, unde Jo\u00ebl este director general. Dumneavoastra v-ati g\u00e2ndit vreodata la \u201eOedipe\u201c?
\nT. R.: Sa fiu sincer, nu este \u00een planurile mele. Dar ele nu sunt finale. Pentru ca am o relatie foarte buna cu Nicolas Jo\u00ebl, daca exista sansa sa primesc o propunere de coproductie care sa aiba sens si din punct de vedere al contextului dramaturgic, voi fi foarte interesat. Cred ca opera lui Enescu nu a fost niciodata c\u00e2ntata la Geneva, deci ar putea fi un proiect atractiv; am planurile facute p\u00e2na \u00een 2012, asa ca poate dupa aceea.<\/p>\n
C. P.: C\u00e2te din premierele de la Grand Th\u00e9\u00e2tre de Gen\u00e8ve sunt coproductii?
\nT. R.: Aproape jumatate din ele. Este foarte avantajos.<\/p>\n
C. P.: Se \u00eentaresc si legaturile cu alte teatre…
\nT. R.: Desigur, mai ales c\u00e2nd ai afinitate cu acele productii. Mai este si vorba despre dimensiuni. Nu au sens coproductiile dintre teatre de marime foarte diferita, se consuma multa energie si bani pentru adaptari. Pe viitor trebuie sa extindem colaborarea si \u00eemi pare rau ca \u00eenca nu avem contacte \u00een Rom\u00e2nia. Trebuie gasite noi parteneriate, cel putin pentru urmatorii ani.<\/p>\n
C. P.: \u00cen zilele noastre, lucrul cu regizorii este \u00eentotdeauna o provocare. Cum credeti ca va veti descurca cu cei incomozi?
\nT. R.: Exista un criteriu pe care \u00eel consider foarte important: trebuie sa invitam regizori care-si cunosc meseria, nu neaparat persoane \u00een v\u00e2rsta, dar regizori care pot citi partitura, care cunosc muzica, pe aceia care stiu sa lucreze cu ansamblurile, cu artistii. Nu tin neaparat sa aduc persoane care deruleaza proiecte crossover si provin, de exemplu, din cinema. La Grand Th\u00e9\u00e2tre de Gen\u00e8ve as dori sa formez un grup de profesionisti de marca. Nu sunt grabit, trebuie sa astept putin \u00eenainte de a alege. Nici maestrul Janowski nu doreste sa compromita muzica prin ceea ce vede \u00een teatru, ca regie. Este optiunea d\u00e2nsului si o respect. Avem relatii foarte bune \u00eentre noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Este marea vedeta a pianisticii mondiale. La 27 de ani, chinezul \u00eenseamna mai mult dec\u00e2t un virtuoz al clapelor. O industrie a marketingului. A v\u00e2nzarii de imagine. Firmele faimoase \u00eel curteaza. Adidas a produs pantofii de sport \u201eLang Lang\u201c imediat ce preferinta t\u00e2narului pentru jogging sau jocul de baschet a devenit notorie. Nu a ezitat… Cite\u0219te mai mult »Ghete Adidas si piane Steinway autografiate Lang Lang<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-702","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1745,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/702","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=702"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/702\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=702"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=702"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=702"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}