Wimbledon 2007. Jo-Wilfried Tsonga simte ca i-a venit vremea. Dupa doi ani de frustrare si suferinta, dupa un rastimp macinat de depresie si pigmentat cu episoade ale cedarii nervoase, Jo se redescopera pe sine la nivelul unei corporalitati ce nu-l mai tradeaza. Jocul \u00eei merge, muschii \u00eel ajuta, mintea este la locul ei. Gurmandul de p\u00e2na mai ieri a ramas o simpla amintire, musculatura abdominala suporta sesiuni \u00eendelungi si intense de exercitii, deplasarea este executata nu doar cu usurinta maxima, ci si cu o placere infinita.
\nDar Jo are de negociat o premiera: depasirea primului tur al unui turneu de Mare Slem. Or, dupa cum stie toata lumea, nici campionul editiei trecute, nici supercampionul cu mai multe cupe la activ nu respira usurat \u00eentr-un Grand Slam dec\u00e2t dupa ce trece de turul inaugural. Motivul? Imensa dificultate de a depasi mental pragul unei competitii ce numara, \u00een afara de tine, \u00eenca alti 127 de subiecti. Iar tu, campionul, oric\u00e2t de Borg sau de Sampras ai fi, n-ai cum sa intri prea seren pe teren stiind ca orice adversar, indiferent de c\u00e2t de slaba i-ar fi cota, abia asteapta un pas gresit al tau ca sa te elimine. \u00centotdeauna la un Mare Slem \u00een turul de \u00eenceput miroase persistent si ascutit a s\u00e2nge…
\nAsadar, Tsonga trebuia sa se lupte cu acesti demoni launtrici generati de emotia primului pas. A facut-o cu succes, \u00eenving\u00e2ndu-si un compatriot, deloc un tenisman comod ori mediocru, pe Julien Benneteau. Scor: 7-6, 7-5, 6-4. Desi aparent net, scorul este unul tradator, caci toate mansele au fost str\u00e2nse, iar sansa lui Jo a constat \u00een faptul ca Julien se simte mai \u00e0 l’aise pe terre battue si nu pe gazon. \u00cen turul urmator, pustiul din Mans a nimerit peste un foarte talentat tenisman din Ecuador, Nicol\u00e1s Lapentti. Sud-americanul, desi provine de pe continentul unde toata lumea iubeste zgura, a demonstrat \u00een \u00eentreaga-i cariera o deschidere tehnica demna de toata invidia, evolu\u00e2nd cu succes (si gratie, as adauga) at\u00e2t pe gazon, c\u00e2t si pe hard, zgura sau parchet indoor. Nu e \u00eent\u00e2mplator ca Lapentti a fost de trei ori sfert-finalist la Melbourne si o data la Roland Garros, ajung\u00e2nd p\u00e2na pe locul 6 mondial. Si cu toate acestea, Jo a trecut ca un tavalug peste talentatul latino boy, zdrobindu-l \u00een urma unui tenis de \u00eenalta clasa cu 6-4, 6-2, 6-3.
\n\u00cen turul III \u00eel astepta \u00eensa un excelent jucator de atac, longilin si felin, spaniolul Feliciano L\u00f3pez. Acesta era exact tipul de tenisman care se simte ca pestele \u00een apa pe iarba, o astfel de suprafata potent\u00e2ndu-i si pun\u00e2ndu-i \u00een valoare jocul tipic anglo-saxon, bazat pe serviciu violent si \u00eenaintare cu voleu letal la plasa. De fapt, Feliciano este unul dintre marile talente ale tenisului actual, agilitatea sa si exceptionala-i manualitate fac\u00e2ndu-l un adevarat canon \u00een materie de frumusete tenisistica. C\u00eend ibericul este \u00een forma, nimeni nu-i face fata. (\u00cen 2010, el l-a eliminat pe proaspatul campion de la Roland Garros, marele Rafael Nadal, \u00een sferturile turneului de la Queen’s, pe gazon, pentru ca peste doua saptam\u00e2ni Rafa sa triumfe la Wimbledon!) Din pacate pentru d\u00e2nsul, momentele de gratie nu-i sunt prea numeroase. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat si cu partida ce l-a opus lui Jo-Wilfried Tsonga, care a stiut sa gaseasca antidot la jocul ofensiv, dar liniar al spaniolului – 6-3, 7-6, 6-3.
\n\u00cembatat de succes si \u00eembarbatat de aceste neasteptate victorii \u00eentr-o competitie de anvergura mondiala, francezul cu filiatie africana are nesansa de a \u00eenfrunta \u00een optimile de finala de la All England Club un alt compatriot, pe care-l cunoaste bine, cu care este prieten si cu care l-a \u00eempartit pe \u00c9ric Winogradsky. Am mai mentionat-o, acesta, \u00eenainte de a-l antrena pe Jo, a fost coach-ul lui Richard. Iar Richard se gasea \u00eentr-o forma grozava, av\u00e2nd sa-l elimine \u00een sferturi, dupa o revenire spectaculoasa de la zero la doi la seturi, pe unul dintre marii favoriti, americanul specialist al gazonului si fost finalist la Wimbledon, Andy Roddick. Ce-i drept, \u00een semifinala, extenuat dupa maratonul \u00een fata iancheului, Gasquet avea sa capoteze fara drept de apel \u00een fata geniului federerian. P\u00e2na atunci \u00eensa era obligat sa-l elimine pe acest colos din Mans, foarte \u00eencrezator \u00een sine si cu un tenis extrem de spectaculos. Richard s-a \u00eentrebuintat serios, iar passing-ul sau de rever (cu o m\u00e2na!) a facut inutile venirile la fileu ale marelui atlet de culoare, scor 6-4, 6-3, 6-4.
\nDupa partida, Jo avea sa declare: \u201eA fost greu, pentru ca \u00eentreruperea repetata datorata ploii m-a scos din m\u00e2na. Simt ca mi-am pierdut concentrarea din pricina asteptarii. Asta n-a fost bine pentru mine. Dar, ca sa fiu cinstit, n-am fost \u00een acea forma care sa-mi permita victoria \u00een urma unui asemenea meci. Richard s-a adaptat mai bine presiunii si a facut mai bine fata caracterului special al \u00eent\u00e2lnirii. Sunt sigur \u00eensa ca aceasta partida m-a determinat sa economisesc o groaza de timp. Am \u00eenvatat imens din greselile pe care le-am facut. \u00cen acea zi, parca n-am fost prezent pe teren. Fizic eram acolo, dar mintea mea haladuia aiurea. Si zau ca nu-mi doresc sa mai repet o asemenea experienta\u201c (op. cit., p. 34).
\nAvea sa urmeze o jumatate de sezon foarte buna pentru Jo-Wilfried, cu un clasament (74) care avea sa-i \u00eengaduie sa ia startul direct pe tabloul principal la Flushing Meadows. Dar despre aceasta aventura, \u00een numarul viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Wimbledon 2007. Jo-Wilfried Tsonga simte ca i-a venit vremea. Dupa doi ani de frustrare si suferinta, dupa un rastimp macinat de depresie si pigmentat cu episoade ale cedarii nervoase, Jo se redescopera pe sine la nivelul unei corporalitati ce nu-l mai tradeaza. Jocul \u00eei merge, muschii \u00eel ajuta, mintea este la locul ei. Gurmandul de… Cite\u0219te mai mult »Linistea colosului (8)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5172],"class_list":["post-6998","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-wimbledon-2007-jo-wilfried-tsonga"],"views":1420,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6998","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6998"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6998\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6998"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6998"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6998"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}