\u00cen ciuda zilelor de pace si de iubire dintre oameni a Martisorului si a Zilei Femeii, scandalurile nemaipomenite din fotbalul nostru au capatat intensitati insuportabile. C\u00e2nd asisti la ele, parca nu-ti vine a crede. Te g\u00eendesti, pe buna dreptate, ca aceasta escaladare a imposibilului conflictual se \u00eent\u00e2mpla \u00een ciuda masurilor regulamentare de proliferare declansate de ani buni, dar pur si simplu ignorate de \u00eempricinatii cu pricini inventate de pe meleagul nostru fotbalistic. S-au dictat amenzi de ti-e si frica sa le numeri zerourile, s-au dictat felurite suspendari de teren, echipe si chiar meciuri (de cur\u00e2nd, meciul \u201ePandurii-Otelul\u201c), ei bine, degeaba! Noi o stim si o tinem pe-a noastra. Pornim de la raporturi de munca halucinante, lansam si \u00eentretinem zvonistica fara un minim de suport real, \u00een fine, ori de c\u00e2te ori ni se ofera prilejul, din orice nepotrivire de g\u00e2nd sau de gust, facem, pe unde apucam, un taraboi mai mare dec\u00e2t neamurile lui \u201eBercea Mondialul\u201c. Iar televiziunile noastre abia asteapta astfel de evenimente pentru a justifica apa vie care chipurile le tine \u00een viata, at\u00e2t de \u00eenselatorul rating.
\nMulti cred si chiar declara ca toata aceasta halima ar fi efectul incapacitatii noastre de a ne plia pe asa-zisa libertate democratica la care am ajuns, mai putin prin comanda noastra, dupa 1989. Nimic mai fals! Cred ca ar fi nevoie sa ne amintim sumar, \u00eentr-o posibila pledoarie, ca suntem de multa vreme asa si sa ne \u00eentoarcem la reflectiile marilor nostri sociologi, profesorii Gusti, Draghicescu sau Radulescu-Motru, de la \u00eenceputul secolului trecut. \u00cencep\u00e2nd cu: \u201eunde se str\u00e2ng doi rom\u00e2ni \u00eencepe scandalul!\u201c, trec\u00e2nd prin realitatea ca \u201esuntem capabili sa \u00eencepem mai multe lucruri deodata, dar nu numai ca nu le sf\u00e2rsim, dar nici macar nu definim, c\u00e2t de c\u00e2t, unul dintre ele!\u201c si \u00eencheind cu \u201eaversiunea pe care o avem pentru organizare, lege si respectarea lor\u201c, prefer\u00e2nd improvizatia si zvonul public sau gura lumii. Toate \u00eentr-un car de bocet national, la orice moment mai dificil la care ne supune viata. Si dupa toate acestea, si \u00eenca multe altele, si mai nefaste, te cuprinde lehamitatea c\u00eend citesti ca japonezii, trecuti printr-un veritabil cataclism, mai au puterea sa se salute, aprinz\u00e2nd lum\u00e2nari pentru zecile de mii de victime, cu formula de urmasi ai samurailor, plini de forta si onoare: \u201eCapul sus!\u201c. La noi, a fost prea multe secole… \u201eCapul jos!\u201c. Acum l-au ridicat ceva-ceva majoritatea beizadelelor politice, dar numai pentru a-si ochi tintele de furat. \u00centre persoanele fizice se practica pacaleala aureolata de imaginatia noastra malefica, de ne\u00eentrecut, \u201etepele\u201c. Iar la banii statului se atenteaza direct, adresantul fiind mereu \u201enecunoscut\u201c. Deci, sunt ai nostri, ai tuturor, si putem fura linistiti din ei, \u201eiscalind actele, dar d\u00e2ndu-le anonime\u201c. Suntem tot acolo, daca nu cumva mult mai rau\u2026<\/p>\n
Paradoxal, pentru cei multi necunoscatori ai adevaratei noastre istorii, cam la fel ne-am comportat si \u00een fotbal, de la \u00eenceputurile sale de joc organizat, din \u00een zorii secolului trecut. Astfel, de cur\u00e2nd, cotidianul \u201ePro Sport\u201c a avut initiativa laudabila de a relata cum \u201ese fasona\u201c fotbalul nostru de catre oamenii influenti politici, \u00eentre cele doua razboaie mondiale si imediat dupa. \u00cencep\u00e2nd cu faptul ca erau mai multi conducatori dec\u00e2t jucatori la prima noastra expeditie la un campionat mondial, cel din Uruguay, la \u00eenceputul anilor ’30. Si-a bagat codita si Maiestatea Sa, regele Carol al II-lea, care, nu-i asa, avea si el \u201efalitii sai\u201c. Apoi, aranjamentele de arbitri si meciuri trucate ce se puneau, de lunea!, la cale, \u00een \u201eZahanaua\u201c din \u201ePasajul Victoriei\u201c. Apoi veneau la r\u00e2nd comicariile dictate de mai marele politiei, Pichi Vasiliu, cu \u201eVenusul sau\u201c, si chiar dictate ale prefectului legionar \u00een 1940. Si c\u00e2te si mai c\u00e2te, de-ti faci semnul crucii si scuipi \u00een s\u00e2n a \u201efereasca-ma, Doamne!\u201c. Dar mai erau si patroni corecti si buni rom\u00e2ni, de tipul industriasului Mociornita, de la \u201eCarmen\u201c, curatat \u00eempreuna cu frumoasa sa echipa de odioasa Ana Pauker, pentru ca nu si-a \u00eengenuchiat jucatorii \u00een fata unei echipe a sovietelor ce ne vizita, chipurile, \u00een numele fratiei rom\u00e2no-ruse! De unde dracu’ at\u00e2ta veche amicitie \u00eentre un urs si un iepuras? Tot at\u00e2t de adevarat este ca de \u201eodioase\u201c n-am dus deloc lipsa \u00een secolul trecut si bine\u00eenteles ca nici \u00een acesta. Le mai place si politica, de-ti vine \u2013 c\u00e2nd le vezi g\u00e2ngurind \u2013 sa savurezi o jumatate de lam\u00e2ie. Apoi, cei de la \u201ePro Sport\u201c au povestit destul de realist cum s-au creat cele doua echipe ale puterii de pe atunci, bolsevice!, Steaua si Dinamo, precum si restul echipelor, chipurile muncitoresti, \u00eencep\u00e2nd cu Rapidul si termin\u00e2nd cu Petrolul (fostul Juventus) si \u201eUTA\u201c a baronului Neuman, devenita, sfidator, textilista. Eu i-am \u00eenteles de la \u00eenceput pe bietii Valentin Stanescu si Bazil Marian, luati de la \u201ecocoseii\u201c si de la \u201eCarmen\u201c-ul lui Mociornita, si transferati, \u201ela reeducare\u201c, la Rapid, sau la \u00eenaintatul bastion al clasei muncitoare, \u201eGrivita Rosie\u201c, care platea jucatorii \u00een bonuri de haine si de masa. Zicea infailibil si cu buza cazuta de nemernicia vremurilor, h\u00e2trul nea Tinel Stanescu: \u201eMai taci dracu’, \u00abprocuroare\u00bb (adica eu, ca porecla), tu nu i-ai prins pe aia cu sepcile \u00een sapte colturi, ce ne citeau si comandau din Lenin si Stalin\u201c. Fereasca-i Sf\u00e2ntul si pe dusmani sa retraiasca acele vremuri… Asa ca, ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat ilegal si \u00een fotbal, dupa 1960, are radacini puternice \u00een practicile vinovate, prea des, si mult mai grave, uneori, de p\u00e2na atunci. Adica, racolarea de jucatori pare-se cu arcanul lui Creanga, fabricarea de rezultate mincinoase, intimidarea si chiar arestarea discutabila a unor arbitri si conducatori prin farse juridice, dupa forta si pofta schimbatoare a unor conducatori ai statului. Toate \u00eesi au \u201eradacinile amare\u201c \u00eentr-un trecut la fel de bolnav si cu aceleasi instincte care sfideaza legalitatea si bunul simt. De aceea cred ca at\u00e2t de discutata \u201ecooperativa\u201c din zilele noastre nu a fost altceva dec\u00e2t o forma de aparare a oamenilor-conducatori din fotbal de capriciile at\u00e2t de periculoase si de schimbatoare ale personajelor politice cu care ne-a blestemat providenta.
\nDupa toata aceasta re\u00eentoarcere la istoria reala traita de obiditul nostru neam, simt nevoia sa mai spun c\u00e2teva cuvinte despre atmosfera \u00eenfioratoare din fotbalul nostru, din aceasta iarna, anulata acum de primele semne primavaratice. Doar ca meteorologie, pentru ca unele personaje din fotbal si-au dat mai rau ca oric\u00e2nd \u00een petec.
\nDaca nu trecem \u00een revista raul care ne macina de at\u00e2ta vreme, chiar daca nu poate sa ne faca placere recunoasterea greselilor noastre, va fi aproape imposibil sa mai credem vreodata \u00een renasterea noastra, at\u00e2t de dorita si de necesara, dar pentru care, p\u00e2na acum, n-am facut mai nimic.
\nB\u00e2lciul cu iz penal si de ultima rigola, dintr-o asezare uitata de lume, l-au declansat Mititelu’ si Piturca, la Craiova. \u00cemi este rusine sa intru \u00een amanuntele disputelor verbale la care am fost obligati sa asistam. Mi se pare abisal sa se ajunga ca un antrenor licentiat aiurea sa aiba documente prin care sa pretinda, corect, despagubiri \u00een valoare de aproape sapte milioane de dolari!?… Nefiind vorba de nicio ratiune, cred ca bietul cu nume condimentat pe gratar, ajuns presedinte de club de marca \u00een nici un caz prin voia lui Dumnezeu, a facut doar un simplu exercitiu de a-si perfectiona semnatura. Altfel nu se explica! A doua obisnuita pe aceasta scena a penibilului a fost Steaua. Si-a dat afara al nu stiu c\u00e2telea antrenor \u00een acest sezon, dar anunta cu emfaza inconstienta ca \u201ede Sfintele Pasti va fi pe primul loc\u201c. Poate la \u201ePastele cailor\u201c! Dar la noi tine si se propaga totul. Mai ales c\u00e2nd este vorba de patronul miliardar ce doarme ba \u00een staulul din Pipera, ba \u00een patul de petreceri mondene al palatului lui Max Ausschnitt.
\nA dat un recital pe aceeasi masura si sindicalistul Condescu, care n-are nici macar mersul de pandur. Ca sa nu piarda ocazia, si-au dat \u00een stamba si altii, \u00een frunte cu nelipsitul la g\u00e2lceava Iancu din Bucuresti \u2013 Patron la Timisoara!, care are sanse reale de a c\u00e2stiga primul campionat, de la Ripensia. Si atunci de ce sa nu-ti parasesti naravul de a jigni alti oameni din fotbal!?
\nGata, ma opresc! Rusine, \u201eoameni mari\u201c! Aveti familii si va vede lumea! Iar aceasta lume a noastra, at\u00e2t de chinuita cum este, judeca \u00een tacere, \u00eesi stie pacatele si da verdicte corecte. Sper ca, av\u00e2nd aceasta putere de a-si pune singura diagnosticul, \u00eentr-o buna zi va reusi sa se \u00eendrepte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen ciuda zilelor de pace si de iubire dintre oameni a Martisorului si a Zilei Femeii, scandalurile nemaipomenite din fotbalul nostru au capatat intensitati insuportabile. C\u00e2nd asisti la ele, parca nu-ti vine a crede. Te g\u00eendesti, pe buna dreptate, ca aceasta escaladare a imposibilului conflictual se \u00eent\u00e2mpla \u00een ciuda masurilor regulamentare de proliferare declansate de… Cite\u0219te mai mult »Sa ne recunoastem pacatele!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6995","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1457,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6995","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6995"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6995\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6995"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6995"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6995"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}