{"id":6986,"date":"2011-03-24T13:52:10","date_gmt":"2011-03-24T11:52:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6986"},"modified":"2011-03-24T13:52:36","modified_gmt":"2011-03-24T11:52:36","slug":"ofensiva-virtualului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ofensiva-virtualului\/","title":{"rendered":"Ofensiva virtualului"},"content":{"rendered":"

O gluma auzita recent spune ca sotul si sotia, \u00een aceeasi camera, discutau pe messenger. La un moment dat, sotul \u00eei scrie: \u201eVad ca a \u00eenceput sa ninga\u201c. Sotia \u00eei raspunde: \u201e\u00cemi trimiti si mie un link, sa vad si eu?\u201c. Suntem, probabil, tot mai dependenti de comunicarea electronica, de mediul virtual si de calatoria virtuala, \u00een pofida faptului ca niciodata \u00een trecut oamenii nu au circulat at\u00e2t de mult ca astazi. <\/strong><\/em>
\nDorinta de a cuprinde \u00eentreaga cunoastere a omenirii \u00eentr-o singura gigantica biblioteca, accesibila on line, este pe cale a se \u00eendeplini \u00eentr-un viitor oarecare prin str\u00e2ngerea ei \u00een uriasele retele ale Internetului.
\nDesigur, muzeele nu puteau lipsi din acest concert informational. Cele mai \u00eenstarite si-au facut situri proprii, \u00eenca de acum cincisprezece ani. Astazi este de neconceput ca un muzeu mic din tarile dezvoltate sau unul mediu din tarile \u00een curs de dezvoltare sa nu aiba o pagina proprie de Internet. Initial, muzeografii s-au temut ca asezarea unor bogate explicatii si a multor imagini surprinse \u00een muzeu pe pagina de Internet ar alunga vizitatorii care nu ar mai fi interesati sa paseasca, \u00een mod real, pragul muzeelor si deci sa plateasca bilet. Ulterior, s-a dovedit ca exact muzeele care au stiut sa se promoveze pe web au fost si cele care au reusit sa c\u00e2stige \u00een prestigiu si, \u00een consecinta, si-au marit numarul de vizitatori reali. Practic, se poate spune ca muzeele care nu au sit propriu pe Internet au devenit invizibile pentru publicul larg care, \u00eenainte de a planifica o calatorie, sondeaza spatiul virtual pentru stabilirea traseului. Si pentru localnici a devenit mult mai comod sa verifice pe pc-ul de acasa orele la care pot fi vizitate muzeele si care sunt expozitiile temporare deschise. Muzeele care nu ofera nici macar asemenea detalii sunt evitate.
\nPe plan mondial, exista concursuri pentru cele mai interesante situri pe Internet ale muzeelor si pentru cele mai bune produse multimedia realizate de muzee sau comandate de muzee. Tehnologia s-a diversificat extraordinar. Recent, muzeul dedicat c\u00e2ntaretului spaniol Raphael, celebru \u00een urma cu patru decenii, care este deschis la Linares, a devenit primul muzeu 2.0 din Spania. Adica accesul la continutul de pe sit poate fi obtinut prin intermediul unui telefon mobil si poate fi \u00eempartasit pe retelele de socializare, \u00een primul r\u00e2nd, pe Facebook.
\nMarile companii de profil, cele care administreaza motoarele de cautare, au \u00eenteles ca bunurile culturale prezentate virtual constituie o mina de aur. Recent, la \u00eenceputul lunii februarie, Google a lansat Google Art Project, un demers \u00een care a luat alaturi trei dintre cele mai faimoase muzee din lume: Galeria Tate din Londra, Muzeul Metropolitan din New York si Galeria Uffizi din Florenta. Utiliz\u00e2nd o tehnologie ultraperformanta, unul dintre scopurile proiectului este acela de a pune la dispozitia publicului imagini cu o rezolutie at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t este mai interesant sa fie vazute detaliile lucrarilor pe monitorul calculatorului dec\u00e2t pe peretele muzeului. \u00cen afara de muzeele mai sus pomenite, Google a mai apelat si la alte mari institutii muzeale: Vechea Galerie Nationala din Berlin, Galeria de Arta Freer din Washington, Colectia Frick din New York, Galeria de Pictura din Berlin, Muzeul Kampa din Praga, Muzeul de Arta Moderna din New York, Muzeul Regina Sofia din Madrid, Muzeul Thyssen \u2013 Bornemisza din Madrid, Galeria Nationala din Londra, Muzeele Palatelor de la Versailles, Muzeul Regal din Amsterdam, Muzeul Ermitaj din St. Peteresburg, Galeria de Stat Tretyakov din Moscova si Muzeul Van Gogh din Amsterdam. Au fost selectate 1061 de imagini \u201eexpuse\u201c \u00een galerii virtuale, iar proiectul urmeaza sa fie extins. Fiind o \u00eentreprindere comerciala, menita sa atraga atentia asupra deschiderii spre cultura a companiei, Google a investit foarte mult \u00een campania publicitara.
\nCeva mai putin publicitat, mai ales \u00een America, proiectul Uniunii Europene, baza de date europeana.eu are un profil mult diferit. Ea \u00eesi propune sa puna la dispozitia publicului bunuri culturale \u00een format numeric, adapostite \u00een muzee, biblioteci si arhive din \u00eentreaga Uniune. Accentul nu se pune, ca \u00een cazul Google, pe obiectele \u201efrumoase\u201c, ci pe importanta lor documentara. De asemenea, daca Google Art Project este interesat de tablouri care transcend caracterul national si sunt faimoase \u00een \u00eentreaga lume, indiferent de identitatea creatorului, europeana.eu pune \u00een lumina mai ales ceea ce statele membre considera ca este reprezentativ pentru ele, ceea ce ele au adus drept contributie la cultura omenirii. Aici, asadar, nu este vorba despre interesele unei companii multinationale, ci despre cele ale autoritatilor culturale nationale. Abordarea \u00eenclina spre latura strict culturala a demersului si mai putin pe cea a culturii populare de tip fast food. Din pacate, cautarea unui obiect \u00een situl europeana.eu echivaleaza cu un efort titanic si epuizant. Peste 12.000 de imagini si sunete, de exemplu, se refera la Rom\u00e2nia. Daca nu stii exact ce cauti, poti sa \u00eeti pierzi zile \u00eentregi pentru a descoperi o imagine interesanta. \u00cen plus, proiectul este minat de legislatia draconica din domeniul drepturilor de autor, care face ca operele contemporane sa nu poata fi postate pe Internet dec\u00e2t cu acordul autorilor care, uneori, pretind si bani pentru difuzarea operelor.
\nOricum, ambele \u00eencercari trebuie \u00eencurajate, pentru ca fiecare dintre ele contribuie la opera de pregatire a publicului pentru accesul la bunurile din muzee, biblioteci si arhive.
\nDeocamdata, muzeele rom\u00e2nesti \u00eencearca sa tina pasul cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Europa. Nici unul nu a fost invitat sa contribuie la Google Art Project, \u00een schimb, multe dintre ele au transmis deja informatii numerice la europeana.eu. Pentru multi cercetatori sau doar curiosi, europeana.eu constituie prima poarta spre \u00eentelegerea unei culturi, a unei civilizatii, asa cum acestea sunt ilustrate prin bunurile muzeale puse \u00een valoare de expozitii. Acolo unde este posibil, muzeele se prezinta si cu tururi virtuale. Turul Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n, lansat anul trecut \u00een septembrie constituie un exemplu de produs muzeal de succes. Lui i se alatura si turul virtual al unui muzeu deocamdata tot virtual: Muzeul National de Istorie Naturala \u201eGrigore Antipa\u201c. Dar lucrurile \u00eencep sa se miste si \u00een aceasta directie, ceea ce pare a fi de bun augur pentru muzeele rom\u00e2nesti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O gluma auzita recent spune ca sotul si sotia, \u00een aceeasi camera, discutau pe messenger. La un moment dat, sotul \u00eei scrie: \u201eVad ca a \u00eenceput sa ninga\u201c. Sotia \u00eei raspunde: \u201e\u00cemi trimiti si mie un link, sa vad si eu?\u201c. Suntem, probabil, tot mai dependenti de comunicarea electronica, de mediul virtual si de calatoria… Cite\u0219te mai mult »Ofensiva virtualului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5164,5165],"class_list":["post-6986","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-muzeul-grigore-antipa","tag-siteuri-ale-muzeelor"],"views":1658,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6986","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6986"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6986\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6986"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6986"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6986"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}