\u201eTrilogia Cairoului\u201c este opera care nu numai ca i-a adus faima lui Naghib Mahfuz \u00een afara Egiptului, dar a si contribuit decisiv la primirea Nobelului \u00een 1988. \u00cen cele trei volume \u2013 \u201eO plimbare prin palat\u201c (1956), \u201ePalatul dorintei\u201c (1957) si \u201eStrada zaharului\u201c (1957) \u2013 autorul surprinde schimbari politice, sociale si culturale din viata Egiptului, dar mai ales felul \u00een care acestea se rasfr\u00e2ng \u00een viata traditionala a oamenilor obisnuiti. \u00cen centrul trilogiei se afla familia negustorului Ahmad Abd el-Gawad, urmarita de-a lungul a trei generatii, din preajma revolutiei nationaliste egiptene \u00eempotriva protectoratului englez din 1919, p\u00e2na \u00een 1950 c\u00e2nd se instaureaza regimul lui Gamal Nasser. Naghib Mahfuz este bine cunoscut pentru principiile sale democratice si pentru atitudinea sa \u00eempotriva extremismului islamic, una dintre temele fundamentale a literaturii sale fiind libertatea. Formele \u00een care se concretizeaza aceasta sunt diverse, viz\u00e2nd protectoratul colonizatorilor englezi, regulile absolute impuse de dictatori sau libertatea de baza \u00een contextul societatii, al familiei sau al religiei. Statutul femeilor \u00een lumea araba este una dintre problemele delicate pe care literatura lui Mahfuz le urmareste de-a lungul mai multor secole, asa cum se \u00eent\u00e2mpla si \u00een \u201eTrilogia Cairoului\u201c, unde evolutia statutului acestora este trasata de la momentul zero al lipsei totale de drepturi p\u00e2na la dob\u00e2ndirea \u201eprivilegiului\u201c de a urma studii universitare.
\nLibertatea de exprimare este \u00eenca una dintre ideile aparate de Mahfuz nu doar \u00een literatura sa, ci si \u00een viata publica. Cea mai semnificativa dovada \u00een acest sens ram\u00e2ne poate apararea lui Rushdie \u00een urma condamnarii acestuia la moarte de catre fundamentalistii islamici. Aceasta, desi Mahfuz a refuzat sa citeasca \u201eVersetele satanice\u201c, condamn\u00e2nd orice forma de ofensa adusa islamului, \u00een numele aceleiasi libertati si a obligatiei morale de a respecta alteritatea. Drept urmare a pozitionarii sale publice, a fost trecut pe \u201elista mortii\u201c si \u00eempuscat la v\u00e2rsta de 82 de ani. Nu mortal, \u00eensa restul vietii si l-a trait sub protectie, retras, incapabil sa mai scrie.
\nDin \u201eTrilogia Cairoului\u201c a aparut, la \u00eenceputul lui 2011, la Polirom, \u00een traducerea lui Nicolae Dobrisan (ca si editia de la Minerva, din anii ’80), primul volum \u2013 \u201eO plimbare prin Palat\u201c. Titlul original este \u201eBayn al-Qasrayn\u201c, a carui traducere literala ar \u00eensemna \u201e\u00eentre cele doua palate\u201c, suger\u00e2nd transformarile culturale si politice ale Egiptului aflat sub controlul englezilor, amestecul, nu de putine ori conflictual, al celor doua forme de civilizatie.
\nMahfuz nu este unul dintre scriitorii inovatori care sa fi constituit un punct de cotitura \u00een mersul literaturii, nu este un scriitor al surprizelor, al provocarilor, dar literatura sa se citeste cu placere, gratie stofei de povestitor pe care o are autorul. Ceea ce place \u00een acest roman al lui Mahfuz este capacitatea acestuia de a ascunde mizele demonstrative sub faldurile povestilor ce se rotesc \u00een jurul familiei unui negustor si a dezvaluirii din interior a misterului vietii egiptene. Scriitorul egiptean exceleaza \u00een crearea de atmosfera si \u00een analiza psihologica a personajelor surprinse \u00een special \u00een relatiile cu ceilalti, continu\u00e2nd linia romanesca realista dezvoltata de Balzac, Scott, Dickens, Tolstoi, Mann, Zola, Jules Romain sau Galsworthy. \u00cen acest prim volum, fram\u00e2ntarile din viata de familie se petrec pe fondul tulburarilor social-politice dintre anii 1917 si 1919.
\n\u00cen opera sa, reprezentarea spatiala este fundamentala \u00een revelarea ideilor. \u00cen functie de spatiu se defineste libertatea individului. Romanele sunt construite parca \u00een jurul descrierilor de strazi, de case, de camere. Chiar titlurile celor trei volume reprezinta numele a trei strazi din Cairo, \u00een care a crescut autorul. Prin aceste repere spatiale, Mahfuz configureaza profilul psihologic al personajelor, felul \u00een care acestea se percep si sugereaza mai ales libertatea de care dispune fiecare. Astfel, romanul \u00eencepe cu imaginea Aminei, sotia negustorului, care \u00eesi asteapta t\u00e2rziu \u00een noapte sotul de la neobositele sale petreceri. Daca \u00een casa, fata de sotie si fata de cei cinci copii, trei baieti si doua fete, barbatul este de o autoritate despotica, pun\u00e2nd \u00een practica un conservatorism exagerat, odata iesit din casa, devine o persoana foarte agreabila, mereu vesel fata de prieteni, foarte atent cu doamnele, dintre care multe \u00eei erau amante, iubitor de bautura si de muzica. Casa, strazile, pravalia, locurile de petrecere, moscheile sunt spatii \u00een care \u00eesi desfasoara ne\u00eengradit libertatea. Spre deosebire de el, Amina nu parasise casa \u00een care traia de douazeci si cinci de ani, dec\u00e2t \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, sa-si viziteze batr\u00e2na mama, neaparat \u00eensotita de sot. Viata ei sta sub semnul supunerii si al rutinei absolute. Prima ora a diminetii \u00eenseamna pentru ea fram\u00e2ntarea p\u00e2inii, ale carei batai ritmice se transforma \u00eentr-un ceas desteptator pentru ceilalti. De acelasi spatiu limitat, dar si protector, dispun si cele doua fete, care nici macar la fereastra nu au voie sa se arate, caci daca un barbat le-ar fi vazut fara voal, reputatia lor ar fi fost distrusa. Fata cea mica, Aisha, nu se va da, totusi, \u00een laturi sa flirteze de la fereastra camerei sale. Mama, \u00eensa, se multumeste sa priveasca, printr-o deschizatura a portii, ani \u00een sir strada, acoperisurile, minaretele, culeg\u00e2nd fr\u00e2nturi de replici, de c\u00e2ntece, de glume, fara a-si imagina ca va putea lua vreodata parte la viata publica a orasului. Toata experienta sociala a femeilor se reduce la a primi c\u00e2teva femei apropiate \u00een vizita. Accesul lor la lumea exterioara este aproape inexistent.
\nBaiatul cel mare, Yasin, gratie statutului de functionar, \u00eesi permite, ca si tatal sau, sa iasa seara \u00een baruri si sa aiba diverse aventuri. Fahmi, student la Drept, nu poate iesi, \u00een schimb beneficiaza de o camera proprie, unde sa studieze. Nici unul dintre copii nu are propria camera unde sa doarma, spatiul intimitatii este unul exclusiv launtric si, nu de putine ori, Mahfuz \u00eentrerupe linia povestirii cu monologurile fiecarui personaj, pentru a-l putea desprinde din grup. De altfel, fiecare personaj are o foarte bine conturata psihologie individuala, cu asteptari, temeri, spaime si \u00eendrazneli ce sparg monopolul de putere al tatalui. De cea mai mare libertate se bucura Kamal, fiul cel mic, elev care, \u00een drum spre scoala, poate avea acces la strazi, se plimba nestingherit prin toata casa, dar si prin casa vecinilor. El \u00eesi va permite sa intre \u00een cercul soldatilor englezi cu care se va \u00eemprieteni. Toate acestea, bine\u00eenteles, fara stirea \u201estap\u00e2nului\u201c. Orice iesire a personajelor din aceste limite prestabilite provoaca momente de tensiune, foarte bine gradate de Mahfuz.
\n\u00centr-un fel sau altul, fiecare membru al familiei iese de sub cuv\u00e2ntul \u201estap\u00e2nului\u201c, \u00eencalca protocolul. Amina, dupa zeci de ani de izolare si de acceptare a conditiei sale, \u00eentr-o zi, c\u00e2nd barbatul va fi plecat de acasa, se va lasa \u00eencurajata de copii sa mearga sa viziteze o moschee, o dorinta veche de multi ani. Cu spaima \u00een suflet, va merge \u00eensotita de Kamal, \u00eensa va suferi un accident de masina si nu \u00eesi va putea minti sotul. \u00cesi va plati scump pacatul, fiind alungata din casa, de l\u00e2nga copii. Yasin se pare ca va repeta destinul tatalui, fiind si el un barbat care iubeste aventura si femeile, dar care se ascunde de ochii parintelui. Fahmi se \u00eendragosteste de Maryam, fiica vecinilor cu care flirteaza \u00eempotriva regulilor, pe acoperis, la adapostul lectiilor pe care ar fi trebuit sa le faca cu Kamal si doreste sa se logodeasca cu ea. Tatal \u00eei va interzice \u00eensa. \u00cen plus se va alatura demonstrantilor egipteni, \u00eencalc\u00e2nd o alta interdictie a tatalui, sf\u00e2rsitul sau fiind unul tragic. Judecarea celuilalt, de cele mai multe ori, se face nu prin ochii proprii, ci prin ochii societatii. Totusi, actele de nesupunere ale copiilor, chiar daca sunt ezitante, ofera un pas \u00eenainte pe calea recunoasterii importantei formelor de manifestare a constiintei individuale.
\n\u00cen lumea \u00een care disimularea devine \u201eo obligatie etica impusa de teroarea paterna\u201c si de principiile religioase, aproape ficare personaj \u00eesi desfasoara existenta simultan pe mai multe planuri, autorul recurg\u00e2nd la un stil al concomitentei si la alternarea punctelor de vedere, la punerea fata \u00een fata a privirii exterioare si a privirii interioare, oferind, pe de o parte, o monografie a vietii egiptene, iar pe de alta parte, radiografia morala a unui mediu corupt si analiza unor stari sufletesti complexe, coagulate \u00eentr-o lume a senzatiilor elementare, o pulbere de impresii, de g\u00e2nduri, de judecati, de temeri, de sperante.
\nMahfuz stie sa povesteasca cu farmec, sa priveasca fascinat realul si sa-l \u00eenvaluie, la r\u00e2ndul sau, \u00een fascinatie, pentru cititori. Atmosfera din casele egiptenilor, de pe strazi, din magazinele pline cu siropuri si cu migdale, ritualuri de nunta, de venire pe lume a copiilor, de seductie, atitudini diferite fata de religie si fata de protectoratul englezilor \u2013 sunt toate prinse \u00eentr-o lumina a magiei concentrate, sunt \u00eencalzite de privirea scriitorului egiptean care patrunde \u00een miezul lor si le capteaza esenta. Vadind o predilectie aparte pentru fluid, Naghib Mahfuz povesteste Egiptul, recre\u00e2nd o lume de frumuseti inefabile, de zgomote si furie, de suprafete si ad\u00e2ncimi, de temeri si sperante, de supuneri si razvratiri, de vechi si nou.<\/p>\n
*Naghib Mahfuz, Trilogia Cairoului. O plimbare prin Palat, Traducere din limba araba si note de Nicolae Dobrisan, Polirom, 2011, 536 p.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eTrilogia Cairoului\u201c este opera care nu numai ca i-a adus faima lui Naghib Mahfuz \u00een afara Egiptului, dar a si contribuit decisiv la primirea Nobelului \u00een 1988. \u00cen cele trei volume \u2013 \u201eO plimbare prin palat\u201c (1956), \u201ePalatul dorintei\u201c (1957) si \u201eStrada zaharului\u201c (1957) \u2013 autorul surprinde schimbari politice, sociale si culturale din viata Egiptului,… Cite\u0219te mai mult »Povestind Egiptul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5155,5156],"class_list":["post-6977","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-trilogia-cairoului","tag-naghib-mahfuz"],"views":1653,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6977","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6977"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6977\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6977"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6977"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6977"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}