{"id":697,"date":"2009-12-10T17:00:20","date_gmt":"2009-12-10T15:00:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=697"},"modified":"2009-12-10T17:01:59","modified_gmt":"2009-12-10T15:01:59","slug":"religia-lui-descartes","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/religia-lui-descartes\/","title":{"rendered":"Religia lui Descartes"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>Cybercritica<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Pentru majoritatea filosofilor de azi, motivatia principala invocata de Descartes vizavi de conceperea celebrului tratat \u201eMeditationes de Prima Philosophia\u201c (1647) pare cel putin ciudata:<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u201eC\u00e2t despre suflet, cu toate ca multi au socotit firea sa greu de cercetat, iar unii au \u00eendraznit chiar sa spuna ca argumentele omenesti ne \u00eencredinteaza ca el piere o data cu corpul si ca doar prin credinta se afirma dimpotriva \u2013 fiindca totusi acestia sunt os\u00e2nditi de Conciliul de la Lateran, tinut sub Leon al X-lea, \u00een sesiunea a opta, care cere \u00een chip anume filosofilor crestini sa nimiceasca argumentele lor si sa dovedeasca, dupa puteri, adevarul \u2013 , n-am sovait sa purced si eu la aceasta\u201c (1).<br \/>\n<strong>Dualism cartesian<\/strong><br \/>\nDe exemplu, analiz\u00e2nd scrisoarea catre doctorii Universitatii din Paris din care a fost extras citatul de mai sus, reactia lui Constatin Noica este dovada vie a incapacitatii g\u00e2nditorilor moderni de a \u00eentelege intentia supunerii fata de autoritatea bisericeasca a lui Descartes. \u201eC\u00e2t de curios suna apelul acesta la autoritate \u00een gura lui Descartes!\u201c exclama, retoric, filosoful de la Paltinis. Precursorul acestui gen de interpretare este, categoric, mediocrul Julien Offray de La Mettrie (1709-1751) care, el \u00eensusi materialist convins, sustinea ca Descartes ar fi fost un g\u00e2nditor ateu ce aborda probleme de factura religioasa doar pentru a camufla preocuparile sale naturalist-fizicaliste. Un exemplu de interpret contemporan situat pe aceeasi linie de interpretare este Hiram Caton, autor al unui interesant studiu intitulat \u201eThe Problem of Descartes&#8217;s Sincerity\u201c. Aici, el contesta, direct, sinceritatea lui Descartes care solicita sprijinul intelectual al anumitor teologi si filosofi de inspiratie crestina. De fapt, crede Caton, Descartes nu facea nimic altceva dec\u00e2t sa caute, oportunistic, sprijinul si legitimarea autoritatilor epocii \u00een vederea promovarii propriilor idei (2). Atitudinea sa ne aminteste, imediat, de modul \u00een care Galileo Galilei a cautat sprijinul ierarhilor catolici cu scopul de a-si vedea promovat sistemul prin intermediul manualelor universitare ale epocii.<\/p>\n<p>\u00cen ciuda dubitatiilor specifice exegetilor contemporani care analizeaza operele filosofice prin prisma scepticismului, agnosticismului sau ateismului, consider pe deplin justificata lectura lui John Cottingham, coordonator al excelentului \u201eThe Cambridge Companion to Descartes\u201c. Aici, \u00eentr-un articol intitulat \u201eCartesian Dualism: theology, metaphysics, and science\u201c, Cottingham arata ca trebuie sa acceptam \u2013 \u00eempotriva suspiciunilor exegetilor areligiosi contemporani \u2013 faptul ca \u00eensusi Descartes a subliniat \u00een \u201eMeditatii\u201c \u201econexiunea dintre credinta religioasa (crestina \u2013 n.n.) si dualism\u201c (3). De aceea ar fi complet gresit sa minimalizam sau sa trecem cu vederea aceasta motivatie de ordin religios. \u00cenca si mai exact, \u00eempreuna cu profesorul Gary Hatfield de la University of Pennsylvania, trebuie sa acceptam faptul ca probleme precum existenta lui Dumnezeu sau nemurirea sufletului reprezentau, \u00een acea epoca, nu doar chestiuni religioase, ci chiar substanta dezbaterilor filosofice purtate de clerici sau de laici (4).<br \/>\n\u00censesi scrierile carteziene sunt impregnate de urmele acestor dezbateri, sa le zicem, metafizice. Daca scrutam mai profund mobilul condamnarilor de la Conciliul al V-lea din Lateran, vom descoperi o fascinanta polemica \u2013 deopotriva filosofica si teologica \u2013 drept fundal intelectual al epocii \u00een care au fost compuse \u201eMeditatiile\u201c. Astfel, \u00een textul celei de-a 8-a sesiuni, desfasurate \u00een data de 19 decembrie 1513, vedem ca sunt respinse acele idei care, pe de o parte, neaga nemurirea sufletului, iar pe de alta sustin vederi averroiste, precum cea conform careia ar putea exista un singur suflet intelectiv \u00een mai multe trupuri omenesti (5). Descartes \u00eensusi \u00eei mentioneaza \u00een scrisoarea catre doctorii teologi de la Paris pe cei care afirma mortalitatea sufletului sau imposibilitatea argumentarii filosofice a existentei lui Dumnezeu.<strong><br \/>\nDoctrina despre suflet<\/strong><br \/>\nMai concret, ar putea fi vorba, dupa cum arata Guy Bedouelle, despre scoala averroista din Padova si reprezentantul acesteia, Pietro Pomponazzi (1462-1525), care afirmau la unison \u2013 \u00eempotriva doctrinei aristoteliciene sintetizate de Sf\u00e2ntul Thoma d&#8217;Aquino \u2013 ca doctrina crestina despre suflet nu poate fi aparata cu argumente filosofice (6). \u00cen acelasi timp, nu trebuie sa uitam ca \u00eensusi \u00eentemeietorul protestantismului, Martin Luther, declansase un atac violent \u00eempotriva doctrinei catolice despre suflet, pretinz\u00e2nd ca \u00eenvatatura \u201epura\u201c a Sfintei Scripturi fusese alterata prin amestecul unor elemente de filosofie pag\u00e2na (i.e. aristoteliciana).<br \/>\nLa curent cu dezbaterile epocii, Descartes solicita sprijinul doctorilor parizieni, sustin\u00e2nd ca, daca dovezile rationale ale existentei lui Dumnezeu, precum si cele despre nemurirea sufletului vor fi expuse public, \u201etoate greselile ce au existat vreodata cu privire la aceste chestiuni vor pieri \u00een scurt timp din cugetele oamenilor\u201c (8). Departe de a fi \u201eliber cugetatorul\u201c clamat si revendicat de autorii \u201eEnciclopediei\u201c, el cauta si sconteaza sprijinul autoritatii bisericesti fata de care va manifesta ulterior, mai mult sau mai putin explicit, anumite rezerve. Acestea, \u00eensa, nu s-au cristalizat \u00eentr-o respingere fatisa, nici \u00eentr-o apostazie radicala. Influentat, ne\u00eendoielnic, de spiritul scientist-mecanicist al epocii sale, Descartes nu e mai putin urmasul unei culturi clasice decisiv impregnata de valorile \u201etari\u201c ale traditiei iudeo-crestine.<\/p>\n<p><em><strong><br \/>\n<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cybercritica Pentru majoritatea filosofilor de azi, motivatia principala invocata de Descartes vizavi de conceperea celebrului tratat \u201eMeditationes de Prima Philosophia\u201c (1647) pare cel putin ciudata: \u201eC\u00e2t despre suflet, cu toate ca multi au socotit firea sa greu de cercetat, iar unii au \u00eendraznit chiar sa spuna ca argumentele omenesti ne \u00eencredinteaza ca el piere o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/religia-lui-descartes\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Religia lui Descartes<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17,1],"tags":[379,380],"class_list":["post-697","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","category-mozaic","tag-dualism-cartesian","tag-filosofi-crestini"],"views":2758,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/697","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=697"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/697\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=697"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=697"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=697"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}